Alcoolul, in general, si nul, in particular, tin tovarasie omului inca din vremurile imemoriale ale istoriei. Si tot din acele vremuri sunt cunoscute majoritatea efectelor sale benefice si mai ales malefice asupra organismului. Ceea ce frapeaza insa intr-o maniera cu totul deosebita pe cel ce urmareste evolutia in timp a binomului OMALCOOL este ponderea din ce in ce mai pregnanta pe care acest produs chimic o ocupa in ata de fiecare zi. Statisticile ne ofera date cat se poate de interesante si de conngatoare in aceasta printa, in Italia, de exemplu, intre anii 19411961, consumul de bauturi alcoolice aproape s-a dublat, fapt ce nu poate fi, desigur, strain si de dublarea internarilor pentru boli mintale imputate consumului excesiv de ..bauturi alcoolice. in Franta anilor 1966 ni se semnaleaza recenzarea a exact 1.453.000 exploatari ticole si a unui numar de circa 4.500.000 persoane care traiau direct sau indirect de pe urma ticulturii. Ei bine, aceste cifre sunt de aproximativ 3 ori mai mari decat cele semnalate cu numai 4 decenii in urma. in aceeasi tara, dar de data aceasta in anul 1936, ni se semnaleaza un numar de 6.580 de decese datorate .cjrpzei si 1.107 datorate alcoolismului acut, pentru ca 3 decenii mai tarziu aceste cifre sa dena 17.178 si respectiv, 5.653. La ora actuala se considera ca in Franta exista in jur de 4.500.000 bautori excesi, dintre care aproximativ 2.000.000 cunosc deja in mod plenar rigorile a ceea ce in medicina se cunoaste sub denumirea de alcoolism. Merita, de asemenea, a fi cunoscut faptul ca francezii investesc in bauturi alcoolice in jur de 13 milioane de franci, iar in consumul alimentar 86 Numarul alcoolicilor din Japonia este in continua crestere, declara in 1978 doctorul Hiroaki Kono, directorul Institutului national de lupta impotriva alcoolismului. Doua milioane de japonezi beau regulat, fiind potential alcoolici, iar printre acestia se numara tot mai multe femei si chiar copii. Potrit statisticilor, mortalitatea infantila datorita alcoolismului inscrie curbe de-a dreptul ingrijoratoare. Comentand fenomenul, numerosi sociologi reliefeaza legatura dintre depresiunea economica si alcoolism. "Narcomania alcoolica"

remarca acestia

a devenit o forma de evadare a sute de mii de japonezi dintr-o societate care isi imparte "sperantele" intre trei milioane de someri si 8 procente de inflatie. insa autoritatile nu adopta nici un fel de masuri in vederea combaterii ingrijoratorului fenomen social, desi 37% din asasinate si sinucideri sunt savarsite sub influenta acestui aliment, cum tinde a fi considerat in societatea moderna alcoolul.
Dupa cum vedem, se creeaza chiar impresia ca alcoolul tinde a deveni un aliment de prim rang si poate chiar indispensabil in alimentatia omului modern, ceea ce, fireste, reprezinta o grava eroare. Aceasta pentru ca alcoolul nu este nici pe departe un aliment in sensul adevarat al cuvantului, din moment ce s-a facut dovada, de pe pozitii riguros stiintifice, ca acest produs, desi in aparenta bogat in elemente nutritive (un singur gram cuprinde 7 calorii) nu reprezinta din punct de vedere nutritional mai nimic, de vreme de caloriile sale nu pot fi folosite de organism nici pentru producere de energie si nici macar pentru termoreglare. Ceea ce este foarte interesant de stiut in legatura cu alcoolul este ca pe mapamond exista la ora actuala milioane de indizi care evolueaza intr-o stare de intoxicatie alcoolica cu caracter cronic, mai mult sau mai putin manifestata, de care acestia nu stiu absolut nimic, pentru ca insasi notiunea de alcoolism este in mod diferit inteleasa. Aceasta este de altfel si ratiunea pentru care O.M.S., prin organele sale specializate, in cazul de fata prin Comitetul de lupta impotriva alcoolismului, s-a vazut nevoit de a elabora o definitie explicita care suna astfel: "Alcoolismul consta din oj-Jce^Jorma de absorbtie de alcool, care excede consumul alimentar traditional si curent sau care depaseste cadrul obiceiurilor sociale proprii ansamblului colectitatii considerate, oricare ar fi factorii etiologici responsabili si oricare ar fi originea acestor factori: ereditari, constitutie fizica sau influente psihopatologice si meolice dobandite".

