Definitie
SIDA este o boala infectioasa produsa de un virus denumit virusul imunodeficientei umane (HIV) care afecteaza sistemul de aparare al organismului impotriva infectiilor (sistemul imunitar).

Visurul imunodeficientei umane. HIV iese din celula infectata, ceea ce permite contaminarea altor celule.

Virusul responsabil de .SIDA sau virusul imunodeficientei umane distruge unele dintre globulele albe (leucocite), lim-f'ocitele T4 (sau CD4) tare constituie unul din elementele de baza ale apararii organismului impotriva infectiilor. Aceasta distrugere determina o deficienta a sistemului imunitar, iar in aceste conditii organismul devine vulnerabil in fata a numeroase infectii. Daca originea HIV ramane inca incerta, in schimb modalitatile sale de transmitere intre liinlclc omenesti sunt bine cunoscute. In acest sens, masurile de profilaxie reprezinta in prezent pentru fiecare dintre noi singura modalitate de a evita contaminarea cu acest virus iar pentru colectivitate de a lupta impotriva epidemiei, intr-adevar, in prezent nu exista nici un vaccin sau tratament antiviral capabil sa vindece definitiv boala.

ISTORIC
In anul 1981 s-a observat o recrudescenta a unor boli grave (pneumonii cu Pneumocystis, sar-com Kaposi ele.) pana atunci intalnite doar exceptional si constatate numai la persoane imuno-deprimate.
Grupele de populatii (homosexuali masculini, cu numerosi parteneri sexuali, toxicomani, care isi schimbau seringile intre ei, transfuzatii) in randul carora s-au manifestat atunci aceste boli, mai intai in Statele Unite, au permis formularea supozitiei ca virusul se transmite pe cale sexuala si pe cale sanguina.

DESCOPERIREA HIV

Agentul responsabil de SIDA, denumii putin mai tarziu HIVI a fost descoperit in anul 1983, la Institutul I'asteur din Paris de echipa profesorului Lut Montagnier. Desi acest virus fusese pana atunci necunoscut, esantioa-nele de sange pastrate intre anii 1954 si 1973 au dovedit ca virusul exista deja in mai multe regiuni ale lumii. In 1986, aceeasi echipa a descoperit un all virus inrudit cu IIIVI, botez.it HIV2, care nu era prezent decat intr-o regiune limitata a Africii de Vest, in timp ce IIIV1 a fost regasii in roate tarile lumii. Oamenii de stiinta au demonstrat rapid ca cele doua virusuri alterau sistemul de aparare imunitara a organismului si erau responsabile de manifestarile grave observate din anul 1981, regrupate atunci sub numele de SIDA (sindromul imunodeficientei dobandite). Definita prin aceste manifestari si prin existenta unui deficit imunitar (scaderea lim-focitelor T4), SIDA a putut fi identificata incepand cu anii 1984-l985, datorita testelor serologice de evidentiere a anticorpilor anti HIV (test ELISA). in prezent OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) estimeaza ca mai mult de 7 milioane de persoane au fost deja afectate de SIDA dupa anul 1981, dintre care mai mult de trei patrimi in tarile in curs de dezltare. Numarul persoanelor doar infectate s-ar ridica la mai mult de 25 de milioane si in fiecare zi sar contamina mai mult de 8 000 de persoane.

Celor doua grupe de populatie, consemnate initial: homosexualii masculini si toxicomanii care utilizeaza droguri pe cale inti.ivenoasa, li s-au adaugat un numar din ce in ce mai mare de persoane heterosexuale. In acesti ultimi ani numarul cazurilor de SIDA a crescut si la femei, care atunci cand sunt insarcinate ii pot transmite copilului virusul.

EPIDEMIA IN TARILE SARACE
In tarile sarace HIV se transmite in principal prin raporturi heterosexuale si prin sange (transfuzii). Saracia, care limiteaza accesul la mijloacele de profilaxie si de depistare (prezervative, seringi sterile, material de ingrijire de unica folosinta, mijloace de sterilizare, Ieste de depistare) farizeaza raspandirea bolii. Reactiile proprii anumitor culturi (ca de exemplu reticenta fata de folosirea prezervativului), cat si existenta bolilor cu transmitere sexuala farizeaza si ele raspandirea bolii.

VIRUSUL CE PRODUCE SIDA SAU HIV

Virusul imunodeficientei umane face parte din familia retro-virusurilor, numite astfel dupa enzima prezenta in aceste virusuri (reversetranscriptase - in engleza). Acest virus are capacitatea de a-si modifica neincetat unele elemente ale structurii sale, intr-o asemenea masura, incat poate scapa de mecanismele de distrugere cu care incearca sa i se opuna organismul. De aceea este atat de dificila gasirea unui vaccin eficace. Acest virus rezista la medicamente antivirale.

Transmiterea si prevenirea
Dupa aparitia primelor cazuri de SIDA in 1981 s-au efectuat numeroase studii care au aratat cum se transmite virusul, iar pe baza acestor date s-au silit masuri de profilaxie eficace.

