Afectiunile articulare - artrita, artroza, rahitismul

AFECTIUNILE ARTICULARE

Artrita acuta apare īn urma unor īnsamāntari hematogene sau traumatice. In prima faza, spatiul articular este largit si cu transparenta diminuata īn prezenta revarsatului articular, iar la nivelul extremitatilor osoase se evidentiaza un proces de osteoporoza.

In formele cu evolutie prelungita, datorita formarii de tesut de emulatie, cartilajul articular este distrus, īnaltimea spatiului articular reducāndu-se pāna la disparitie, iar osul subiacent este erodat. īn lipsa unui tratament adecvat, īn stadiul final se instaleaza anchiloza.

Artrita reumatoida si alte afectiuni cronice poliarticulare.

Modificarile precoce constau īn tumefierea partilor moi periarticulare, care nu se īnsotesc īnsa, niciodata de calcificari. Distrugerea cartilajului articular, datorita enzimelor sinoviale si a panusului, se traduce prin  īngustarea spatiului articular.

Osteoporoza, initial subcondrala, se extinde si spre zonele corticale.

Eroziunile marginale reprezinta cel mai caracteristic semn al bolii, se duc la locul de insertie a sinovialei si apar sub forma unor geode sau pseudochisturi, ajungānd, dupa o evolutie īndelungata a bolii, sa deterioreze fund conturul osos.

Trebuie remarcata absenta totala a reactiei periostale si a osteofitelor (3l)

ura 31. Coxita. Pensare completa a spatiului articular, fara imagini osteofitice.

Tardiv apar pozitii vicioase si subluxatii; stadiul final e reprezentat de anchiloza.

Artroza este o afectiune degenerativa, care intereseaza toate structurile articulare, dar mai ale cartilajul si osul subcondral.

Radiologic se manifesta diminuarea īnaltimii spatiului articular, fara sa se ajunga niciodata la disparitia completa a acestuia, asa cum se īntāmpla īn afectiunile infl'amatorii.

La nivelul epifizelor apar osteoporoza, zone de osteoliza subcondrala «code) si, īn zonele de suprasolicitare, scleroza osului subcondral. Marginal se evidentiaza formatiuni osteofitice.

ura 32. Coxartroza. Pensare completa a spatiului articular, īnsotita de osteofitoza marginala si osteoscleroza a capului si acetabulului

RAHITISMUL

Rahitismul carential este o boala metabolica generala, caracterizata printr-o tulburare de mineralizare a osului, aparuta īn perioada de crestere īn conditiile carentei de vitamina D.

Radiologie, aspectele sunt caracteristice, primele manifestari aparānd precoce, la 3 - 4 saptamāni de la instalarea suferintei generale. Desi scheletul este afectat īn totalitate, modificarile cele mai importante se produc la nivelul zonelor de crestere activa.

Cartilajul de crestere se īngroasa aparent (din cauza ca la nivelul tesutului osteoid nou format nu se depun saruri fosfo-calcice). Metafiza se largeste si contururile sale devin dantelate. Compacta se prelungeste catre epifiza cu doi spiculi ('pinteni rahitici'), extremitatea diafizara capatānd un aspect de cupa cu concavitatea īndreptata spre nucleul de osificare.

Nucleii de osificare apar demineralizati, au dimensiuni scazute pentru vārsta lor si margini neregulate.

La nivelul diafizei, trabeculatia este stearsa, compactele se subtiaza si analul medular se largeste, īn formele severe luānd aspectul de 'os de sticla'.

Toracele se deformeaza īn 'pālnie' datorita aparitiei unui sant si a extravazarii bazei. Cartilajele condro-costale se hipertrofiaza dau aspectul de 'matanii costale'.

Fontanelele craniene se īnchid tardiv.

Odata cu debutul mersului, datorita greutatii corpului si a fracturilor de oboseala, īn 'lemn verde', vicios consolidate, apar deformari ale membrelor coxa vara, genu valgum sau picior plat) si ale coloanei vertebrale (cifoze tunde si scolioze).

ura 33. Rahitism carential la un copil care a mers. Coxa vara si genu varum bilateral. Nuclei de osificare fragmentati si aplatizati. Cartilaje de crestere cu aspect neregulat. Metafize deformate īn 'cupa', cu 'pinteni rahitici'

SCINTIGRAFIA APARATULUI LOCOMOTOR

Scintigrafia osoasa standard utilizeaza ca trasor bifosfonatii marcati cu technetium 99m (^99mTc). Aceste molecule se fixeaza pe cristalele de hidroxiapatita, direct proportional cu activitatea osteoblastica din aria respectiva. Repartitia trasorului este analizata pe imagini ale īntregului schelet īn diferite incidente, imagini centrate pe anumite zone sau secvente tomoscintigrafice. īn cazul infectiilor osteoarticulare, se pot utiliza si alte trasoare, precum citratul de galiu, cu tropism pentru peretele leucocitelor si bacteriilor si transferina sau leucocitele marcate cu Tc99.

O imagine scintigrafica normala trebuie sa respecte criteriile de distributie simetrica si relativ uniforma a trasorului. Exista si situatii īn care pot apare zone de hipercaptare pe un cliseu normal: zonele portante sau cu insertii musculare puternice, modificarile artrozice minime la vārstnici, membrul sau segmentai suprasolicitat la sportivi sau la cei care practica munca fizica, articulatiile sacro-iliace si simfiza pubiana la femeile īn postpartum, sau locul de injectare al trasorului, rinichii si ca urinara, la cāteva ore de la administrare.

In domeniul traumatologiei, investigatia scintigrafica este utila la detectarea fracturilor de stress, dar trebuie facut diagnosticul diferential cu distrofia reflexa simpatica si osteonecrozele.

In cazul infectiilor, scintigrafia clasica are o specificitate redusa, dar . are poate fi ameliorate prin area cu imaginile obtinute cu trasoare : u tropism pentru focarele infectioase (citratul de galiu, leucocitele marcate Tc99). Gradul de predictibilitate negativa este īnsa excelent (o imagine scintigrafica normala elimina practic posibilitatea existentei unei infectii osoase).

Pentru infectiile periprotetice trebuie stiut ca scintigrafia poate arata īn mod normal zone de hipercaptare pāna la doi ani de la imtare (chiar mai mult la protezele de genunchi) mai ales la nivelul cotilului, al marelui trohanter si al vārfului componentei femurale, la artroplastiile de sold, si, respectiv, la nivelul componentei tibiale la artroplastiile de genunchi.

In ceea ce priveste cancerele osoase sau osteofile, scintigrafia osoasa cupa un loc preponderent īn stabilirea unor strategii de diagnostic si tratament.

In situatia īn care tumoarea primitive este cunoscuta, scintigrafia este utila la realizarea unui bilant lezional initial, evaluarea prognosticului calcularea masei tumorale totale, localizarea determinarilor secundare, etc.) si la urmarirea evolutiei bolii. In situatia īn care tumoarea primitiva nu se cunoaste, dar se suspicioneaza o metastaza osoasa, īn functie de numarul si focalizarea determinarilor secundare, stabilite scintigrafic, se pun indicatiile centru un tratament chirurgical paliativ.