Tulburari anxios-fobice

TULBURARI ANXIOS-FOBICE

In acest grup de tulburari, anxietatea este evocata numai (sau predominant) de unele situatii sau obiecte (externe Subiectului), bine definite, care nu sunt in mod obisnuit periculoase. Ca rezultat, aceste situatii sau obiecte sunt, in mod caracteristic, evitate sau indurate cu groaza. Anxietatea fobica este nediferentiabila - subiectiv, fiziologic si comportamental - de alte tipuri de anxietate, si poate varia in severitate de la usoara stanjeneala la teroare. Preocuparea Subiectului se poate focaliza pe simptome individuale, ca palpitati 323e46d i sau senzatia de lesin, si este asociata adesea cu temeri secundare de moarte, pierderea controlului sau de a inebuni. Anxietatea nu dispare la cunoasterea faptului ca alti oameni nu privesc situatia in chestiune drept periculoasa sau amenintatoare. Mai mult, contemplarea perspectivei de a intra intr-o situatie fobica genereaza de obicei anxietate anticipatorie.

Adoptarea criteriului ca obiectul sau situatia fobica este externa Subiectului implica faptul ca multe frici legate de prezenta bolii (nosofobia) sau a desurarii (dismorfofobia) sunt acum clasificate la F45.2 (tulburare hipocondriaca). Totusi, daca teama de boala ia nastere predominant si repetat dupa expunerea la infectie sau contaminare, sau e doar o simpla teama de procedurile medicale (injectii, operatii, etc) sau institutii medicale (cabinete dentare, de chirurgie maxilo-faciala, spitale, etc), atunci este recomandabil a se incadra la F40 (de obicei, 2, fobie specifica).

Anxietatea fobica coexista adesea cu depresia. O anxietate fobica preexistenta se inrautateste aproape invariabil in timpul unui episod depresiv intracurent. Unele episoade depresive sunt insotite de anxietate fobica temporara si o dispozitie depresiva adesea insoteste unele fobii, in special agorafobia. Faptul daca sunt necesare doua diagnostice, anxietatea fobica si episodul depresiv, sau numai unul din ele, e determinat de dezvoltarea unei tulburari electrolitice si dezechilibru acido-bazic" class="text">tulburari inaintea celeilalte si de predominanta uneia din tulburari in timpul stabilirii diagnosticului. Daca criteriile pentru tulburarea depresiva au fost intalnite inainte sa apara simptomele fobice, atunci cea dintai va dobandi precedenta in diagnostic ( nota din Introducerea generala).

Majoritatea tulburarilor fobice, cu exceptia fobiilor sociale, sunt mai comune la femei.

In aceasta clasificare, un atac de panica (F41.0) ce apare intr-o situatie fobica stabilita, este privita ca o expresie a severitatii fobiei, aceasta din urma avand precedenta diagnostica. O tulburare de panica ca aceasta va fi diagnosticata numai in absenta oricarei dintre fobiile listate in

0 AGORAFOBIE

Termenul de 'agorafobie' este utilizat aici cu un sens mai larg decat cel originar, si care mai este inca utilizat in unele tari. Acum se considera ca acest termen include frica nu numai de spatii deschise, dar, deasemenea si de aspecte corelate, cum ar fi prezenta multimilor si dificultatea unei 'evadari' imediate si lesnicioase, intr-un loc sigur (de obicei, in casa). Din acest motiv termenul se refera la un grup de fobii inter-corelate, si adesea suprapuse, ce cuprind frica de a parasi casa, de a intra in magazine, de multimi si locuri publice, sau de calatori singuri in trenuri, autobuze sau avioane. Desi severitatea anxietatii si extensiunea comportamentului de evitare este variabil, aceasta este cea mai incapacitanta dintre tulburarile fobice, unii subiecti fiind obligati sa ramana in casa. Multi pacienti sunt ingroziti de gandul ca vor cadea si vor ramane fara ajutor in public. Absenta unei iesiri imediat accesibile este una din trasaturile cheie a multor situatii agorafobice de acest gen. Majoritatea Subiectilor sunt femei, si debutul este de obicei precoce in viata adulta. Simptomele depresive, obsesionale si fobiile sociale pot deasemenea sa fie prezente, dar nu domina tabloul clinic. In absenta unui tratament eficient, agorafobia devine adesea cronica, desi, de obicei, e oscilanta.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:

Toate criteriile de mai jos trebuie intrunite pentru un diagnostic cert.

(a). Simptomele, psihologice sau vegetative, trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, si nu secundare altor simptome ca deliruri sau ganduri obsesive;

(b). Anxietatea trebuie sa fie limitata la (sau apare mai ales in) cel putin doua din urmatoarele situatii: multimi, locuri publice, plimbare in afara casei si calatoria solitara;

(c). Evitarea situatiei fobice trebuie sa fie, sau a fost, o trasatura proeminenta.

Diagnostic diferentiat:

Trebuie reamintit faptul ca unii agorafobici traiesc o anxietate redusa deoarece ei sunt constant capabili sa evite situatiile lor fobice. Prezenta altor simptome ca: depresia, depersonalizarea, simptome obsesionale si fobiile sociale nu invalideaza diagnosticul, daca ele nu domina tabloul clinic. Totusi, daca Subiectul, a fost deja in mod semnificativ depresiv atunci cand simptomele fobice au aparut pentru prima data, episodul depresiv poate fi un diagnostic principal mai adecvat; aceasta situatie este mai des intalnita la cazurile cu debut tardiv.

