Bronsitele sint afectiuni dintre cele mai frecnte indeosebi bronsitele cronice, care, datorita marii lor morbiditati si importantelor consecinte anatomofunctionale respiratorii, generatoare de invaliditati temporare sau definiti pe care le au, se poate spune ca imbraca un aspect medieosoaial.
Diagnosticul pozitiv al sindromului bronsic trebuie completat cu diagnosticul etiologic (cel mai important) al formei evoluti, si cu acel topografic si de forma clinica.
Diagnosticul bronsitelor acute
Diagnosticul pozitiv al sindromului bronsitic acut nu pune in general probleme. El se sprijina pe o serie de elemente poziti (raluri ron-flante si sibilante,
tuse uscata in faza de cruditate si cu expectorati e mucopurulenta, in faza de coctiune, caracterul acut al simptomelor) si pe o serie de elemente negati (absenta modificarilor palpaitorii si per-cutorii toracice, absenta sau discretia fenomenelor generale, absenta modificarilor radiologice pulmonare). in formele asociate ale bronsitei sau cind acestea se complica, pot aparea procese patologice pulmonare, depistiaibile clime si radiologie
Din punct de dere etiologic trebuie precizat daca este vorba de o
bronsita primitiva, autonoma, de cauza virala (adenovirusuri, mixovi-rusuri), bacteriana banala, cu flora saprofita a cailor aeriene superioare (stal'ilococ, streptococ, pneumococ, M. catarrhalis), micotica (Monilia), spiroehetozica, alergica, profesionala (iritanti fizici, chimicii) sau de 0 bronsita secundara, in cadrul unei boli infecti oase generale.
Exista unele bronsite secundare, simptomatice, care pot fi luate drept primiti, banale, deoarece apar precoce, inaintea manifestarilor caracteristice ale bolii de baza (de exemplu, o rujeola, tusa convulsiva). Diagnosticul bronsitei secundare, intrainfectioase, se poate face uneori chiar daca bolnavul nu tuseste, numai pe constatarea ralurilor bronsice (ca in
febra tifoida).
Antecedentele, circumstantele de aparitie, instigatiilor complementare (examenul sputei si altoie) vor permite a preciza cauza bronsitei.In
bronsita acuta virata sau banala, conditiile de aparitie (raceala), catarul concomitent al cailor superioare respiratorii (coriza, faringita, traheita) ajuta la orientare. Identificarea agentului specific in bronsitele virotice este o problema laborioasa, de stricta specialitate, dificil de rezolvat in practica curenta.In bronsita prin inhalare de gaze toxice (bronsita fibrinoasa, oblite-ranta), evolutia se face in 2 faze : la inceput apar semne de bronsita acuta, care, daca procesul nu se rezolva, evolueaza spre
insuficienta respiratorie, datorita organizarii fibroase a leziunilor bronsiolare ; in aceasta faza apar
radiologie micronoduli diseminati pe toata aria pulmonara.In bronsita alergica, contextul clinic si testele de
alergie vor da elemente de sprijin diagnosticului (a se dea
astmul bronsic).
Diagnosticul bronsitei spirochetozice (GasteUani) se bazeaza pe existenta sputelor hemoptoiue, persistente sau recidivante si pe descoperirea spirochetelor in sputa (exista posibilitatea de confuzie cu flora normala). Este discuil daca aceasta bronsita reprezinta o entitate morbida aparte. Ea se intalneste foarte rar in zonele temperate, fiind vazuta mai ales la tropice. Diagnosticul diferential trebuie facut cu bronsiectazia uscata (bronhografia precizeaza) si cu celelalte cauze generatoare de spuite hemoptoice.
Forma clinica a bronsitei acute este conditionata de importanta sau caracterul simptomelor functionale (forme usoare, moderate, sere, spasmodice), de evolutie (acuta, subacuta, prelungita, acutizarea unei bronsite cronice) si de caracterele expectoratiei (bronsita uscata, eozino-filica, mucoasa, seroasa, hemoragica, mucopurulenta, purulenta, pseudo-membranoasa, fetida).
Bronsitele ser oase sau pituitoase sint legate mai ales de unele nefro-patii (sindrom nefrotuc) sau de conditii alergice.
Bronsitele pseudomembranoase se caracterizeaza prin sputa cu mulaje bronsdce albicioase, sarace in germeni patogeni si dispnee sufocanta, prin obstructie bronsica. Ele nu au un agent specific (pot interni : b. difteric, pneumoooc, micoze, b. Koch).
Bronsitele uscate nu sint, de asemenea, legate de o anumita etio-lagie, ci mai ales de particularitatea reactionala a bolnavului.
Bronsitele spasmodice si eozinofilice reprezinta echivalente astma-tice, avind acelasi mecanism alergic.
Forma extensiva (spre bronhiole) a bronsitei acute se de, mai ales, La copil si la batrin. Aparitia
dispneei si alterarea starii generale indica evolutia bronsitei spre bronsiolila capilara sau jibrinoasa. La copil,
bronsiolita acuta este data de adenovirusuri, de virusul sincitial respirator, de
virusul gripal si paragripal. Tabloul clinic este dramatic (dispnee sufocanta, febra ridicata, alterarea rapida a starii generale).
Diagnosticul diferential al bronsitei acute este relativ usor. El se bazeaza pe elementele obiecti rezultate din examenul clinic si din explorarile complementare. Lipsa ralurilor bronsice permite a deosebi bronsita acuta de laringotraheita si de pleurita uscata, afectiuni care, ca si bronsita, dau tuse, prezinta un minim de semne clinice obiecti si pot fi lipsite de fenomene generale si de modificari radiologice pulmonare. Mai important este de a nu confunda o bronsita simpla cu o
tuberculoza pulmonara si inrs. Antecedentele personale si familiale, datele examenului fizic, absenta sputelor hemoptoice si a fenomenelor generale, examenul radiologie pulmonar si examenul bacteriologic al sputei vor permite a faoe deosebirea. Trebuie, de asemenea, atentie pentru a nu lua drept bronsita simpla, banala, un
cancer bronsic incipient. Acesta va fi suspectat oind
tusea este persistenta, lipsesc fenomenele catarale, sputele sint hemoptoice, virsta bolnavului (care adesea este un mare fumator) depaseste 40 de ani.
Diagonsticul diferential este mai dificil in formele particulare de bronsita acuta, care sint uneori confundate cu alte afectiuni ale aparatului respirator.
Astfel, in bronsita hemoragica trebuie eliminate toate cauzele de hemoptizie actua (boala Rendu-Osler) si in primul rind
cancerul bronsic (bronhoscopia se impune). Se cunosc observatii rare de bronsita ulceranta sau granulomatoasa, dupa inhalare de vapori de crom, a caror singura manifestare au fost hemoptiziile repetate. in bronsita purulenta (este rarii) si fetida (asociere de anaerobi), radiografia pulmonara si bronho-grafia vor permite a inlatura bi'onsiectazia sau o supiuratie pulmonara. In bronsita spasmodica, diagnosticul diferential se va face cu
tusea convulsiva si cu afectiunile laringiene, care se deosebesc prin loul clinic si instigatiile complementare.
