Osteoporoza - primara, post-menopauza - profilaxie si tratament

OSTEOPOROZA

1. Definitie

Numele bolii provine din latina si inseamna 'os poros'. Tesutul osos este un tesut viu, in care are loc permanent atat depunere de os cat si pierdere de os. Dupa 35 de ani, pierderea de os depaseste depunerea. Cand acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar daca la exterior pot parea solide) si structura lor se aseamana tot mai mult cu a unui burete cu gauri mari in interior.

Osteoporoza consta in scaderea masei osoase, ceea ce la nivel structural se manifesta ca subtiere si rarefiere a lamelor osoase care alcatuiesc osul, uneori cu disparitia lor totala. In acest fel osul nu-si poate indeplini functia sa principala, aceea de sustinere a corpului si membrelor.

Osteoporoza este o boala caracterizata prin reducerea masei osoase si prin deteriorari microarhitecturale ale tesutului osos ce maresc fragilitatea osului, cu cresterea consecutiva a riscului fracturilor. Din punct de vedere radiologic, se manifesta prin hipertransparenta, densitometric prin scaderea densitatii minerale osoase si clinic prin dureri dorsolombare sau prin fracturi spontane de vertebre, de col femural, de treime distala a radiusului etc.

Osteoporoza apare cand se largesc spatiile dintre celulele osoase, facand osul fragil si este posibila ruperea foarte usor a osului. Este o boala tacuta pentru majoritatea oamenilor, primul semn fiind o fractura dupa un incident minor Scaderea densitatii osoase este un efect principal al osteoporozei.

Fracturile care apar pe teren de osteoporoza sunt in general atraumatice, adica se produc printr-un traumatism minim sau printr-o solicitare normala a scheletului. Mai corect este insa sa le denumim fracturi prin mecanism de mica energie. Cel mai frecvent este vorba de:

        Fractura de sold. Cand este datorata osteoporozei are de regula loc in regiunea colului femural. Fracturile pot avea loc si spontan.
Dintre cei care sufera o fractura de sold, 12-20% vor deceda in urma compli 424g62e catiilor legate de fractura. Doua treimi (68%) dintre pacientii care supravietuiesc dupa un an nu pot merge fara ajutor. Ceea ce inseamna de doua ori mai multi fata de cei care aveau nevoie de ajutor la mers inainte de fractura de sold. Procentul pacientilor care sunt in scaun cu rotile sau obligati sa stea in pat la un an de la fractura creste de la 6% la 23% in randul supravietuitorilor primului an de la fractura.

        Fractura vertebrala. Doctorii numesc fracturile vertebrelor legate de osteoporoza fracturi 'prin strivire cuneiforma sau globala. Pot avea loc spontan sau ca rezultat al unui traumatism minor, cum ar fi tusea, imbratisarea sau ridicarea de obiecte.

Fracturile repetate determina:

-         durere acuta sau cronica de spate

-         cifoza

Aceste modificari in forma scheletului pot fi insotite de:

- o reducere semnificativa a inaltimii

- probleme gastrointestinale sau digestive

- probleme respiratorii

        Fractura de radius. In cazul osteoporozei este de regula rezultatul unei caderi pe mana intinsa. Acest tip de fractura se mai numeste si fractura Pouteau-Colles. Fracturile radiusului sunt dureroase si necesita imobilizare in gips timp de patru-sase saptamani.

os normal os osteoporotic

Un studiu condus de Wren, publicat in Progrese in Tratamentul Menopauzei - Congresul International de Menopauza - Sydney, 1996, a relevat faptul ca in intervalul de varsta cuprins intre 60-70 de ani: 1 din 9 femei prezinta densitate minerala osoasa in limite normale; 1 din 3 femei prezinta osteoporoza; restul prezinta osteopenie. In jurul varstei de 80 de ani, 70% din femei prezinta osteoporoza.

Osteoporoza este o scadere accentuata a masei osoase. In mod normal pierderea este de aproximativ 0,7 % pe an la adulti. La femeile aflate in perioada postmenopauza, aceasta scadere este mai mare decat la barbatii de aceeasi varsta.