Pe alte uri de cercetare, genetica ne-a facut demonstratia ca Afluentele ereditare ale alcoolismului reprezinta o cruda realitate. Intr-un studiu efectuat pe 4.372 alcoolici s-a constatat ca la 52% dintre acestia exista in antecedente cel putin un singur genitor suferind de aceeasi boala. intr-un alt studiu, cat se poate de edificator, ni se face dovada ca la aproape jumatate din pacientii serciilor de neuropsihiatrie din Franta, exista in istorie o antecedenta alcoolica. intr-un numar de 202 dosare, din 475 minutios cercetate, cuprinzand cazuri patente de criminalitate infantila, s-a gasit existenta alcoolismului cel putin la unul din parintii incriminati. Tot niste statistici din Franta ne releva faptul ca circa 40% din pensionarii inchisorilor anului 1957 din aceasta tara erau alcoolici notorii.
Nu este inca posibil sa se afirme categoric daca alcoolismul este sau nu ereditar, desi au trecut peste 100 de ani de cand savantii isi pun aceasta intrebare.In 1944 americanul Eln Jelinek, statistician in biologie, respinge ereditatea directa. Dupa el, unele persoane mosteneau predispozitie pentru tulburari psihologice, care la unii indizi luau forma de ralcoolism. in acelasi an, un psiholog din S.U.A., Anne Roe, conchidea ca influenta principala apartine anturajului (ambiantei). Studiile pe care acesta le facuse pe 36 de copii adoptati proveniti din familiile de alcoolici nu aratasera la acestia semne de alcoolism.In continuare, alte cercetari, mai mult sau mai putin concludente, sugerau ca factorul ereditar ar fi, mai important decat se credea. Psihiatri danezi si americani au reluat si au intarit aceasta ipoteza. Pentru ei, mediul social n-ar interveni decat in mica masura, in dezvoltarea alcoolismului la un indid. in schimb, ereditatea ar juca un rol primordial.In sprijinul acestei idei s-a facut un studiu ativ absolut original asupra unor frati si surori proveniti din familii de alcoolici, impartiti in doua grupe. In prima grupa au intrat 20 de copii care au fost luati de la parinti la varsta de 6 saptamani si crescuti de parinti adopti care nu beau. Copii din cea de-a doua grupa, in numar de 30, au crescut la parintii lor legitimi, intr-un mediu de alcoolici. Copii adoptati sau nu, parintii adopti sau legitimi au fost timp indelungat interogati de catre medicii danezi asupra personalitatii, sanatatii, modului de ata, trecandu-se sub tacere scopul acestei anchete. Ansamblul de date cules a fost trimis la Universitatea Washington din Saint-Louis (S.U.A.), unde a fost programat un ordinator din echipa dr. Donald W. Goodwin. Rezultatul obtinut arata ca 25% din copii adoptati au fost alcoolici, fata de numai 17% din grupul celor neadoptati. Statistic, diferenta nu era semnificativa.
Se pare deci ca .riscurile alcoolismului sunt aceleasi la copii proveniti din parintii alcoolici, indiferent daca sunt crescuti in aceasta ambianta sau li se schimba mediul de ata.
Recent, in procesul de alcoolizare a fost implicata acetaldehida, produs de degradare a alcoolului in organism. Aceasta substanta este responsabila de efectul anuz. (in cura de dezintoxicare, alcoolicul ia medicamente care blocheaza descompunerea acetaldehidei. Ulterior, cea mai mica cantitate de alcool absorbit ii va provoca un puternic dezgust fata de acesta, reactia respectiva constituind efectul anuz.).
Echipa americana a dr. Charles Liver a observat ca alcoolicii au niveluri sanguine mai ridicate de acetaldehide decat nealcoolicii, chiar daca doza de alcool in sange este identica la cele doua grupe de indizi. Ramane de demonstrat daca acest nivel ridicat de acetaldehida este cauza sau efectul abuzului de bauturi alcoolice.
