Etiologie
Agentii etiologici care produc toxiinfectiile alimentAre in tara noastrA sunt: specii din genul Salmonella, din genul Shigella, Proteus, Escherichia coli, Clostridium perfringens, Clostridium botulinum, stafilocoeul enterotoxic.
Etiologia cea mai freevenfA in RomAnia este reprezentatA de genul Salmonella si de stafilococii enterotoxici.
Epidemiologie
Toxiinfectiile alimentAre apar cel mai freevent sub forma unor izbueniri (focare) epidemice, fie in familii, fie mai ales in colecti-tate. In aceastA ultima situatie pot fi cuprinse zeci sau sute de per-soane care au consumat alimentul contaminat.
In majoritatea (.Arilor, freeventa toxiinfeetiilor alimentAre este in crestere. Izvorul de infecAe este reprezentat atAt de animale, cAt si de om.
In toxiinfecliile alimentAre cu Solmonellae (eele mai freevente), sursa de inlectie esie reprezentatA in prineipal de animale:
- pAsArile, in mod special ralele si ouAle de rata (in mod deose-bif Salmonella lyphirnurium);
- porcii;
- bonele, onele;
- rozAtoarele: sobolanii, soarecii (contamineazA alimentele si apa). Omni poate reprezenta si el un izvor de infectie prin bolna sau
prin purtAtorii de germeni in convalescentA si sAnAtosi.In toxiinfectiile alimentAre stafdococice izvorul de infectie este reprezentat de animal si de om.
Animalele freevent implicate sunt: oAe, caprele, mai rar este contami-natA si earnea de bone.
Omul bolnav este principalul izvor de infecAe in cazul unor infectii stafllocoeice cutanate, furuncule, panaritii, piodermite, arsuri, leziuni supurative sau infectii ale cAilor aeriene superioare. Un rol important il detin in transmiterea bolii purtAtorii sAnAtosi nazali sau faringieni din seetorul de
alimentatie publica.
Calea principalA de transmitere o constituie alimentele contami-nate in diferite etape. Pentru ca alimentul contaminat sA poatA pro-voca o toxiinfectie alimentarA, el trebuie sA continA o cantitate foarte mare de toxinA. Aceste conditii se realizeazA prin:
- pAstrarea alimentelor la o anumitA temperaturA;
- durata de la momentul contaminArii pAnA in momentul con-sumului;
- insuiieienta prelucrare termicA penA"u distrugerea gennenului sau a toxinelor acestuia.
Alimentele cel mai frecvent contaminate sunt: carnea si
produsele din carne (conserve), pestele, laptele si
produsele lactate (friseA, smAntAnA, brAnzA, iaurt), laptele praf, ouAle (mai ales cele de rata), praful de ouA. De asemenea, preparatele culinare din alimente contaminate (prAjituri, inghetatA, creme, maionezA).
Patogenie
Tabloul clinic al toxiinfectiei alimentAre este variat in functie de:
- calitAtile patogenice ale germenilor respecli;
- cantitatea de germeni si de toxina preformalA in alimentul con-sumal;
- vArsta pacientului, starea de nutritie, starea organelor tale. Patogenie, toxiinfectiile alimentAre sunt de 2 tipuri:
- tipul toxic, in care prin aliment se ingerA toxina gata formatA (stafilocoe enterotoxic);
- tipul infectios, in care prin aliment este introdusA o cantitate marc de germeni, care se innmltese in tubul digestiv si apoi detcr-minA boala (salmonele).
Tipuri clinice (etiologice) Toxiinfectia alimentarA stafllococicA
Intoxicatia alimentarA stafilococicA este determinatA de ingerarea unor alimente in care toxina existA preformatA [enterotoxina staAlo cocicA). Intoxicatia se produce frecvent cu tulpini de stafilocoe pato-gen, apartinAnd Apurilor fagice 42D si 6.47.
Incubatia este de scurtA duratA: 1-4 ore de la ingestia alimentului.
Debutul este brutal, cu greatA, vArsAturi,
colici abdominale, diaree. In formele severe se poate instala colapsul.
Formele comune de boalA dureazA cAteva ore, ndecarea pro-dueAndu-se in 1-2 zile.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de datele clinice, epidemiologice si se conArmA prin edentierea stafilococului si/sau a enterotoxinei in alimentul incriminat sau lichidul de vArsAturA.
