Infectia cu rusul HIV, care detine in prezent un loc important in cadrul bolilor cu transmitere sexuala, este cunoscuta doar de vreo douazeci de ani. Ca si hepatita de tip B, ea se deosebeste de bolile venerice traditionale prin absenta totala a semnelor locale, elemente sugestive de obicei pentru contaminarea pe cale sexuala. O alta caracteristica a bolii este aceea ca se poate transmite si prin sange, mai ales cu ocazia transfuziilor sanguine efectuate fara precautiile necesare (verificarea inocuitatii produselor de sange). in tarile dezvoltate aceste masuri sunt respectate riguros. Transmiterea pe cale sanguina se refera in aceeasi masura si la materialul medical (ace, seringi) care e reutilizat fara a fi sterilizat in prealabil, cum se intampla in cazul consumatorilor de heroina sau in tarile sarace. Infectia cu rusul HIV in situatia cand evolueaza pana in stadiul de SIDA, moment ce nu reprezinta neaparat o fatalitate la care ne gandim, ramane totusi o boala cruda, atat din punct de vedere medical, cat si din perspectiva implicatiilor sociale si profesionale. Ea va reprezenta o adevarata cotitura in evolutia medicinei ca si in cadrul raporturilor interumane si mai ales a celor dintre bolna si personalul medical. Istoria epidemiilor ne arata ca bolile precum SIDA nu sunt de neinns decat doar pentru o vreme: omul sfarseste prin a le birui, fie prin descoperirea unui vaccin sau a unui medicament cu efect curativ, la care se adauga silirea unor masuri preventive, fie datorita reducerii agresitatii rusului o data cu trecerea timpului.

Bazandu-ne pe argumentele expuse, putem spera ca aceasta boala care evolueaza sub ochii nostri va fi intr-o zi innsa.