Diagnosticul astmului alergic se bazeaza pe anamneza, loul clinic si pe explorarile complementare (examen sanguin, examenul spu-tei, examen serologic, teste alergologice). Anamneza trebuie facuta minutios, cu foarte mare rabdare. Ea permite diagnosticul naturii alergice i astmului in majoritatea cazurilor (70%), in timp ce testele cutanate numai in aproximativ 10%. Ancheta etiologica trebuie sa se refere la antecedentele bolnavului, la istoricul bolii (circumstantele de aparitie ale accesului), la conditiile de viata (locuinta, alimentatie, fauna si flora inconjuratoare, clima) si la mediul de munca al bolnavului (substantele cu care vine in contact). Examenul clinic si investigatiile paraclinice vor aduce, de asemenea, elemente pretioase de orientare. Pledeaza pentru alergie : antecedentele personale si eredocolaterale alergice (astm, urticarie, eczema, colita mucoasa, migrena, edem Quincke, coriza spasmodica), corelatia aparitiei accesului cu o anumita cauza declansainta sau legatura lui cu un factor oarecare, fizic, chimic, medicamentos etc. (profesional sau neprofesional), aparitia accesului in aceleasi conditii de mediu sau orar, in imprejurari similare de timp (astmul polenic), de loc (astmul profesional) sau de contact cu acelasi obiect (de imbracaminte, toaleta etc), preoesia acceselor de catre unele manifestari cert alergice in alte teritorii sau alternanta lor cu aceste manifestari, precum si aparitia accesului dupa o ingestie oarecare (mai ales daca aceasta se repeta). Elementele de laborator oare pledeaza pentru alergie sint eozinofilda sanguina, in sputa si in secretia nazala (oind se asociaza rino-reea), si scaderea puterii histaminopexico a seruli i.
Examenul radiologie poate descoperi infiltrate pulmonari1 fiigace, iar testele farmacodinamice de exciilitate bronsica nespecifica arata modificari ale VEMS in minus (dupa acetilcolina) sau in plus (dupa aleudrina), de cel putin 15% fata de valoarea lui initiala.
Diagnosticul de certitudine al substratului alergic si de precizare a alergeniulu'i declansant il dau testele alergologice. Acest diagnostic se sileste in doua etape : etapa de orientare diagnostica (prin teste cutanate) .si etapa de confirmare diagnostica (prin teste de provocare specifica). In general, testarile se fac la alergenele care se pot deduce din anamneza sau la acelea banuite din mediul casnic sau profesional. Daca anamneza sau observatia bolnavului nu dau nici o indicatie, se va face testarea la alergenele cane se nitilnesc mai frecvent, ca praf, lina. bumbac, peri de animale, pene, mucegaiuri sau microbi ca streptococ, stafi-lococ etc. (cind se observa semne de infectie bronsica). Testarea trebuie facuta in faza de acalmie clinica (nu in cursul corticoterapiei). intr-un laborator specializat, cu medicatia antialergica la indemina. Simpla pozi-tivitate a testelor cutanate (intradermoreactie, cuti reactie) nu este suficienta pentru a incrimina alergenul respecti ci numai coincidenta lor ou accesul de astm. in lipsa acestuia, se va recurge la probe de provocare, care constau in inhalarea unei dilutii mari din alergenul care a dat reactia cutanata pozitiva. Daca aceste probe determina manifestari clinice astmatice sau modificari spirografice (scaderea importanta a VEMS) se poate conchide asupra interventiei alergenului respectiv. Concomitent este util sa se urmareasca variatiile leucocitare (indice leueopenic) si trombocitare (indice trombopenic). Trebuie subliniat ca anamneza si testele de provocare dau elementele cele mai valoroase pentru diagnosticul astmului alergic. In cadrul acestui astm, un loc mai deosebit in ocupa astmul polenic si astmul profesional.
Diagnosticul astmului polenic se bazeaza pe conditiile de aparitie, pe datele clinice si pe testele de alergie la polen. Acest astm se observa la subiecte de virsta de 1040 de ani si se asociaza adesea ou coriza si conjunctivita alergica (prurit nazal, stranut, rinoree, arsura oculara, congestie conjunctivala, lacrimare, fotofobie). El apare sezonier (de obicei primavara si vara), alergizarea fiind la polenul de graminee salbatice, trandafir, liliac etc. Boala dureaza 23 luni (mai-iulie), in functie de polen, repetindu-se anual si chiar toata viata.
Diagnosticul astmului profesional, a carui incidenta a crescut o data cu dezvoltarea industrialismului, se bazeaza pe conditiile lui de aparitie si pe testarile alergologice. Este caracteristica aparitia lui cvasie-pidemiea la locul de munca, in colevtioitati si disparitia lui dupa iesirea din mediul respectiv. Aspectul cLinic poate fi al astmului pur, paroxistic (cind alergenul este profesional) sau al celui cronic, intricat (factorul profesional actioneaza nespecific pe fondul de hiperexciilitate bronsica, doar cu rol iritati intretinind uneori un astm alergic neprofesional).
Alergenele pot fi de natura organica sau anorganica. Ele sint foarte numeroase si diverse si numarul lor creste mereu. Testarile in astmul profesional trebuie facule cu prudenta, in special pentru unele substante eu potential alergizant foarte mare. cum este ricinul, fiind de preferat reactia Praussnitz-Kiistner. Uneori, diagnosticul naturii alergice a unui astm profesional este dificil, deoarece noxa din mediul de munca poate fi alergen direct sau kidirect (genereaza in organism produsi intermediari meolici care devin alergene) sau poate sa aiba numai un rol iritant bronsic. De aceea, testele la substantele simple care iau nastere in timpul muncii pot fi negative, fara oa prin aceasta sa excluda totusi na ura alergica a astmului.
Forma clinica a astmului profesional variaza pina la un punct, in raport cu alergenul respecti din mediul de munca.