Toxiinfectia alimentarA/cu salmonele
Este cea mai freeventA toxiinfectie alimentarA din lume. Serotipu-rile implicate variazA de la o regiune la alta. In RomAnia salmonelele cel mai frecvent intAlnite sunt: S. Lyphimurium, S. enteritidis (GArtner), S. agona.
Incubatia este de 12-36 de ore.
Debutul este brutal cu frisoane, vArsAturi, paloare, transpiraAi reci.
Diareea este caracteristicA, cu scaune apoase, mueoase verzui, fetide, cu mueozitAti si uneori cu striuri de sAnge. Rapid apar semne de deshidratare. Rareori bolnai resimt mialgii difuze ca in gripA.
Febra este mare, mentinAndu-se cAteva zile si scade treptat, la valori normale in 5-7 zile. In formele severe persistA peste 10 zile.
Pot sA aparA tulburAri circulatorii, oliguria/anuria.
Evolutia in formele comune este spre normalizare in cAteva zile. In formele severe, evolutia se poate prelungi la 10-l4 zile cu tulburAri digestive importante.
Diagnosticul se sileste pe criterii clinice si epidemiologice, fiind vorba de o gastroenterocolitA acuta febrilA, apArutA la persoane care au consumat acelasi aliment (probabil contaminat). Etiologia este confir-matA prin eulturi din scaun si alimentul incriminat. In formele severe de boalA germenul se poate izola prin hemoculturA.
Tratament si prqfilaxie
Tratamentul trebuie indidualizat in functie de aspectul clinic, ctiologie si de particularitAtile biologice (in mod deosebit in functie de vArstA).
Tratamentul etiologic cu antibiotice nu este necesar in toxiinfectiile alimentAre determinate de enterotoxine - cum este cea stafllococicA.
In toxiinfectiile alimentAre cu salmonele, tratamentul antibacte-rian nu este indicat in formele usoare sau comune, din cauzA cA nu se scurteazA perioada de evolutie a bolii, dar poate prelungi perioada de exeretie a salmonelelor.
Terapia antibacterianA se uUlizeazA in formele cu risc crescut invaziv si in mod deosebit la sugarii mici si la pacientii cu malignitati, hemoglo-binopatii, SIDA sau alte imunosupresii, in terapiile prelungite cu imuno-supresoare, la persoanele cu boli cronice digestive.
Se utilizeazA: ampicilina, amoxicilina, trimetoprim-sulfametoxazol, cefotaxim sau ceftriaxonA.
In tArile in curs de dezvoltare din cauza aparitiei de tulpini rezis-tente la multe antibiotice uzuale se recomandA ceftriaxonA, cefota-xima, fluorochinolonele (ciprofloxacina sau ofloxacina).
Atentie: Food and Drug Administration (FDA) din SUA nu a aprobat utilizarea fluorchinolonelor sub vArsta de 18 ani.
In formele invazive se indicA utilizarea de: cloramfenieol, ampicilina, amoxicilina sau trimetoprim-sulfametoxazol.
PurtAtorii convalescenti de salmonele nu vor fl tratati cu antibiotice, "autodebarasarea" de germeni produeAndu-se de obicei la cAteva zile de la incetarea diareei.
Numai in situatli speciale, la exeretorii de salmonele care lucreazA in sectorul alimentAr sau in colecAtAti de copii, precum si la copin din colectitAtile inchise, daeA nu se obtin 3 coproculturi negative, este indicatA sterilizarea cu antibiotice. Antibioticul va fi ales in mod obliga-toriu dupA indicatiile antibiogramei,
cura de sterilizare durAnd 7 zile, dupA care se repetA coproculturile de control.
Profilaxia cuprinde mAsurile in focar, ca si pe cele permanente.
In focar se incearcA depistarea bolnavAor si a suspecAlor si interna rea in spital a fonnelor severe. Ancheta epidemiologieA trebuie sA ducA la depistarea alimentului incriminat.
MAsurile permanente presupun controlul permanent al alimen-telor si al personalului, mai ales in unitAlile de alimentAre publica si in eoleetitAtile de copii.
