Tumorile osoase: benigne, semimaligne, tumorile maligne osoase

TUMORILE OSOASE

Tumorile osoase se clasifica in:

    tumori benigne: - chist osos solitar,

-         osteomul,

-         osteomul osteoid,

-         fibromul, mixomul, lipomul, hemangiomul.

    tumori benigne cu potential malign:

- tumora cu mieloplaxe,

-         condromul,

-         condroblastomul.

    tumori maligne - primare: . sarcomul osteogenetic si osteolitic,

. condrosarcomul,

. reticulosarcomul Ewing,

. mieloplasmocitomul,

. fibrosarcomul,

. cloromul, cordomul, adamantiomul, angiosarcomul neurosarcomul, sinavialomul, hemangioendoteliomul.

-         secundare: . prin contiguitate,

. metastatice hematogene sau limfatice.

Tumori osoase benigne

Caractere generale

      se dezvolta la orice varsta, dar mai ales la tineri, realizand zone de osteoliza sau osteoscleroza;

      evolueaza clinic lent;

      subtiaza corticala dar nu o rup, nu dau reactie periostala, nu invadeaza partile moi;

      nu recidiveaza dupa extirpare;

      nu dau metastaze;

      nu altereaza starea generala a bolnavului.

CHISTUL OSOS SOLITAR

Apare mai frecvent la baieti in perioada de crestere, intre 6 - 15 ani. Radiologic, se manifesta ca o zona de osteoliza la nivelul metafizei proximale a humerusului sau a femurului, mai rar in mandibula, de forma ovoida, cu zona de osteoscleroza inspre diafiza - coaja de ou, subtiaza corticala fara a o rupe. Creste fara a da simptome clinice pana cand, in urma unui traumatism minim, se poate fractura. Vindecarea se produce prin consolidare normala.

Diagnosticul diferential se face cu: condromul osos, echinococoza osoasa, tumora cu mieloplaxe, granulomul eozinofil, gomele sifilitice, abcesul Brodie, osteita chistica.

OSTEOMUL

Se localizeaza predominant pe oasele craniului, cu evolutie spre sinusurile frontale, orbita sau conductul auditiv, foarte rar la oasele lungi sau la articulatia genunchiului. Radiologic, osteomul apare ca o zona de osteoscleroza, bine delimitata, rotunda sau ovalara, cu contur net. Diagnosticul diferential trebuie facut cu: sarcomul Ewing, periostita sifilitica, sarcomul periostal, productiile osoase post traumatice sau postinflamatorii.

OSTEOMUL OSTEOID

Se dezvolta predominant la oasele lungi ( tibie, femur, humerus ) si prezinta doua zone distincte: un nucleu central de 3 - 5 mm, compus din tesut conjunctiv vascularizat - zona de osteoliza - inconjurata de o zona de osteoscleroza situate in compacta diafizara.

FIBROMUL OSOS

Este o tumora benigna cu originea in tesutul conjunctiv adult. Este rara, cu localizare in general unica la nivelul mandibulei, maxilarului sau al osului frontal. Radiologic se constata o zona de osteoliza ovalara, bine delimitata, uneori multiloculara. Poate subtia corticala cu fracturi pe os patologic. Diagnosticul diferential se face cu: chistul osos, tumora cu mieloplaxe, adamantinomul si chistele radiculare sau foliculare.

HEMANGIOMUL

Este o tumora vasculara situata predominant la nivelul corpului vertebral, craniului, coastelor, rar la oasele lungi. Se prezinta sub 2 forme: corpul vertebral marit cu structura trabeculara, cu aspect de fagure de miere sau retea, si cu aspect de osteoliza radiara predominant la craniu.

Tumori osoase semimaligne

Aceste tumori se malignizeaza dupa o lunga perioada de evolutie benigna.

