in boala reumatismala se poate deosebi: un traiament profilactic si un tratament curativ.
Penlru ca tratamentul profilactic este centrul de gravitate a lucrarii de fata, eslo expus in partea a II-a, in care se prezinta problema profilaxiei.
Tratamentul curativ se refera la stadiul bolii; el difera de la declararea ei, in faza de inceput a perioadei active a bolii, in cazul in caro se debuteaza cu criza de
reumatism acut, fata defaza de prevenire a puseelor viitoare. Scopul terapiei in perioada de puseu osie de a opri criza si de a feri bolnavul ele determinarile cardiace si viscerale ale bolii, adresindu-se atil factorului etiologic, cit si mecanismului patogenic, facut atit pe cale medicamentoasa, cit si prin masuri igieno-dietetice.
Tratamentul hormonal
Cortizonul si derivatele lui au fost introduse in terapia anti-reumatismala relativ de scurt timp, din 1940. Este un produs al suprarenalei. Studiul a avut ca punct de plecare relatiile observate intre icter, graviditate si boala reumatismala. S-a demonstrat ca, in reumatism, apare o alarma a hipofizei, caracterizata printr-o hi-perproductie de ACTII si o inertie de raspuns a glandei suprarenale. Datorita stresului bolii, in reumatism se produce o abatere de la meolismul sleroizilor .
Actiunea farmacodinamica a cortizonului este complexa. El inhiba activitatea mastocitara si acumularea de deseuri in celule, diminua continutul de histamina si reduce permeabilitatea celulara. Asupra fibroblastelor actioneaza, crescindu-le migrarea. Prin aceste actiuni, scade fibrinogeneza si previne formarea de tesut granulos. Diminueaza actiunea flogistica si necrotica, ca si producerea de anticorpi. Totodata, inhiba hipersensibilitatea de tip tardi principalul tip de
alergie in boala reumatismala. Acestor actiuni li se datoresc efectele binefacatoare din cardita acuta, facindu-l azi indispensabil in terapia antireumatismala.
Studii speciale au fost facute pentru a i se scoate in e i-denta rolul terapeutic si, dupa afirmatia unor autori, cu ajutorul terapiei, 75o/0 din carditele grave supravietuiesc,- cele obisnuite se amelioreaza in 29o/0 din cazuri, iar bolnavii fara delerminari cardiace ramin si pe mai departe simplii articulari, lucru care nu se in-timpla in terapia exclusiv salicilica sau aspirinica. Cortizonul ofera o securitate mai mare decit salicilatul . Dupa introducerea cortizonului, curba termica scade foarte repede, in 1248 ore, mai repede ca la salicilat, fibrinemia, de asemenea, scade si ra-mine sub normal citeva saptamini. Datorita actiunii cortizonului asupra tesutului colagenic se observa o usoara leucopenie, ASIO scade, dar ajunge la normal in a 8-a luna a crizei. Doza de cortizon este de 100300 miligrame pe zi, redusa dupa virsta. Azi se intrebuinteaza aproape exclusiv deltacortizonul, care nu da re-tentie, in doza de 3060 mg, dupa virsta. Se administreaza bucal in prize zilnice iractionate. Hidro
cortizonul hemisuccinat, in perfuzie lenta, se administreaza 100150 mg., pe zi, timp de 1520 zile, pina la 6 saptamini. In cazuri rare, grave, se poate ajunge pina la 400 mg pe zi. O data cu administrarea medicamentului, se sileste un
regim desodat, se administreaza vitamina K si se controleaza zilnic greutatea. inainte de indicatie se controleaza bine contraindicatiile: tbc, ulcer,
diabet etc. Cind VSH a ajuns la 20 mm la ora, se reduce doza. Dupa intreruperea tratamentului hormonal se administreaza salicilat de Na sau fenil-butazona. Asociatia cortizon-salicilat sau aspirina nu se face empiric, ea are o serioasa baza stiintifica.
Concomitent cu tratamentul hormonal, mai ales catre sfirsit, se administreaza o terapie adjuvanta: Vitamina C, androgeni si Ca, pentru a contracara diferite efecte secundare.
Accidentele psihice pot fi prezentate, exceptional, chiar de la inceput, cu doze corecte, dind: confuzii mintale, agitatie, anxietate, agresivitate, dezorientare, manie de persecutie.
Accidentele trofice:
tulburari digestive dispepsice.
ulcer digesti
colita ulceroasa, leziuni oculare, scleromalacie perforanta.
Accidente sanguine:
hipertensiune arteriala, tromboze, arterite, ateroame, purpura.
Accidente inlectioase: suprimind bariera granulomatoasa de aparare si cea de anticorpi, apar infectii banale etc.
