Sociologie medicala - boala si sanatatea. aspecte socio-medicale

SOCIOLOGIE MEDICALA - Boala si sanatatea. Aspecte socio-medicale

Conceptele de boala si sanatate sunt concepte evaluative, fiind circumscrise de dezvoltarea cunoasterii biomedicale, de orientarile intelectuale ale culturii, de sistemul axiologic al societatii. Astfel vor exista diferente notabile īn ceea ce priveste statutul bolnavului si natura starii, considerata normala sau patologica, īn functie de tipul de societate si nivelul de dezvoltare la care a ajuns aceasta.

Īn prezent, medicii definesc boala īn urma aplicarii unor standarde riguroase si a analizarii temeinice a pacientului, definind starea de boala, creānd rolul sau social si astfel legitimānd comportamentul bolnavului. Exista īnsa si factori care afecteaza negativ acest proces medico-social: divergente de opinii asupra diagnosticului, prognosticului, profilaxiei si tratamentului anumitor afectiuni, un adevarat fenomen al modei īn tratarea unor boli, precum si alte implicari ale socialului īn actul medical.

Boala si sanatatea nu pot fi deci definite decāt prin raportare la fiinta umana privita ca entitate biologica, psihica si sociala īn acelasi timp.

Conceptul de sanatate este, la fel ca si cel de boala, unul plurisemantic, semnificatia sa īnregistrānd nuantari īn functie de grupuri, clase sociale sau populatii. Īn domeniul medical, sanatatea este privita de catre patolog ca o stare de integritate, de catre clinician ca lipsa de simptome si de bolnav ca o stare de bien-etre (A. Athanasiu, 1983).

Sanatatea presupune mai multe dimensiuni (C. Herzlich):

absenta bolii

o constitutie genetica buna, respectiv un capital biologic īnnascut

o stare de echilibru a organismului data de adaptarea individului la mediul de viata

Factorii care influenteaza starea de sanatate sunt (J. Bond, S. Bond, 1994):

biologia umana: mostenire genetica, procese de maturizare, īmbatrānire, tulburari cronice, degenerative, geriatrice

mediul: apa potabila, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbari sociale rapide

stilul de viata: hrana, activitati fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism

organizarea asistentei medicale: cantitatea si calitatea resurselor medicale, accesul la ele, relatia dintre persoane si resurse īn asistenta medicala.

Din punct de vedere biologic, sanatatea poate fi definita drept acea stare a unui organism neatins de boala, īn care toate organele, aparatele si sistemele functioneaza normal (organism īn homeostazie).

Din punct de vedere psihic, sanatatea poate fi īnteleasa drept armonia dintre comportamentul cotidian si valorile fundamentale ale vietii asimilate de individ, reprezentānd starea organismului īn care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfasura activitatile preferate este optima.

Exista si anumite criterii ale sanatatii mintale (A. Ellis, W. Dryden, 1997):

1.     constiinta clara a interesului personal

2.     constiinta limpede a interesului social

3.     auto-orientarea (capacitatea de a se conduce si orienta singur īn viata)

4.     nivelul īnalt de toleranta a frustrarii

5.     acceptarea incertitudinii si capacitatea de ajustare la incertitudine

6.     angajarea īn activitati creatoare

7.     gāndirea stiintifica, realista si obiectiva

8.     auto-acceptarea

9.     angajarea moderata si prudenta īn activitati riscante

10.  realismul si gāndirea utopica

11.  asumarea responsabilitatii pentru tulburarile emotionale proprii

12.  flexibilitatea īn gāndire si actiune

13.  īmbinarea placerilor imediate cu cele de perspectiva

Conceptul de personalitate autorealizata propus de A.H. Maslow (1976) presupune forma suprema a sanatatii psihice si are urmatoarele caracteristici:

1.     orientarea realista īn viata

2.     acceptarea de sine, a altora si a lumii īnconjuratoare asa cum sunt ele

3.     īnaltul grad de spontaneitate

4.     centrarea pe probleme si nu pe trairi subiective

5.     atitudinea de detasare si nevoia de intimitate

6.     autonomia si independenta

7.     aprecierea flexibila a oamenilor si lucrurilor, lipsita de stereotipii

8.     existenta experientelor spirituale sau mistice profunde, dar nu neaparat cu caracter religios

9.     existenta unor relatii afective intime profunde si cu mare īncarcatura emotionala, practicate cu putine persoane si a unora superficiale cu un numar mare de persoane

10.  identificarea cu omenirea si existenta unor interse sociale puternice

11.  īmpartasirea atitudinii si valorilor democratice

12.  neconfuzia mijloacelor cu scopurile

13.  existenta unui simt al umorului superior, detasat filosofic, neostil si nevindicativ

14.  existenta unui mare potential creator

15.  opozitia fata de conformismul cultural

16.  transcenderea mediului de viata si neconformismul fata de acesta.

Din punct de vedere social sanatatea este starea organismului īn care capacitatile individuale sunt optime pentru ca persoana sa īsi īndeplineasca īn mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetatean, sot, parinte, cetatean etc.). Parsons defineste sanatatea drept capacitatea optima a unui individ de a īndeplini eficient rolurile si sarcinile pentru care a fost socializat.

