Este inflamatia acuta a se-roasei peritoneale. Forma primitiva se intilneste mai ales la copil si la sugar. Ea este o localizare peritoneala in cadrul unei sep-ticopioemii cu focarul de origine situat la distanta : abces, otita, afectiuni pulmonare (peritonita pneumococica, peritonita strepto-cocica, peritonita gonococica). Forma secundara este cea mai frecventa si apare prin insamintarea continua a peritoneului pornind de la un focar intraabdominal (peritonita prin proare si peritonita prin perforatie).

Pulsul slab si tahicardie (in vecinatatea lui 140/min) si abdomenul timpanic ne arata ca peritonita este difuza. In acest caz, interesele bolnavului sint cel mai bine servite prin adoptarea unei atitudini conservatorii pentru 26 ore sau chiar mai mult. In care timp sa nu precupetim nici un efort pentru a-l aduce pe pacient in cea mai buna conditie fizica. Elementele tratamentului conservator sint urmatoarele : 1) Pozitia Fowler, daca pulsul nu e prea slab. 2) inscrierea pulsului din jumatate in jumatate de ora. 3) Aspiratia gastrica. 4) Perfuzie de plasma, urmata de perfuzie i.v. de glucoza si ser fiziologic. 5. Un analeptic periferic (dar numai dupa ce s-a atins o expansiune plasmatica adecvata). 6) Terapie anti-biotica (in absenta examenului cultural pot fi alese kanamicina, ampicilina, cloramfenicolul sau una din grupul tetraciclinelor, riscurile fiecarei fiind cintarite in raport cu riscul peritonitei). 7) Transfuzie sanguina, de preferat cu singe proaspat, daca Hb a scazut sub 70A/o- 8) Hidrocortizon. Hormonii adrenocorticosteroizi si adrenocorticotrofici exercita un efect antiinflamator si o actiune toxic-blocanta. Dozajul e similar cu acela admis in pancreatita acuta. Adesea, ameliorarea este atit de mare incit exista pericolul sa se amine operatie. Rezultatul este ca imediat ce hidrocortizonui e stopat, pacientul recade intr-o stare mai rea decit aceea de dinainte de inceperea tratamentului steroid. De aceea, aceasta forma de terapie nu trebuie folosita niciodata in peritonita decit daca te-ai decis sa operezi. Cortizonul impiedica delimitarea procesului inflamator prin aderente.
In urma acestor masuri, starea pacientului se poate ameliora. In acest caz, prindem momentul pentru a face un examen clinic mai amanuntit, in ideea de a preciza focarul primitiv, daca avem vreo indoiala. Se cere o radiografie simpla a abdomenului, cu scopul de a demonstra prezenta sau absenta gazului sub diafragm. Daca e posibil, se executa o amilazemie pentru a exclude pancreatita acuta. In caz ca exista lichid liber in cavitatea peritoneala, se face o paracenteza diagnostica.
In cazul ca starea pacientului a ajuns satisfacatoare dupa acest tratament, se ia decizia operatiei. Daca sursa peritonitei este cunoscuta, atunci incizia se face pe organul incriminat. Daca originea e indoielnica, atunci se incepe prin incizie in fosa iliaca dreapta. In caz ca apendicele este inocent, se face o a doua incizie, localizata in functie de constatarile intraabdominale. Astfel, un lichid patat cu bila indica ulcer perforat si incizie epigastrica. Un exudat mirositor poate veni de la un diverticul perforat al sigmei si incizia se face in fosa iliaca stinga. Chiar prin incizia initialfl din fosa iliaca dreapta ne putem informa asupra trompei drepte si a diverticulului Meckel.
Tratamentul postoperator este tot atit de important ca si operatia insasi. Imediat ce pulsul o permite, bolnavul e plasat in pozitie Fowler. Aspiratia gastrica continua cit timp se aspira bila sau lichid intestinal. Reechilibrarea hidroelectrolitica e do prim ordin. Se va observa atent deficitul de sodiu care apare In urma varsaturilor initiale sau a aspiratiei gastrointestinale consecutive Deficitul de potasiu e, de asemenea, frecvent. Se administreaza vitamine, in special complex B si C. Antibioticele produc deficit vitaminic, in special de complex B. Se dau sedative subcutanat, repetat la sase ore daca e cazul (morfina, mialgin. algocalmin} Bolnavul e monitorizat in oarecare masura. Se inscriu, grafic, pulsul la fiecare ora, temperatura la 4 ore. Nu mai putin importanta este inscrierea intrari-iesiri de lichide, care se va face pe tot timpul cit bolnavul primeste lichide. Se r inscrie grafic st antibioticele date.