Prezenta sau absenta tulburarii de panica (F41.0) in situatia agorafobica poate fi inregistrata utilizand cel de-al 5-lea caracter:

00 fara tulburare de panica

01 Cu tulburare de panica

Include: Tulburarea de panica cu agorafobie.

1 FOBII SOCIALE

Debuteaza adesea in adolescenta si sunt conturate in jurul teamei de a fi privit (examinat) de alti oameni, in grupuri, ativ mici (opuse multimilor), ducand la evitarea situatiilor sociale. Spre deosebire de majoritatea altor fobii, fobiile sociale sunt in egala masura comune la barbati si la femei. Ele pot fi distincte (de exemplu: limitate la mancatul in public sau la vorbitul in public, ori la intalnirile cu sexul opus) sau difuze, implicand aproape toate situatiile sociale din afara cercului familial. O teama de voma in public poate fi importanta. Confruntarea directa, ochi in ochi, poate fi in mod particular stressanta in unele culturi. Fobiile sociale sunt de obicei asociate cu o scadere a stimei de sine si teama de a fi criticat. Ele pot fi relatate ca acuze de a rosi, tremor al capului, greata sau nevoia urgenta de a urina, pacientul uneori fiind convins ca una din aceste manifestari secundare a anxietatii sale este problema primara; simptomele pot progresa spre atacuri de panica. Evitarea este adesea marcata si in cazuri extreme poate avea ca rezultat o izolare sociala aproape completa.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:

Toate criteriile de mai jos trebuie intrunite pentru un diagnostic cert.

(a). Simptomele, psihologice, comportamentale sau vegetative, trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, si nu secundare altor simptome ca deliruri sau ganduri obsesive;

(b). Anxietatea trebuie sa fie limitata la (sau sa predomine mai ales in) situatii sociale particulare;

(c). Situatiile fobice sunt evitate ori de cate ori este posibil.

Include: antropofobia; nevroza sociala.

Diagnostic diferentiat:

Agorafobia si tulburarile depresive sunt adesea predominante, si pot contribui la 'consemnarea in casa' a Subiectului. daca distinctia intre fobia sociala si agorafobie este dificila, trebuie data precedenta agorafobiei; un diagnostic de tulburare depresiva nu trebuie pus decat daca poate fi identificat clar un sindrom depresiv complet.

2 FOBII SPECIFICE (IZOLATE)

Acestea sunt fobii limitate la situatii cu specificacitate particulara, cum ar fi proximitatea unor animale obisnuite, inaltimi, furtuna cu traznete, intuneric, zbor, spatii inchise, urnarea sau defecarea la toaletele publice, consumarea anumitor alimente, cabinetul stomatologic, vederea sangelui sau a leziunilor, si teama de a se expune la anumite boli. Desi situatia declansanta e distincta, contactul cu ea poate provoca panica, ca in agorafobie sau fobia sociala. Fobiile specifice iau nastere de obicei in copilarie sau viata adulta timpurie, si daca raman netratate, pot persista decenii in sir. Seriozitatea handicapului rezultat depinde de cat de usor este pentru Subiect sa evite situatia fobica. Teama de obiectul fobic tinde sa ramane fixa, in contrast cu agorafobia. Boala de iradiere si infectiile veneriene sunt subiecte comune ale bolii fobice, si, mai recent, SIDA.

INDREPTAR DIAGNOSTIC:

Toate criteriile de mai jos trebuie intrunite pentru un diagnostic cert.

(a). Simptomele, psihologice sau vegetative, trebuie sa fie manifestari primare ale anxietatii, si nu secundare altor simptome ca deliruri sau ganduri obsesive;

(b). Anxietatea trebuie sa fie limitata la prezenta situatiilor sau obiectelor particulare;

(c). Situatiile fobice sunt evitate ori de cate ori este posibil.

Include: acrofobia; fobiile animale, claustrofobia, fobia de examene, fobia simpla.

Diagnostic diferentiat:

In mod obisnuit, alte simptome psihiatrice sunt absente, in contrast cu agorafobia sau fobia sociala. Fobiile de rani sangerande difera de celelalte prin faptul ca conduc la bradicardie sau uneori la sincopa mai degraba decat la tahicardie. Temeri de boli specifice, cum ar fi cancerul, boala cardiaca, sau infectiile venerice trebuie clasificate ca tulburari hipocondriace (F45.2), daca nu sunt corelate cu situatii specifice unde boala poate fi dobandita. daca convingerea bolii dobandeste o intensitate deliranta, atunci se utilizeaza: tulburare deliranta (F22.0). Pacientii ce sunt convinsi ca ei au o anormalitate sau o desurare a unei sau mai multor parti corporale specifice (adesea faciale), si care nu sunt in mod obiectiv observate de ceilalti (uneori numita dismorfofobie) trebuie incadrate la tulburarea hipocondriaca (F45.2) sau tulburarea deliranta (F22.0), in functie de forta si persistenta convingerilor lor.

8 alte TULBURARI ANXIOS-FOBICE

9 TULBURARE ANXIOS-FOBICA NESPECIFICATA

Include: Fobia NSA; starea fobica NSA.