Dupa menopauza se produce o accelerare a pierderii de masa osoasa, initial asimptomatica, dar care se manifesta dupa 5-l0 ani si care este o consecinta a deficitului estrogenic. Se apreciaza ca tratamentul hormonal substitutiv (THS) inceput dupa menopauza si continuat cel putin 7 ani, realizeaza prevenirea pierderii de masa osoasa, inclusiv o protectie asupra fracturilor osteoporotice care pot surveni la varste inaintate.

Curba A este in mod normal, cand chiar si dupa menopauza exista un risc foarte scazut pentru fracturi

Curba B este pentru femei cu o densitate osoasa scazuta, care si inainte de menopauza manifesta un risc crescut, avand a rata accelerata de pierdere osoasa.

Curba C reprezinta terapia cu estrogeni post menopauza, hormoni care diminua activitatea osteoclastelor si implicit pierderea de masa osoasa, insa nu vor opri complet distrugerea tesutului osos.

2. Clasificare:

Osteoporoza :

        primara, care apare la persoanele in varsta si la femeile post menopauza. Este o forma simpla in care pierderea osoasa depinde de sex si varsta si este o pierdere disproportionala si accelerata de os trabecular.

        Tipul 1 - osteoporoza post-menopauza

Acest tip apare de regula intre 50 si 70 de ani, din cauza pierderii de estrogeni la varsta menopauzei. Afecteaza in principal osul trabecular. Cea mai mare parte a coloanei vertebrale este alcatuita din os trabecular, motiv pentru care coloana vertebrala este foarte susceptibila la efectele deficitului de estrogeni care caracterizeaza menopauza.

.

        Tipul 2 - osteoporoza legata de varsta.

Acest tip de osteoporoza este legat direct de procesul de imbatranire. Apare de regula la oamenii trecuti de 70 de ani si afecteaza atat osul trabecular cat si osul cortical

        secundara, care apare la ambele sexe si poate avea drept cauze:

     boli metabolice osoase ca hiperparatiroidismul, hipertiroidism

     boli ale tractului gastrointetinal (boala Crohn)

     alcoolism

     boli ale ficatului

     neoplazii

     malnutritie

     terapie cu medicamente ca corticosteroizii

     imobilizarea la pat

     menopauza prematura

Femeile ating masa osoasa maxima (cand oasele lor au un maximum de densitate) pe la varsta de 20 de ani, iar barbatii pe la 30. Oamenii care ating o masa osoasa de varf mai mare au in general nevoie de mai mult timp pentru a ajunge in situatia ca oasele lor sa devina vulnerabile la fracturi.

Barbatii acumuleaza mai mult os decat femeile in timpul adolescentei si al maturitatii. Odata atinsa masa osoasa de varf, barbatii pierd apoi mai putin os decat femeile. Cu toate acestea osteoporoza se constata si la barbati. Hormonii sexuali par sa joace de asemenea un rol important in pierderea de tesut osos. Ca si la femei, varsta intervine in pierderea de masa osoasa. Hipogonadismul si declinul treptat al testosteronului poate duce la aparitia de oase fragile la barbat. In timp ce femeile pierd din masa osoasa mai ales pe seama unei resorbtii excesive, barbatii par sa piarda masa osoasa mai ales ca urmare a unei formari osoase deficitare.

Manifesta risc pentru osteoporoza:

        sexul feminin, de 4 ori mai mult decat barbatii

        rasele caucaziene si asiatice

        persoanele peste 70 ani

        femeile cu menopauza timpurie sau aflate in postmenopauza

        intreruperile de ciclu menstrual

        sedentarii

        persoanele care au suferit gastrectomii (inlaturarea unei portiuni din stomac) sau histerectomii totale. Acestea afecteaza absorbtia sau utilizarea calciului de catre organism.

Factori de risc:

Pentru femei:

-         lipsa estrogenului

-         menopauza timpurie (inainte de 45)

-         histerectomie (inainte de 45 ani), mai ales cand ambele ovare sunt indepartate

Pentru barbati:

-         nivel scazut al testosteronului

Pentru femei si barbati:

-         folosirea pe timp indelungat a corticosteroizilor (pentru artrita, astm)

-         cazuri de osteoporoza in familie (mama sau tata), in special daca mama a suferit o fractura de sold

-         sindrom Cushing, probleme cu ficatul sau tiroida

-         probleme de malabsortie

-         imobilizare pe termen indelungat

-         exces de bauturi alcoolice (alcoolul poate bloca absortia calciului si reduce cresterea osoasa)

