Manifestarile pulmonare ale sifilisului pot aparea in faza secundara sau (cel mai des) in cea tertiara. Diagnosticul este dificil cind infectia luetica este ignorata, deoarece semiologia este necaracteristica : tuse chintoasa, ragusita, expectoratie abundenta, uneori hemoptoica, cianoza (mai ales cefalica), accese dispneice sau asfixice, insotite de dureri toracice si anxietate si adesea febra, fara afectarea starii generale. Examenul fizic descopera semne de traheobronsita sau de condensare lobara, iar radiologie se constata aspecte de fibroza (intre hil si baza), imagini nodulare sau pseudotumorale (gome mari), situate in lobul mijlociu sau inferior.
Trebuie suspectata natura sifilitica a oricarei bronhopneumopatii cronice (mai ales cu aspect bronsiectazie sau de scleroza), care prezinta ca particularitati : o stare generala buna, in contrast cu intinderea leziunilor pulmonare, aratata de examenul radiologie (care sugereaza tuberculoza sau cancerul), o evolutie indelungata (cu tot tratamentul administrat), cu caracter de obicei benign, lipsa unei etiologii clare si a unui trecut pulmonar, care sa justifice leziunile constatate, negativitatea instigatiilor pentru tuberculoza, cancer etc, exacerbarea nocturna a durerii si dispneei, existenta in antecedente a infectiei luetice si prezenta stigmatelor clinice de lues, cu dirse localizari (aorta, sistem nervos). Tratamentul specific de proba da certitudinea diagnosticului, dupa ce am eliminat toate celelalte posibilitati.
Diagnosticul diferential se face cu traheobronsitele cronice, tuberculoza pulmonara, cancerul, pneumonia pseudoluetica (Faneoni-Hegglin), mioozele, echinococoza pulmonara etc., care se elimina pe baza anamne-zei, contextului clinic, evolutiv si al instigatiilor complementare. Examenele serologice negati pentru lues nu exclud sifilisul pulmonar. Cind acestea sint poziti, trebuie eliminata posibilitatea unei pneumopatii banale la un sifilitic.