Incidenta astmului infectios variaza foarte mult dupa autori (1076%) ; noi l-am intilnit intr-o proportie de aproximativ 50% si indeosebi in formele cronice, inlricatc.
Diagnosticul astmului infectios este sprijinit de aparitia acceselor simultan cu episoadele bronsice, de efectul favorabil al antibioterapiei si de caracterele clinice ale astmului caro prezinta aspectul unei bronho-patii cronice sau subacule dispneizante, pe fondul careia apar paroxisme dispneice (aspect clinic de
astm umed). Este de retinut ca aparitia infectiei bronsice face sa dispara eozinofilia din sputa. Problema de diagnostic diferential care se pune aici este de a deosebi un
astm bronsic pur care s-a intricat secundar ou fenomene inflamatorii bronsice de o bronhobronsiolita careia i s-a adaugat elementul spastic, ca urmare a unei hiperexciilitati bronsice nespecifiee. Aici, anamneza are o mare importanta : in primul caz gasim de la inceput un moment alergic, iar testele alergologice precizeaza factorul in cauza.
Diagnosticul astmului nealergic si neinfectiosIn aceasta forma nu vom gasi elemente diagnostice de
alergie si infectie, trebuind cautata interventia altei cauze : discrinie (ovariana. tiroidiana), trauma psihoemotionala, reflex pleoat de la o spina irita-tiva (respiratorie sau extrarespiratoric).
Diagnosticul interventiei componentei endocrinogenitale se bazeaza pe agravarea premenstraula a astmului (in 50% din cazuri) si pe aparitia lui in cursul unei
tulburari ovariene, al sarcinii sau al menopauzei. Actiunea favorabila a terapiei de corectare a hiperfoliculinemiei, observata si de noi, constituie, de asemenea, un argment. in ceea ce priveste interventia unui factor declansant psihogen sau a unei spine iritative, anamneza, examenul clinic si explorarile complementare vor putea aduce elemente de orientare diagnostica.
Diagnosticul formei clinice
Interventia a numerosi factori ca, virsta bolnalui, data declararii bolii si variatele componente etiologice pot imprima astmului bronsic numeroase particularitati clinice si evolutive, largind mult cadrul bolii, care imbraca astfel aspecte simptomatice polimorfe (tipice si atipice) si intensitati variate (de la formele usoare, fruste, pina la starea de rau astmatic).In forma recenta, tipica, pura, diagnosticul se bazeaza pe accesefe paroxistice, de durata si intensitate variabila, separate de perioade de acalmie (uneori nu este posibila nici o sistematizare a ritmului accesele)-, ele aparind anarhic, imprevizibil). Adesea, accesele au un prodrom (aura) si apar noaptea, fara c cauza aparenta, sau ziua, postprandial (alergen alimentar) sau la contactul cu un pneumcalergen (praf, fum, miros). Alteori, accesul este declansat de perioada menstruala sau de un episod acut brositic, favorizat de conditiile meteorologice. Diagnosticul diferential al acestei forme de astm, cu dispnee paroxistica, trebuie facu; cu toate dispneele acute de origine respiratorie (obstructii larigno-
alc. intrinseci si extrinseci, embolie pulmonara, pneumotorax, bron-hopneumopatie acuta etc), cardiaca (
insuficienta ventriculara stinga) sau centrala (dispneea acidotica, respiratie periodica), care se exclud prin caracterele
dispneei si prin contextul clinic si paraclimc. Dispneea paroxistica din
astmul bronsic se deosebeste de aceea din dischinezia traheo bronsiea hipotona (D.T.H.), prin lipsa disfagiei si a precesiei tusei de dispnee, prin datele bronlioscopice (nu exista bipoton.ie cu invaginarea postero-anterioara a partii membranoase a traheei). prin aspectul expiro-grameti (lipseste crosetul caracteristic descris de Wyss), prin VIMS scazu: (arata ca obstacolul in calea aerului este si in inspiratie) si prin rezultatele testelor farmadinamice (normale in D.T.H.). Uneori, neoplasmul bronsic pedioulat poate da accese dispneice astmatiforme. dar datele clinice, radiologaee, bronhos'copice si de Laborator permit deosebirea. Dispneea nevrotica prezinta alt context clinic (nu se poate conta aici pe anamneza) si alte caractere, aratate la modulul respectiv.In formele atipice de astm bronsic, diagnosticul este mai dificil. In astmul frust lipsesc paroxismele dispneice, el fiind etichetat adesea drept
bronsita cu repetitie. Senzatia de opresiune toracica este moderata si dispneea estompata, dominind chintele de tuse. Se constata o dislen-siune toracica .si raluri bronsice difuze. Cu toate ca manifestarile clinice sint minime, testele farmacodinamice arata o hipcrreactivitate bronsica la acetilcolina, fapt care permite a deosebi aceasta forma de astm de o bronsita banala.
Diagnosticul astmului cu dispnee continua se bazeaza pe persistenta intre accese a simptomatologiei atenuate, predominind semnele de hipersecretie si eventual de infectie bronsica (interventia probabila a endoalergenelor rnierobiene). Aceasta forma de astm poate aparea de la inceput ca atare, inaugurind boala, sau poate fi secundara astmului intermitent. Pe fondul de dispnee permanenta se grefeaza paroxisme, declansate di- factori variati (efort, emotie, conditii meteorologice etc). La semnele pulmonare se adauga, mai mult sau mai putin precoce, o tahicardie si semne de suferinta a inimii drepte si adesea tulburari nutritionale (slabire rapida). Este de retinut in aceasta forma ca dispneea este polipneica si se insoteste de o expectoratie abundenta (50300 ral zi), formata din mucus translucid, viscos, in care se disting uneori mulaje bronsioe. Acest catar bronsic permanent este sursa de infectii repetate, agravind
obstructia bronhiolara, fapt care explica evolutia mai Severa a acestei forme (catre emfizem pulmonar si
insuficienta respiratorie cronica). Astmul bronsic cu dispnee continua trebuie deosebit de bronhopneumopiatia cronica dispneizanta (bronsita cronica + ernfi-
pulmonar). Aceasta se diferentiaza prin antecedentele bolnalui (trecui, bronsitic), prin aspectul spirografic (lipsa de raspuns la probele farmacodinamice) si prin examenul sputei (domina poli nuclearele itrofile).