-         fumatul (pare sa blocheze capacitatea estrogenilor de a proteja oasele)

-         consum excesiv de cafeina

-         consum excesiv de proteine

-         aport redus de calciu si lipsa de vitamina D

-         expunerea redusa la lumina soarelui (care genereaza endogen vitamina D care ajuta in absortia si fixarea calciului)

-         hipertiroidism

-         hipoparatiroidism

-         utilizarea de anticonvulsivante, antiacide cu aluminiu

-         tratament cu heparina

-         hipogonadism

-         sedentarism

Pierderea osoasa are loc predominant in osul trabecular al coloanei vertebrale si in radiusul distal la femei si la coloana vertebrala si sold la femei si barbati. Pierderea osoasa datorata varstei se deruleaza rapid la femei si tinde sa accelereze inainte de menopauza. Nu este cunoscut vreun factor responsabil pentru pierderea osoasa. In general femeile albe si barbatii albi au un risc mai mare decat cei de culoare. Incidenta mai scazuta a fracturilor de sold si a osteoporozei la cei de culoare a fost atribuita unui continut mai bogat in minerale la negri in ciuda faptului ca formarea osoasa este mai scazuta la cei de culoare.

Formarea si rezorbtia sunt complementare, daca masa osoasa creste, rezorbtia osoasa (si turnover-ul) trebuie sa scada.

Inabilitatea de a sintetiza adecvat 1a, 25-dihidroxi vitamina D poate avea un rol important in scaderea absorbtiei calciului, posibil din cauza scaderii activitatii 1a hidroxilazei renale. Monocitele din sangele periferic la pacientii cu osteoporoza secreta mai multa interleucina (IL) 1, si scad productia de IL 1 la femeile cu osteoporoza postmenopauza din cauza tratamentului cu estrogeni. Acidul excesiv introdus, in particular sub forma de dieta bogata in proteine mari, poate contribui la dizolvarea osului in timp ce osul incearca sa absoarba acidul in exces. Acidoza poate de asemenea creste direct functia osteoclastelor. Folosirea prelungita a heparinei ca anticoagulant este asociata cu osteoporoza si heparina potenteaza resorbtia osoasa in vitro.

In osteoporoza, imobilizarea tinde sa

agraveze defectul prin cresterea diferentei dintre formarea si rezorbtia osoasa. O viata sedentara poate rerduce fortele ce actioneaza asupra scheletului si sa creasca tendinta de pierdere osoasa.

Scaderea absorbtiei calciului

Absorbtia calciului scade cu varsta la ambele sexe, in special dupa 70 de ani. Nivelele serice de 1,25(OH)₂D₃, metabolitul activ al vitaminei D, scade cu varsta cu aproximativ 50%. Scaderea concentratiei calcitriolului cu varsta este din cauza absorbtiei calciului. De asemenea a mai fost demonstrata scaderea cu varsta a activitatii 1a hidroxilazei renale care converteste 25(OH)D₃ in 1,25(OH)₂D₃

1a hidroxilaza renala

25(OH) D₃ 1,25(OH)₂D₃

 

Hormonii calciotropi

        PTH: concentratiile serice al PTH imunoreactiv si biologic activ cresc cu varsta. Cresterea cu varsta e mica, dar semnificativa, concentratiile medii ramanand in limite normale pentru adulti si nu se coreleaza cu scaderea masei osoase. Tratamentul cu 1,25(OH)₂D₃ scade set-point-ul bazal al secretiei de PTH. Varsta avansata e asociata cu hiperparatiroidism secundar necesar mentinerii la valori normale a concentratiilor serice de 1,25(OH)₂D₃ si a absorbtiei intestinale a calciului. Cresterea PTH cu varsta si rezorbtia osoasa corticala stimulata de el reprezinta un mecanism patogenic al osteoporozei de tip II.

        Calcitonina: deoarece este un puternic inhibitor al rezorbtiei osoase, s-a sugerat ca deficitul acestui hormonar putea avea un rol important in patogenia osteoporozei. CT este secretata de tiroida, dar in loc sa fie supusa comenzii centrale, CT e controlata prin intermediul cantitatii de calciu din circulatie. Un nivel crescut al calciului se asociaza cu o eliberare crescuta de CT. Acest hormon previnere resorbtia osoasa prin dezactivarea osteoclastelor. Concentratiile plasmatice de CT sunt mai mici la femei decat la barbati.

