Artrozele: artroza coxo-femurala, artroza genunchilor, spondilartroza

ARTROZELE

Reprezinta 50% din patologia cronica a articulatiilor. Ele se dezvolta mai intai in cartilajul articular, apoi se extind la restul tesuturilor articulare: os subiacent, sinoviala, capsula, etc..

Artroza este o afectiune monoarticulara desi, in multe cazuri poate interesa mai multe articulatii, insa fiecare este produsa de o cauza locala.

Anatomopatologic se pproduce alterarea cartilajului articular, la inceput in partea sa centrala, apoi substanta fundamentala este lizata, cartilajul este subtiat si fisurat. Mici vase perforeaza granita dintre os si cartilaj, distrug cart 636b11g ilajul si produc tesut osos. La periferia suprafetelor articulare, cartilajul formeaza o coroana periarticulara in care patrund vase sanguine si se produce o calcificare a acestui cartilaj, cunoscuta sub numele de osteofit.

Artrozele sunt datorate degenerarii cartilajului articular si iau mastere in urma tuturor proceselor patologice care pot distruge acest cartilaj: microtraumatisme, tulburari de statica, hemoragii articulare, hiperemie, tulburari endocrine, tulburari metabolice, etc.. La majoritatea oamenilor sanatosi de peste 50 de ani, se produce un proces de imbatranire al cartilajiilor mai mult solicitate, care duce la modificari de tip artrozic, de cele mai multe ori asimptomatice. Artroza ca boala, rezulta din uzura cartilajiilor la care se asociaza durerea, tumefactia, reducerea mobilitatii, etc..

Semnele radiologice ale artrozelor se produc la oasele participante la articulatie si la spatiul articular. Oasele prezinta osteoscleroza la nivelul contactului cu cartilajul si demineralizare sub aceasta zona. Suprafetele articulare se deformeaza, se turtesc, isi pierd forma anatomica normla. In spongioasa lor apar deseori formatiuni chistice. Spatiul articular se ingusteaza, apar osteofite marginale, depozite calcare in meniscuri si ligamente. Cele mai frecvente localizari sunt:

Artroza coxo-femurala poate fi primitiva ( cand se dezvolta pe o articulatie anatomic normala ) sau secundara ( apare pe o articulatie anterior bolnava - osteocondrita juvenila, luxatie congenitala, afectiuni inflamatorii vechi). Semnele radiologice incipiente depind de forma si localizarea procesului in articulatia coxo-femurala:

      forma polara superioara in care se produce ingustarea spatiului articular in partea superioara si osteoscleroza suprafetelor articulare in acelasi loc, cu aparitia de osteofite pe partea superioara a sprancenei cotiloide;

      forma polara inferioara in care aceleasi semne sunt localizate la partea inferioara a articulatiei;

      forma centrala la care capul femural se infunda in cavitatea cotiloida, produce la fel pensarea spatiului articular si osteoscleroza in oglinda;

      forma atrofica sau distructiva in care capul femural si cavitatea cotiloida prezinta distructii osoase care schimba forma anatomica normala a suprafetelor osoase articulare.

In stadiile avansate, capul femural este turtit, ia forma de ciuperca sau tampon cu zone de osteoliza in capul femural sau coxal, cu osteofite marginale

Diagnosticul diferential se face cu coxalgia - distructie accentuata, fara osteofite.

Artroza genunchilor apare mai frecvent la femei. Poate fi primara sau secundara. Radiologic, primele modificari apar la articulatia dintre femur si rotula - osteofite, reducerea spatiului articular ( de aici obligativitatea R-gr de profil ). La nivelul articulatiei femuro-tibiale se observa ingustarea inegala a spatiului articular, largirea si alungirea spinelor tibiale prin osteofite, scleroza suprafetelor articulare, desrotunjirea fetelor articulare, aparitia de geode subcondrale, osteofite. In hemofilie, se produc mici hemoragii intraarticulare mai ales in articulatiile mari, care, repetate multi ani, duc la artroze deformante

Spondilartroza. Cand procesul degenerativ se localizeaza numai la articulatiile vertebrale ( foarte rar ) constituie spondiloza, iar cand sunt prinse atat articulatiile vertebrale cat si cele dintre apofizele articulare constituie spondilartroza ( cel mai frecvent ). Discul intervertebral este constituit din nucleul pulpos si inelul fibros. Nucleul pulpos tine indepartate vertebrele vecine si permite diferitele miscari ale coloanei. Uneori nucleul se deshidrateaza, inelul fibris se fisureaza si apare degenerescenta discului. Inelul fibros degenerat bombeaza in afara corpilor vertebrali, intinde ligamentele intervertebrale producand mici rupturi si hemoragii la nivelul insertiei acestor ligamente de corpii vertebrali. Prin calcificarea acestor rupturi iau nastere osteofitele marginale care pot prezenta 3 aspecte: ciocuri, punti sau, mai rar, calcificari intermediare. Uneori calcificarea se intinde si la ligamentul vertebral anterior.

Modificarile cele mai accentuate de spondilartroza apar la C6 - C7, mai rar C2 - C3, D7 - D10, L3 - L4, adica acolo unde se produc cele mai multe si mai ample miscari ale coloanei.

Radiologic se observa condensarea platourilor vertebrale, osteofitele mardinale si rectitudinea de profil. Artroza se poate, sau nu, insoti de hernie de disc ( pensarea spatiului intervertebral.

ARTROZE DISMETABOLICE SI NERVOASE

Guta produce leziuni osoase situate mai frecvent la cot si la nivelul falangelor. Radiologic apare demineralizarea oaselor, ingustarea spatiilor articulare, osteofite marginale si mici zone de osteoliza de 2 - 3 mm situate in spongioasa, periarticular.

In diabetul zaharat leziunile se localizeaza la nivelul articulatiilor matatarso falangiene, unde apare osteoporoza, osteoliza unor fragmente osoase si calcificari ale mediei arteriale.

Osteoartropatia tabetica se localizeaza cu predilectie la genuchi, sold, articulatiile piciorului. Radiologic se observa disparitia aproape completa a formei articulatiei; apar luxatii, osteolize cu deformarea oaselor, productii osoase exuberante periarticulare si productii osoase periarticulare.

In siringomielie sunt afectate articulatiile membrului superior cu zone de osteoliza care duc la disparitia unor epifize osoase, osificari periarticlare, osteofite mari.

CONDROMATOZA SI OSTEOCONDROMATOZA ARTICULARA

In urma unor factori mecanici asociati cu procese inflamatorii in sinoviala apar noduli cartilaginosi situati pe fata articulara a sinovialei. La un moment dat in dezvoltarea lor ei se calcifica producand calcificari intraarticulare. Radiologic apar opacitati calcare, rotunde, mai ales in articulatia cotului, sold si genunchi.

PERIARTRITELE CALCARE se datoreaya depunerii de saruri minerale in tesuturile periarticulare, tendoane, ligamente, etc. Apare mai ales la umar, mai rar la articulatia coxo femurala sau cot. Clinic bolnavul prezinta durere si impotenta functionala. Radiologic se observa una sau mi multe calcificari periarticulare.