TUMORA CU MIELOPLAXE ( Osteoclastom )

Se caracterizeaza prin prezenta celulelor gigante cu numerosi nuclei. Apar intre 18 - 30 ani, fecvent la epifiza unui singur os, cu evolutie lenta. Radiologic, se descriu 4 tipuri: osteoclastomul central, periferic, cu pusee osteolitice si cu fractura. Apare o zona de osteoliza epifizara, cu margini net delimitate, cu contur circular sau policiclic. Pe masura ce se dezvolta, subtiaza corticala, lateste si deformeaza epifiza. In interiorul cavitatii se gasesc trabecule osoase care o timenteaza. Daca corticala este intrerupta, prezinta reactie periostala si productiuni osoase in partile moi, tumora s-a malignizat. In forma periferica, tumora distruge corticala si impinge periostul. Septurile intracavitare se pot liza in puseele osteolitice. Fractura pe os patologic se vindeca cu refacerea corticalei atat timp cat tumora este benigna. Diagnosticul diferential se face cu: sarcomul osteolitic, metastazele osteolitice, focarele rotunde de osteomielita, chistul osos, osteodistrofia chistica fibroasa Recklinghausen, mielomul solitar, sarcomul Ewing, encondromul osos, sifilisul, osteita TBC.

Chist osos	Osteoclastom
Cavitate cu sange sau lichid sangvinolent	Chist cu celule gigante
Varsta 7 - 15 ani	20 - 40 ani
Localizare metafiza oaselor lungi	Epifiza oaselor lungi
Simpla cavitate	Cavitate septata
Fara modificarea conturului osos	Contur osos adesea modificat: suflarea osului
Fara semne clinice in afara fracturii spontane	Adesea dureros

CONDROMUL

Este o tumora benigna a tesutului cartilaginos, cu potential malign. Dezvoltarea lui se poate face in afara osului ( eccondrom ) sau localizarea poate fi centrala (encondrom) Encondroamele sunt zone de osteoliza situate mai ales in metacarpiene, metatarsiene sau falange. Corticala este subtiata iar osul ia aspect suflat. Eccondromul are aspect de osteoliza falciforma cu corticala osului integra. Diagnosticul diferential trebuie facut cu chistul osos, tumora cu mieloplaxe, spina ventoza, osteita fibroasa. Encondroza multipla trebuie diferentiata de boala Recklinghasen, osteita chistica sau mielom.

TUMORILE MALIGNE OSOASE PRIMITIVE

In mai mult de 70% din cazuri, tumorile maligne se localizeaza in regiunea metafizara a oaselor membrelor inferioare la pacienti de sex masculin intre 10 - 20 ani.

Ele se manifesta printr-o zona de osteoliza sau osteoscleroza, cu contur neregulat, cu reperea corticalei, reactie periostala, productiuni osoase in partile moi. Cresc repede, recidiveaza dupa interventie, altereaza starea generala a pacientului, metastazeaza la distanta.

OSTEOSARCOMUL

Poate fi osteosclerotic sau osteolitic. In sarcomul osteogenetic apare initial o mica distructie osoasa asociata cu osteoscleroza centrala sau periferica, cu productiuni osoase in partile moi si osificari intratumorale. Intr-un stadiu mai avansat, predomina leziunile destructive. Schintz a rezumat si schematizat aspectele radiologice in 5 forme:

      Osteosarcomul osteolitic periferic - zona de osteoliza periferica, cu contur fluu pe o osteoporoza regionala, cu reactie periostala;

      Osteosarcomul osteolitic central - zona de osteoliza centrala cu corticala indemna in stadiile incipiente si distrusa ulterior;

      Osteosarcomul osteosclerotic - zona de osteoscleroza care ingroasa si deformeaza osul, productiuni osoase in partile moi;

      Varianta radiara se caracterizeaza prin numerosi spiculi asezati perpendicular pe axul osului;

      Varianta diafizara care prezinta, initial, o ingrosare a corticalei produsa de apozitii periostale, care largesc osul. Ulterior se produc leziuni de osteoscleroza asemanatoare cu cele din osteomielita cronica.

