Bronsiectazia nu pune, in general, probleme dificile de diagnostic, in forma ei comuna, cu simptomatologie clasica. Acestea se pot ivi in formele atipice ale afectiunii si cind trebuie precizata etiopatogenia ei, care include numerosi factori, adesea intricati.
Diagnosticul sindromului bronsieetazic clasic se bazeaza pe anamneza (chi tusitor, fenomene bronsitice recidivante, ou debut insidios si evolutie cu episoade de recrudescenta si faze de acalmie), expectoratie abundenta, miueopurulenta, stratificata, penuria semnelor fizice (raluri umede la una din baze), hipocratism digital, prezenta sinuzitei (frontale, maxilare), stare generala buna {afectata trecator in timpul episoadelor acute), sputa cu flora mixta (streptococ, stafiiococ, pneumococ etc), ou absenta B. K. si a fibrelor elastice. Sugereaza broriisieotezia,
pneumopatiile acute, repetate in aceasi regiune, hemoptiziile izolate sau recidivante, nebaci li fene, fara o cauza aparenta, rezistente la tratament si cu putine date radiologice, sindromul cavitar bazai afebril, cu stare generala buna sau sindromul supurativ cronic pulmonar, cu penuria sau absenta modificariloir radiologice. Debutul clinic al bronsiectaziei poate fi reprezentat, uneori, de o bronhopneumopatie acuta, de o hemoptizie fara cauza aparenta sau de un revarsat pleural (serof'ibrinos, puriform), care releaza existenta bronsiectaziei. Examenul
radiologie direct (din dirse incidente) este foarte util, importanta lui nefiind diminuata de bronhografie, deoarece imaginea lipiodolata nu da informatii despre starea parenohimului pulmonar. Radiografia simpla este insa infidela, deoarece aspectul ei normal nu exclude diagnosticul de bronsiectazie. Proportia de dilatatii bnonsice cu imagine radiologica normala sau ovasi-normala este foarte redusa, daca examenul se face atent. in statistica noastra, ea nu a depasit 5o/0. in majoritatea cazurilor nu gasim decit aspecte bana
le, necaracteristiee, uneori asociate, care contrasteaza cu importanta bronhoreei. Sugereaza mai direct procesxil bronsieetazic accentuarea desenului bronhovasoular sau aspectul retiiculat, poliareolar, la una din. baze (mal rar la ambele), opacitati in "plaje", in "pete", neuni-forme, variabile ca marime si contur, opacitati "floconoase", difuze, variabile de la un examen la altul, benzi opace alternind cu transparente liniare (aspect "in palisada"), imagine in "fagure de miere" etc. Se mai pot dea condensari (segmentare, lobare, pulmonare) ale lobului mijlociu si inferior, opacitate in "echer", paracardiaca (mai usor de pus in evidenta la dreapta, nefiind mascata de inima). Foarte des se gasesc sechele radiologice de
tuberculoza gangliohilara si adesea noduli in parenchira sau imagini de slnzurita sau simfiza pleuraia. Tomografia (de fata si profil) poate da detalii morfologice, daca sectiunea a nimerit pe axul bronhiei afectate. Bronhoscopic (va preceda bronhografia) confirma su-puratia bronsica, permite eliminarea altor cauze (cancer, tuberculoza, corp strain) si faciliteaza efectuarea bronhografiei, prin aspiratia secretiilor. Bronhografia cu lipiodol (contraindicata in episoadele febrile, hemotopice sau in caz de intoleranta la iod sau cocaina) este indispensabila diagnosticului. Cliseele trebuie luate din mai multe incidente. Singura eroare posibila in ceea priste diagnosticul bronhografic priste dilatatiile bronsice cilindrice, pentru care deosebirea dintre perete "destins" si "dilatat" este destul de subtila. Orice dilatatie de acest tip, fara reducerea numarului colateralelor bronsice, se poate preta la discutie. in schimb, nu exista imagine bronhografica care sa simuleze o dilatatie ampulara. Trebuie mentionat ca, uneori, poate aparea o imagine de falsa bronsiectazie prin indoire bronsica, datorita sclerozei