 

Rolul estrogenilor

Estrogenii inhiba rezorbtia osoasa. Terapia estrogenica determina o reducere a markerilor turnover-ului osos. Dupa menopauza, estrogenul circulant major este estrona, produsa prin conversia androgenilor suprarenalieni in tesut adipos. Celulele osteoblastice contin receptori pentru estrogen si androgen, concentratiile acestor receptori fiind similare la ambele sexe. Androgenii au efect favorabil asupra masei osoase prin doua mecanisme: ameliorarea performantei musculare prin cresterea masei musculare si stimularea formarii osoase la nivelul suprafetei endocorticale.

 

Hormonul de crestere (GH)

Este hormonul cu cel mai evident efect anabolic pe os in perioada de crestere. GH are receptori pe osteoblast si stimuleaza diferentierea precursorilor osteoblastici in osteoblaste mature. Efectele pozitive de crestere ale GH sunt mediate de IGF I (factor de crestere similar insulinei), a carui concentratie creste dupa administrarea de GH atat in ser cat si in os. GH regleaza atat producerea IGF I cat si a principalei sale proteine de transport IGF-BP-3 (proteina de legare a IGF).

3. Diagnostic

Diagnosticul se pune pe seama prezentei simptomelor clinice (dureri osoase locale sau generalizate), a fracturilor netraumatice (principala complicatie a osteoporozei), radiografia simpla, metode imagistice complexe (absorbtiometria bifotonica - DPA, absorbtiometria duala cu raze X - DEXA, tomografia computerizata cantitativa - QCT). Practic, pana la diagnosticul propriu-zis al bolii se urmareste depistarea precoce a pacientilor cu risc osteoporotic. Astfel, dintre testele de screening utilizate la ora actuala cea mai folosita este debitometria ultrasonica calcaneana.

Inainte de initierea tratamentului osteoporozei, alaturi de alte investigatii, este indicata determinarea densitatii minerale osoase (DMO). DMO are trei utilitati: stabileste diagnosticul de osteoporoza, are o valoare predictiva pentru riscul de fracturi osteoporotice, monitorizeaza modificarile masei osoase sub tratament. Determinarea se repeta dupa un an pentru a evalua eficacitatea tratamentului. Determinarea DMO la nivel femural reprezinta un factor de predictie mai bun decat determinarile la nivelul altor segmente ale scheletului.

Dupa menopauza se produce o crestere atat a resorbtiei osoase, cat si a formarii osoase, cu cresterea turnover-ului osos, cu diminuarea masei osoase predominant trabeculare, care va conduce la un risc mai mare de producere a fracturilor osteoporotice. DMO se poate efectua prin absorbtie duala cu raze X (DEXA) si tomografie computerizata. Ca metoda de screening, masa osoasa poate fi determinata prin absorbtiometrie duala cu raze X (DEXA) la nivelul calcaneului, patelei, tibiei, falangelor sau ulnei. Se masoara doi parametri: viteza semnalului ultrasonic si respectiv atenuarea semnalului (SOS si BUA).

DEXA este o tehnica radiologica specializata si este principala metoda pentru masurarea densitatii osoase. Examinarii DEXA la aceeasi persoana dupa un anumit interval de timp (de regula dupa doi-trei ani) permite aprecierea modificarilor intervenite in masa osoasa. DEXA masoara densitatea osoasa la nivelul coloanei vertebrale (alcatuite in principal din os trabecular ) si la nivelul soldului (regiune continand mai ales os cortical).

Un grup al Organizatiei Mondiale a Sanatatii a elaborat un ghid de interpretare a rezultatelor DEXA. Acesta este folosit practic de toate unitatile care efectueaza examinari DEXA in lume. Dupa acest ghid, densitatea osoasa poate fi apreciata ca:

- normala (scor T mai mare de -l,0)

- osteopenie (scor T intre -l,0 si -2,5)

- osteoporoza (scor T sub -2,5)

Testarea DEXA are cateva avantaje: este nedureroasa, neinvaziva. De regula este precisa (cu o abatere de 2-3%) si este destul de rapida (nu dureaza mai mult de 20 de minute) si utilizeaza o doza redusa de radiatie (mai putin de 1/3 fata de o radiografie pulmonara). DEXA este mai putin utila cand o persoana are coxartroza sau spondilartroza, sau cand persoana respectiva a fost operata la nivelul soldului sau coloanei vertebrale.