Sanatatea pozitiva are doua componente (Downie, 1992):

1.     bunastarea fizica, psihica si sociala

2.     fitness – forma fizica optima incluzānd cei patru S (īn engleza)

strenght – forta fizica

stamina – vigoare (rezistenta fizica)

suppleness - suplete fizica

skills – īndemānare (abilitate) fizica

Conform OMS (1946), sanatatea reprezinta starea de completa bunastare fizica, mentala si sociala, care nu se reduce la absenta bolii sau a infirmitatii. Detinerea celei mai bune stari de sanatate de care este capabila persoana umana este unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

Conceptul de boala este si el mai multe dimensiuni. Din punct de vedere biologic, boala este o stare a organismului sau a unei parti din organism īn care functiile sunt afectate sau deranjate de factori interni sau externi.

Din perspectiva plurifactoriala, boala poate fi definita drept o stare finala, rezultat al unei combinatii a factorilor ecologici si comportamentali aflati īn interactiune cu predispozitiile genetice, care plaseaza statistic individul īntr-o situatie de risc marit, ca urmare a unei alimentatii nerationale, dezechilibrate, de lunga durata, expunerii cronice la agentii patogeni ai locului de munca, stresului vietii sau altor factori (R. Fitzpatrick, 1986).

Boala reprezinta, mai mult decāt o o suma de simptome, fiind un proces care chiar daca nu conduce la modificari importante structurale sau functionale, afecteaza psihicul individului ca o reactie la boala. Starea de boala, legitimata prin diagnostic, conduce la aparitia unui comportament structurat īn jurul acestei stari. Constiinta bolii conduce la manifestarea unor stresuri psihice majore si de lunga durata.

Pentru dimensiunile particulare ale bolii, literatura medicala anglo-saxona a introdus urmatorii termeni:

illness – realitatea subiectiva a bolii, ceea ce percepe bolnavul si nu suferinta corporala, ci perceptia individuala a unei schimbari negative īn bunastarea sa si īn activitatile sale sociale.

disease – realitatea biofizica a bolii, adica anomalia functionala a structurii sau fiziologiei organismului.

sickness – realitatea socioculturala a bolii, adica modelarea rolului social al bolnavului, formele de adaptabilitate sociala a maladiei ori atribuirea etichetei de bolnav persoanei suferinde.

Boala presupune si anumite restrictii modificānd stilul de viata al individului si implicit afectānd starea sa psihica:

restrāngerea sau modificarea unor activitati motrice sau fiziologice

limitarea sau suprimarea unor activitati intelectuale sau profesionale

suprimarea unor activitati extraprofesionale

modificarea relatiilor intepersonale īn sensul diminuarii contactelor cu cei apropiati

dereglarea raporturilor familiale sau conjugale

pierderea sau reducerea capacitatii de munca si, implicit, a posibilitatilor asigurarii subzistentei

dependenta de alte persoane, mai ales īn cazul aparitiei unor infirmitati.

Starea de boala depaseste astfel limita biologicului, fiind o stare sociala devianta si de nedorit. Prin devianta se īntelege orice abatere de la regulile de convietuire si imperativele de ordine ale unei forme de viata colective, iar comportamentul deviant este supus de obicei corectiei, tratamentului sau pedepsirii de catre agentiile de control social.

Īn ceea ce priveste asocierea bolii cu devianta, Scambler (1986) propune trei modalitati:

considerarea bolii ca devianta, si astfel, pe lānga devierea de la starea normala a organismului, starea de boala presupune si o deviere de la normele culturale stabilite cu privire la ceea ce se considera sanatate, iar cel ajuns īntr-o astfel de stare trebuie sa caute tratamentul necesar pentru a o elimina.

boala este o stare ce permite comportamentul deviant, facānd posibile noi modalitati de manifestare a acestuia. Prin asumarea noului rol de bolnav, individul trebuie īsi asume drepturile si īndatoririle impuse de acest rol, īn caz contrar, comportmentul sau deviind de la obligatiile de rol

īmbolnavirea devianta sau stigmatizanta care poarta aceasta eticheta pusa de nespecialisti. Punānd diagnostice īn virtutea unei autoritati dobāndite, medicul capata o putere foarte mare din acest punct de vedere si poate influenta persoana etichetata.

Astfel, stigmatul unui individ ajunge sa domine perceptia si modul īn care este tratat de catre ceilalti. Astfel, statutul sau deviant devine statut dominant si influenteaza īn mod negativ evolutia sa ulterioara.

Īn functie de semnificatia socio-culturala dobāndita de boala īn societate, de apartenenta indivizilor la medii culturale diferite variaza si reactia acestora fata de boala si durere, stari fiziologice parecum foamea sau durerea avānd si determinare socio-culturala. Daca durerea este un indiciu al starii morbide sau premorbide a individului, atāt contextul biologic cāt si cel cultural au un anumit rol īn definirea lor. Astfel, societatea īn care se gaseste individul devine factorul care conditioneaza formarea tipurilor de reactie individuala fata de durere. Durerea este identica la toti indivizii avānd functia de a provoca reactii de evitare a stimulilor nocivi pentru sanatatea individului, dar reactia fata de durere este diferita, depinzānd de mediul cultural al indivizilor.