Presupunand ca rolul jucat de acetaldehida se confirma, ar fi posibil sa se identifice alcoolicii in devenire si sa se explice variatiile etilice prind rezistenta organismului la alcool, demonstrate stiintific, dar foarte greu de interpretat.
Plecand de la aceste observatii, doi oameni de stiinta americani au emis ipoteza dupa care la alcoolici acetaldehida care prone din alcool consuma enzima numita acetaldehid-dehidrogeneza. Or, aceasta enzima, intre altele, participa si la caolizarea catecholaminelor (adrenalina, noradrenalina, dopamina). Astfel, degradarea acestor compusi nu se mai poate face in mod normal. in aceste conditii, produsii in degradare ai catecholaminelor se combina intre ei, formand alcaloizi halucinogeni.
Este posibil ca si organismul indidului nealcoolic sa-si poata sintetiza cantitati mici de astfel de compusi halucinogeni, indispensabili echilibrului psihic (de exemplu, sele nocturne).
O carenta enzimatica proprie alcoolicului l-ar obliga sa bea din necesitatea fiziologica de a le fabrica.Intr-adevar, carentele de enzime si tamine sunt foarte frecvente la alcoolici si ele se accentueaza pe masura alterarii celuletor ficatului, antrenand astfel o serie de reactii in lant ireversibile. Faptul ca alcoolicul supus unui tratament de dezintoxicare capata aversiune fata de bautura, demonstreaza ca ereditatea nu poate fi considerata o lege imuabila care hotaraste soarta alcoolicilor.
La intrebarea, deci, "ce consecinte are alcoolismul asupra sanatatii?" nu se poate raspunde decat intr-un singur fel: foarte grave. Daca ar fi sa-l credem pe profesorul Paul Perrin, alcoolul este novat de. 1/3 din decesele de tuberculoza, de 1/3 din ctimele accidentelor rutiere, de 1/2 din numarul sinuciderilor si de ,4/5 din numarul cazurilor de cancer al catatii bucale si esofagului. Alcoolul debiliteaza intr-o maniera pregnanta organismul, asternand patul numeroaselor boli, fiind in aceeasi masura novat de o certa debilitate mentala, ale carei rigori le vor resimti in special descendentii. Alcoolul este jnarele dizolvant al legaturilor familiale, acest drog fiind direct responsabil de dezagregarea atator asemenea celule sociale, de pervertirea atator cupluri si de insingurarea atator copii, care infrunta ata fara ajutorul material si mai ales moral al parintilor lor.
Esecul pe care il inregistreaza in general toate campaniile care se duc impotriva alcoolului tin de faptul ca acest produs este indisolubil legat de intrunirile prietenesti si de familie, de receptii de tot felul, ca el este un psihoenergizant si un tonic nervos indiscuil, ca el reprezinta pecetluirea unei afaceri, a unui targ oarecare, ca el este legat de ritualul marilor ceremonii ale etii. Indiscuil ca alcoolului ii sunt proprii anumite rtuti. Numai ca linia de demarcatie intre ele si marile umbre care le inconjura este abia perceptibila. in depistarea si indidualizarea acestei demarcatii rezida, din anumite puncte de vedere, marele secret al intelepciunii, al ratiunii si al masurii. Expresiei consacrate de "in no veritas", veche de peste doua milenii si atribuita inteleptului Alceu, in rtutea careia omul isi dezvaluie personalitatea sub influenta alcoolului, sa-i opunem adevarul tragic, dezvaluit de cercetarile stiintei, care ne-au facut din plin demonstratia ca acest produs natural ne poate fi un prieten, dar si un extrem de perfid dusman in acelasi timp.