Concentratia calciului si a fosfatului anorganic sunt de regula normale. O usoara hiperfosfatemie apare la femeile postmenopauza. Fosfataza alcalina este normala, dar poate creste dupa fracturi. Aproximativ 20% din femei au hipercalciurie. Indicii biochimici ai resorbtiei osoase sunt crescuti.

Ultrasonografia cantitativa (Quantitative Ultrasound sau pe scurt QUS) masoara calitatea osului, spre deosebire de DEXA, care masoara densitatea osului. Ultrasonografia cantitativa masoara modul in care fasciculul de ultrasunete se modifica la trecerea prin picior. Aceasta metoda se numeste Atenuare Ultrasonica in Banda Larga (Broadband Ultrasonic Attenuation sau pe scurt BUA). Ultrasonografia cantitativa mai masoara si viteza cu care fasciculul trece prin os. Aceasta metoda se numeste Viteza Sunetului (Speed of Sound sau pe scurt SOS).

Ultrasonografia cantitativa ne poate da informatii cu privire la structura, elasticitatea si duritatea osului. Acesti factori sunt strans corelati cu densitatea osoasa si servesc la aprecierea riscului de fractura. Aceasta metoda se foloseste de regula pentru regiunea calcaiului, zona usor accesibila, care contine os trabecular - tipul de os care se modifica cu varsta, asemanator cu tesutul osos de la nivelul coloanei vertebrale.

Ultrasonografia cantitativa este simpla, rapida, portabila si nu expune subiectul examinat la radiatii.

Examinarea se recomanda:

- femeilor cu varsta peste 65 de ani;

- femeilor care au avut fracturi prin mecanism de mica energie, indiferent de varsta

- femeilor cu antecedente familiale de fracturi vertebrale sau de sold, indiferent de varsta;

- tuturor pacientilor cu afectiuni care cresc riscul de fractura sau aflati in tratament cronic cu corticosteroizi, indiferent de sex sau vasta.

Determinarea densitatii minerale osoase reprezinta cel mai bun factor predictiv pentru riscul ulterior de a dezvolta fracturi. Punctul de plecare pentru diagnostic nu trebuie obligatoriu sa conduca la indicatia de administrare a terapiei, aceasta din urma depinzand si de alte investigatii paraclinice si markeri biologici.

Osteopenia este definita printr-un scor T cuprins intre -l si -2,5 DS si poate constitui o indicatie pentru tratamentul profilactic.

Osteoporoza este definita printr-un scor T mai mic de -2,5 DS, incluzand femeile care vor prezenta fracturi osteoporotice.

Analize de laborator ale markerilor biochimici. Cei doi principali markeri biochimici pentru formarea osoasa sunt fosfataza alcalina si osteocalcina. Markerii pentru resorbtia osoasa includ calciu urinar si hidroxiprolina urinara. Fosfataza alcalina desi reflecta activitatea osteoclastelor poate avea valori crescute sau scazute si in alte boli. Osteocalcina, cunoscuta ca g-carboxiglutamat este sintetizata de osteoblaste si incorporata in matricea osoasa, iar o cantitate mai mica este eliberata in circulatie. Dozarea calciului din urina poate estima resorbtia din oase. Hidroxiprolina urinara este derivata din degradarea colagenului, care formeaza matricea osoasa extracelulara, dar nu este importanta pentru os fiindca colagenul este in afara corpului osos, dar este influentata de multe boli.

4. Profilaxie si tratament

Majoritatea terapiilor cu medicamente actioneaza prin reducerea rezorbtiei osoase. 5-l0% din masa osoasa din timpul tratamentului este os rezorbit, dar nerefacut. Prin scaderea rezorbtiei, densitatea osoasa poate creste pana la 5-l0% in 2 - 3 ani. Nici o medicamentatie nu va reface cantitatea osoasa in totalitate. Terapia cu estrogeni incetineste rezorbtia si diminueaza pierderea osoasa. Una din cele mai folosite terapii fara estrogeni este cea cu bifosfati ca alendronatul sau risendronatul, care actioneaza ca inhibitori ai activitatii osteoclastelor in perioada postmenopauza. Raloxifenul impreuna cu estrogenii inhiba rezorbtia osoasa si scade riscul fracturilor. Desi raloxifenul inhiba rezorbtia osoasa, nu are efect anabolic, dar scade riscul aparitiei cancerului la san pentru ca are efect antagonist estrogenului pe uter. Impreuna cu estrogenii protejeaza impotriva aterogenezei.

