Expresia clinica a acestui proces este aparitia unui:
a edem la nivelul membrelor inferioare insotit in majoritatea cazurilor de cianoza in partea inferioara a trunchiurilor.
a Simptomatologia dureroasa poate fi absenta.
a Circulatia venoasa superficiala la acest nivel este foarte exprimata, iar sensul curentului sanguin se inverseaza astfel incat sangele se dreneaza prin acestea in teritoriul tributar venei cave superioare.
a Tot in cadrul acestui proces pot sa apara dilatatii ve-noase
ovariene si vaginale.
a Poate sa apara si un infarct renal hemoragie bilateral cu
insuficienta renala acuta si deces sau un sindrom nefrotic in cazul unei evolutii mai lente.
Manifestarile
renale apar in cazul in care
tromboza este extinsa si blocheaza venele renale.
a Deseori apar simptome digestive constand in dureri abdominale, meteorism, constipatie.
a Tromboza venei cave inferioare poate fi insotita si de
tulburari mictionale (disurie, retentie de urina).
a Daca trombul blocheaza varsarea venelor suprahepa-tice se produce un sindrom Budd-Chiari (ascita, hepato-splenomegalie, icter, insuficienta hepatica,
hemoragii digestive). Acest sindrom este cel mai adesea letal. De cele mai multe ori insa secventa procesului trombotic este inversata, tromboza venei cave inferioare fiind secundara unor afectiuni hepatice.
a Cea mai severa complicatie este embolia pulmonara.
Explorari paracliniceInainte de a se sili indicatia de trombectomie este necesar sa silim topografia si vechimea trombului venos.
Flebografia este examenul indispensabil pentru a evalua extensia trombului si localizarea polului superior al acestuia. Aceasta examinare trebuie sa fie bilaterala si adesea completata printr-o ilio-cavografieeecuaXa printr-o punctie femurala contralaterala. in multe cazuri este nevoie de o cavografie de profil sau retrograda pentru a preciza starea cavei inferioare si a extensiei trombului.
Evaluarea varstei trombului are o mare importanta in silirea indicatiei de trombectomie. Criteriile de silire a varstei trombului sunt putin probabile.
Ecografia permite sa distinga cu mai multa precizie varsta si calitatea peretelui venos. Aceasta examinare necesita o aparatura performanta si un specialist bine antrenat. Daca diagnosticul etiologic nu este evident este necesara examinarea ecografica si tomografie computerizata abdomino-pelviana pentru a depista eventuale extensii pe axul venos.
EVOLUTIE
Perioada acuta
Extensia trombozei poate sa duca la trei complicatii reduile:
1. aparitia unei staze rapid instalate la nivelul membrelor cu fenomene ischemice prin blocarea colaterale;
2. extensia la nivelul venei cave inferioare;
3. complicatia cea mai severa este embolia pulmonara. Aparitia acestei complicatii severe este relativ frecventa si gravitatea ei depinde foarte mult de calibrul venei de la nivelul careia a migrat fragmentul trombotic.
Perioada cronica
Sechelele insuficientei venoase cronice intra in cadrul bolii post trombotice consecutiva obstructiei venoase si distructiei vallare.
Daca trombul nu s-a eliminat spontan datorita unui proces de fibrinoliza naturala, el se organizeaza in aproximativ 15 zile si obstrueaza definitiv vena. Exista si posibilitatea evolutiei care poate dura saptamani sau luni a unui proces de recanalizare care duce la o repermeabilizare a axului venos, dar peretele venos ramane scleros si valvele distruse. Repermeabilizarea venelor iliace este mult mai frecventa decat a celor femuro-poplitee sau gam-biere.
Analiza relatiilor intre locul trombozei initiale si aparitia de manifestari ale bolii post-trombolitice au aratat ca tromboza ii iaca izolata chiar nepermeabiliza-ta nu constituie un factor de risc semnificativ in aparitia bolii posttrombolitice.
Factorii esentiali care duc la aparitia bolii post-trombolitice sunt:
a
obstructia aparatului vallar femuro-popliteu;
a gradul de extensie plurisegmentara al trombozei.
Tromboza iliaca izolata are un prognostic favorabil,
dar daca obstructia persista, ea antreneaza ineviil o hi-perpresiune cu consecinte grave datorate distructiei aparatului vallar. Aceasta insuficienta vallara poate sa aiba expresie clinica abia dupa un numar de ani de la aparitia episodului acut.