In stadiile avansate se produce o distrugere accentuata a osului, cu productiuni osoase in partile moi, cu fracturi pe os patologic.

Diagnosticul diferential in stadiul incipient este dificil. Pentru forma osteolitica intra in discutie: metastazele osteolitice, chistul osos, tumora cu mieloplaxe, osteoliza esentiala, mielomul solitar, sifilisul osos, ecchinococoza osoasa. Sarcomul osteogenetic trebuie diferentiat de metastaza osteosclerotica, boala et localizata, osteomielita cronica, sifilisul osos, hemangiomul osifiant, calusul exuberant, sarcomul Ewing.

CONDROSARCOMUL

Se poate dezvolta din cartilajul de conjugare sau din tesut cartilaginos anormal ( condroame ). Apare mai ales la adulti, mai frecvent la coaste. Se caracterizeaza prin invazie intensa si rapida. Radiologic apare ca depunere de calciu fara structura osoasa.

SARCOMUL EWING

Apare cu maxima frecventa la baieti, intre 10 - 14 ani, cu punct de plecare metafizara si extindere diafizara, cu simptomatologie clinica de tip inflamator. Este radiosensibila. Radiologic - o mica zona de osteoliza ce largeste canalul medular la nivel diafizar; in dreptul ei, apare o reactie periostala. In stadiile mai avansate, diafiza se ingroase fuziform. Tumora se extinde spre corticala, o distruge, deslipind periostul si producand o reactie periostala osificanta in lamele osoase dispuse una peste alta asemanatoare cu foile bulbului de ceapa. In diagnosticul diferential intra: osteosarcomul osteogenetic, osteita cronica, sifilis

RETICULOSARCOMUL ( PARKER-JACKSON )

Seamana mult cu sarcomul Ewing dar apare in jurul varstei de 30 - 35 ani, nu afecteaza starea generala a bolnavului, tumora este medulara fara reactie periostala. Tumora Ewing este un reticulosarcom diferentiat, provenit din celule endoteliale iar tumora Parker-Jackson este un reticulosarcom nediferentiat, ambele cu punt de plecare in tesutul medular al osului.

MIELOMUL

Mielomul multiplu apare dupa 40 de ani; isi are originea in maduva osoasa. Radiologic prezinta numeroase zone de osteoliza net delimitate, ca trase cu burghiul, localizate in partea spongioasa a oaselor lungi si la nivelul oaselor scurte sau plate ( craniu, coloana vertebrala, stern, coaste, bazin ). Sunt radiosensibile. Diagnosticul este usurat de examene de laborator - anemie, cresterea proteinelor in serul sanguin, inversarea proportiei albumine / globuline, albuminele Bence-Jones in urina, mielograma caracteristica. Diagnosticul diferential trebuie facut cu: metastazele osteolitice, osteoza paratiroidiana, limfogranulomatoza maligna, tumora cu mieloplaxe, sifilis.

Mielomul solitar prezinta o singura zona de osteoliza cu aceleasi caractere. Unii considera ca este forma de debut a mielomului multiplu.

SARCOMUL PAROSTAL

Este tumora partilor moi din vecinatatea osului. Apare intre 35 - 50 ani, se dezvolta ca o tumora dura, nedureroasa, cu evolutie mai lenta, cu producere de metastaze. Radiologic, initial apare ca o opacitate para sau periosoasa, cu intensitate usor mai mare ca si a partilor moi fara ca osul sa fie afectat. Ulterior apar calcificari intratumorale, apoi reactie periostala, eroziuni ale corticalei pana la osteoliza cu contur neregulat.

Cloromul, fibrosarcomul, cordomul, adamantinomul oaselor lungi, angiosarcomul, neurosarcomul osos, sinoviomul sau hemangioendotelionul osos sunt tumori rare ale osului.