    Administrarea de calciu si vitamina D (1000 mg Ca/zi la pacientele care urmeaza tratament specific si 1500 mg Ca/zi la pacientele care nu urmeaza tratament)

    Activitatea modulatorilor selectivi ai receptorilor estrogenici (MSRE) (Raloxifen), la numai 1 an dupa tratament, reduce cu 68% aparitia fracturilor vertebrale la pacientele aflate in postmenopauza; de asemenea, reduce cu 55% riscul primei fracturi vertebrale la femei anterior diagnosticate cu osteoporoza si reduce riscul fracturilor consecutive cu 30%; imbunatateste functia cognitiva cerebrala; reduce incidenta cancerului de san.

    agentii antiresorbtivi, care inhiba activitatea osteoclastelor. La pacientele care nu au avut fracturi vertebrale, alendronatul reduce riscul fracturilor de sold cu 50% si riscul fracturilor vertebrale cu 49%.

    Exercitii fizice

    Expunerea regulata la soare

    TSH mentine densitatea minerala osoasa, inlatura simptomele vasomotorii si reduce incidenta accidentelor cardiace si vasculare.

    Administrarea de SERM (modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici), care au efectele estrogenilor pe anumite tesuturi cum ar fi osul, aparatul cardiovascular si blocheaza activitatea receptorilor estrogenici la nivelul uterului si sanilor.

5. Concluzii

Osteoporoza poate fi definita ca o afectiune scheletica sistemica, caracterizata prin reducerea masei osoase si deteriorarea microarhitecturii tesutului osos, avand drept consecinta cresterea fragilitatii osoase si a susceptibilitatii la fracturi;

Osteoporoza are o incidenta mare, in crestere, datorita cresterii proportiei persoanelor ce apartin varstei a treia; din cauza complicatiilor sale, numeroase si unele grave (fracturile vertebrale, de col femural, de radius).

Din punct de vedere al etiologiei, osteoporoza este primara si secundara; din grupul osteoporozei ideopatice face parte osteoporoza comuna, cu cele 2 tipuri ale sale: tipul I (postmenopauza) si tipul II (de varsta); osteoporozele secundare sunt cele determinate de boli endocrine, digestive, metabolice etc.

Masa osoasa creste in copilarie si adolescenta, atinge un nivel maxim in jurul varstei de 30-35 ani; se mentine constanta, apoi scade progresiv, lent in cazul barbatilor, mai rapid in cazul femeilor (in anii de dupa menopauza); la scaderea masei osoase, alaturi de deficitele de estrogeni, mai contribuie la ambele sexe si alti factori: scaderea secretiei de calcitonina, reducerea androgenilor suprarenali, fumatul, reducerea exercitiului  fizic, reducerea absorbtiei calciului si vitaminei D.

Diagnosticul clinic al osteoporozei este tardiv, el fiind afirmat numai dupa aparitia fracturilor vertebrale, de col femural sau de radius distal; radiografia clasica identifica osteoporoza numai atunci cand masa osoasa a scazut cu peste 30%, deci destul de tarziu. A face un diagnostic precoce al osteoporozei inseamna a identifica subiectii cu risc de imbolnavire, a efectua studii densitometrice si biologice cu markerii biochimici ai metabolismului osos.

Tratamentul profilactic al osteoporozei , care incepe din copilarie, consta in recomandarile privind exercitiul fizic, dieta bogata in calciu, evitarea fumatului si a consumului exagerat de alcool; in cazul femeilor la varsta menopauzei pentru a preveni osteoporoza se recomanda tratament hormonal de substitutie (estrogeni, progesteron) cu supliment de calciu si de vitamina D sau administrarea de calcitonina sau de bifosfonati;

Tratamentul medicamentos al osteoporozei este complex, de lunga durata si individualizat in functie de forma de osteoporoza a pacientului si consta in administrarea de :

             estrogeni +/- progesteron ( osteoporoza postmenopauza)

             calcitonina de somon sau umana, injectabila sau spray nazal

             bifosfati

             florura de sodiu

             calciu

             vitamina D

             androgeni anabolizanti (Decanofort)