TRANSMITEREA

Pentru a fi contaminat cu virusul ce produce SIDA, Trebuie fie sa fi avut raporturi sexuale cu o persoana infectata, fie sa fi fost in contact cu sangele unei persoane infectate, intr-adevar, virusul nu se gaseste in cantitate suficienta pentru a produce infectia decat in sange, sperma si secretiile vagin.ile.
Pana in prezent nu a Fost raportat nici un caz de contaminare prin saliva sau prin lacrimi. Pentru a produce infectia, virusul trebuie sa intre in contact cu celulele tinta pe care actioneaza, in special leucoeitele si anume lirnfocitele T4, si in consecinta trebuie sa strabata bariera reprezentata de piele sau mucoase profitand de o intepatura sau o plaga, Transmiterea de la mama la copil se produce fie in timpul sarcinii prin intermediul placentei, fie dupa, prin alaptarea naturala.

Transmiterea pe cale sexuala.

Este cea mai importanta modalitate de transmitere. In cadrul raporturilor sexuale anale (sodomie) sau vaginalc se poate transmite HIV (prezent in sperma si in secretiile vaginale) daca unul dintre parteneri e purtator de virus. Mucoasele organelor genitale si cea a anusului prezinta adesea mici leziuni care farizeaza patrunderea HIV. Riscul contaminarii pentru cei doi parteneri exista, chiar daca e mai redus, si in situatia contactelor cavitate bucala - organ sexual (felatie, cunnilingus). Riscurile transmiterii pe cale sexuala sunt mai mari:In cazul raporturilor sexuale numeroase cu parteneri multipli;
- intre un barbat seropozitiv si o femeie seronegativa. Totusi, exista si riscul transmiterii in sens invers de la o femeie seropozitiva la un barbat sero-negativ, mai ales atunci cand mucoasa prezinta o leziune (de exemplu o micoza sau o alta BIS); este si situatia raporturilor sexuale in timpul men-struatiei, virusul fiind prezent in sange.

Transmiterea pe calc sanguina.

Ea se produce atunci cand sangele unei persoane infectate intra in contact cu cel al unei alte persoane. Aceasta se intampla in cazul unei transfuzii cu sange contaminat sau in situatia in care toxicomani purtatori de virus impart aceeasi seringa cu alti toxicomani si in cazul refolosirii seringilor (ara a fi sterilizate in prealabil (in special in tarile in curs de dezltare).
Calea sanguina reprezinta o modalitate de transmitere foarte contaminanta, riscul fiind evaluat la 90%.
Astfel hemolilicii care necesita numeroase transfuzii de sange au fost afectati in mod special de SIDA, pana in momentul in care s-au luat masuri de prevenire (respectarea tehnicilor de inactivare a virusurilor in prepararea derivatelor ele sange, apoi controlul prin teste) ce au pus punct acestui tip de contaminare. Orice femeie seropozitiva care doreste sa aiba un copil isi asuma riscul de a-i transmite HIV copilului ei. Toti copin nascuti de mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere, deoarece ci au anticorpi proveniti de la mamele lor. Totusi contaminarea nu e absolut obligatorie: din 5 copii nascuti de mame infectate, unul singur e contaminat, si numarul acestora creste daca mama este in stadiul de SIDA. Atunci cand nu sunt contaminati, copin devin seronegativi in jurul varstei de 15 pana la 18 luni. Exista de asemenea un risc de transmitere a HIV si prin laptele matern. De aceea in tarile industrializate se recomanda femeilor seropozitive sa nu-si alapteze copin.

PREVENIREA

PROFILAXIA

Profilaxia transmiterii pe calc sexuala consta in folosirea prezervativului in timpul raporturilor sexuale.Intr-adevar, in prezent acesta reprezinta singura modalitate de protectie eficace. Prezervativul trebuie utilizai indiferent de practicile sexuale. Profilaxia contaminarii pe cale sanguina se bazeaza pe un control riguros al conditiilor indeplinite pentru transfuzie. In cadrul discutiei care precede fiecare donare de sange, medicul urmareste sa excluda donatorii care ar li putut sa fie contaminati recent.In pofida acestor doua masuri de precautie, riscul continua sa existe, dar e minim: 1 caz din 570 000 de donatori de sange. FI este legat de posibilul esec in depistarea virusului in sangele donatorului, anticorpii anii HIV nefiind detecili decat dupa o luna de la contaminare.Intepaturile si taieturile accidentale cu instrumente contaminate sau despre care se banuieste ca ar putea fi, trebuie sa fie imediat dezinfectate. In tarile in care se constata o penurie de materiale medicale, riscurile legale de reutilizarea acestui material (ara o sterilizare prealabila sunt semnificative. Masurile de profilaxie a contaminarii la toxicomani care folosesc aceleasi seringi se refera chiar la toxicomanie in sine: programe de substituire a drogurilor, dezinfectarea seringilor, programe de aprovizionare cu material nou (seringile sterile de unica folosinta pot fi cumparate din farmacii, pastrand anonimatul). Profilaxia contaminarii de la mama la copil se bazeaza pe masuri de informare. Daca o mama afla in cursul sarcinii ca e seropozitiva, poate alege varianta artului terapeutic. Administrarea de AZI in cursul sarcinii si in timpul nasterii constituie tratamentul care asigura o reducere a riscului la care e expus copilul. Nu se recomanda sa aiba copii femeile contaminate dar nici barbatii contaminati, deoarece acestia sunt susceptibili sa transmita boala mamei, deci si copilului.