Acest sindrom de hipen-eaetivitate bronsica, observat la persoane cu o predispozitie constitutionala particulara, pune adesea probleme di-ficiile de diagnostic datorita multiplicitatii factorilor lui cauzali si complexitatii mecanismului sau de producere.
Diagnosticul pozitiv al accesului de astm bronsic se bazeaza pe datele clinice si radiologice si pe exploatarile functionale respiratorii.
In formele tipice, datorita aspectului clinic particular al accesului, identificarea lui este relativ usoara. Diagnosticul se bazeaza pe bruschetea accesului, care apare adesea noaptea, avind un determinism special, pe prezenta (adesea) a unor fenomene premonitorii (gidilitura faringo-laringiana, coriza, tuse. opresiune respiratorie, eructatii, prurit, anos-mie etc), pe caracterele speciale ale dispneei (rara, regulata, expira-torie, activa, suieratoare), pe aspectul general al bolnavului in timpul accesului (anxios, facind efortul sa expire bine), pe datele examenului fizic (torace destins, imobil, hipersonoritate, diminuarea murmurului eular, expiratie prelungita, raluri sibilante difuze) si pe caracterele expectoratiei, care apare La sfirsitul accesului (aderenta, viscoasa, in cantitate redusa, "perlata"). Sint de subliniat citeva elemente negative (in forma tipica, pura, recenta de astm), cu valoare diagnostica : absenta febrei, a durerii toracice, a eianozei si a rasunetului cardiovascular (zgomote cardiace normale, tensiunea arteriala nemodificata).
Examenul radiologie pumonar arata aspect de emfizem acut (hiper-transparenta, baze coborite, spatii intercostalo largite, coaste orizontale ; miediastinul pare alungit si ingustat, mai ales la longilini). Aceasta distensiune globala toracica constituie un semn diagnostic radiologie esential al astmului bronsic si prezinta un interes deosebit, deoarece preceda aparitia accesului si poate persista intre accese. Examenele de laborator descopera eozinofilie sanguina si in sputa, care contine cristale Charoot-Leyden. Explorarile functionale respiratorii arata prezenta unui sindrom obstructiv cu distensiune si modificarea lui sub influenta testelor farmacodinamioe (cu agenti bronhodilatatori si bronhoconstric-tori). in acces, CV este micsorata, iar VEMS scade, uneori pina la 25" o din CV. intre accese, el se normalizeaza sau este putin modificat. Proba cu acetilcolina reduce VEMS cu cel putin 15%. Gazometria sanguina este de cele mai multe ori normala in acces. Revcdiva accesului cu aceleasi caractere si reversibilitatea (oind astmul este recent) tuturor fenomenelor patologice (clinice, radiologice si functionale) reprezinta de asemenea elemente importante diagnostice. Diagnosticul retrospecti (intre sau dupa accese) se bazeaza pe anamneza.
Diagnosticul etipatogenic trebuie sa precizeze daca astmul este alergic (si caic este alergenul in cauza) sau nealergic.