Pentru slujitorii lui Asklepios, respectiv pentru medici, nul ca orice alta bautura alcoolica reprezinta un drog si, ca orice drog, isi va avea indicatiile si contraindicatiile sale. Pentru ca efectele negative ale nului, ca si contraindicatiile acestui produs sunt bine cunoscute, vom insista, in cele ce urmeaza, asupra efectelor sale pozitive, caci si acestea, din fericire, exista, intre ele precumpanind cele de ordin medical. Oenoterapia

ramura multimilenara a terapiei generale

are in vedere tocmai aceste efecte.
Denumirea de oenoterapie provenind de la cuntele grecesti oinos, insemnand n, si therapia, insemnand tratament, marcheaza, asadar, folosirea nului ca remediu, ca agent terapeutic. Marturii paleontologice de o indiscuila valoare plaseaza debuturile coexistentei dintre om si n inca din presitorie. in Dacia, de exemplu, acest produs isi face aparitia inca din neolitic. Se pare ca in antichitate nul a reprezentat bautura prin excelenta naturala a popoarelor de pe malul Mediteranei. Democrit, Aristotel, Xenophon, Teophras, Discoride si altii n cu asertiuni in scrierile lor, atestand aceasta realitate. Din cauza seductiei irezistibile pe care a exercitat-o din totdeauna nul, intre om si acest produs s-au silit, in decursul veacurilor, variate raporturi de functionalitate, intre care acelea de ordin mitic, mistic, biologic, psihologic si medical, dar au precumapnit mai ales acestea din urma. Simbolurile oenologice pot fi gasite, asemenea unui veriil lait motiv, in toata creatia artistica umana.
Initiatii in misterele si ritualurile dionisiace considerau nul drept "o bautura de eternitate". Dionisiile rurale, ca si cele urbane, alaturi de Anthesteriile care tineau zile in sir, mai ales in Atica, erau de neconceput in absenta nului. De fapt, toate religiile lumii au preluat, mai mult sau mai putin deformat, semnificatiile mitice ale nului, convertindu-le in altele, de ordin mistic. Abordand insa rtutile biologice si mai ales terapeutice ale nului, va trebui sa precizam, din capul locului, ca anticii vedeau in acest produs cel mai generai si mai eficace remediu. Cand atenienii, haituiti de interminabilele si abominabilele lor epidemii, o consultau pe Pythia, aceasta le raspundea invariabil: "Duceti-va la Bachus-Doctorul". Cel mai mare medic al lumii antice, Hipocrat, folosea nul ca pe un panaceu terapeutic universal, prescriindu-l pentru ndecarea plagilor, a pneumopatiilor, a intoxicatiilor de tot felul, a starilor de debilitate fizica si chiar a muscaturilor de sarpe. Hipocrat nu recomanda insa nul numai pentru regorarea organismelor slabite, pentru suprimarea starilor de convalescenta, respectiv pentru diverse ipostaze somatice, ci si pentru remedierea acelora similare, tinand de sfera psihicului.
Xenopol vorbeste, undeva in scrierile sale, despre un mare tamaduitor dac, care folosea in mod curent nul pentru prepararea unor reputate medicamente cu caracter oftalmologie, iar apa de ta

cum foarte plastic i se mai spune, pentru tratamentul diverselor plagi sau cicatrice. Vinul a fost considerat, si asta pe buna dreptate, milenii de-a randul, drept primul drog activ cunoscut de om si, ca atare, pentru aceste considerente, transmise din generatie in generatie, i s-a pastrat intotdeauna un respect aproape mistic. Cand Ludoc al XlV-lea s-a imbolnat, medicul Solius, din sudul Frantei (din Beaume) declara public ca regele se va ndeca de suferinta numai daca va consuma in chip de remediu n din aceasta regiune. Pe de alta parte, Corsart si Bethollet, doi dintre cei mai reputati medici din suita medicilor lui Napoleon Bonaparte, il sfatuiau pe imparat sa consume n "cu intelepciune si persuasiune". Poetul german Hoffmann von Hoffmanstahl subliniaza intr-un catren rtutile terapeutice ale nului, precizand: "El e cel mai bun bucatar de pe pamant/ Si cel mai slat printre vracii din lume/ Bolnai la ata-i aduce curand/ Betegii tot el pe picioare ii pune".
Oenoterapia a reprezentat un modul de baza in medicina secole de-a randul. Progresele stiintei si ale tehnicii in productia de medicamente au eclipsat, pe moment, valorile terapeutice ale nului. Cum insa multe din aceste medicamente nu au rezistat la proba necrutatoare a timpului, dovedindu-se a fi, in esenta, simple glorii sclipitoare si trecatoare pe firmamentul terapeuticii, medicina a trecut la reconsiderarea unor metode de tratament traditionale, care s-au transmis din generatie in generatie, iar in cazul acestei operatiuni complexe oenoterapia a aparut din nou in primul al exercitiului medical. Un reputat medic olandez din zilele noastre

Chauney Leake

face un aspru rechizitoriu confratilor sai, in resta "Medical News" pentru motivul de a fi dat uitarii oenoterapia, propunand-si sa reine aceasta experienta traditionala. Reconsiderand de pe pozitii scientiste moderne rtutile terapeutice ale nului, Leake insista, in special, asupra proprietatilor sale regorante si nutritive, ca si asupra celor diuretice, tranchilizante, euforizante si vasodilatatoare.
Prin fierul foarte asimilabil pe care-l contine, nul contribuie la combaterea starilor anemice, stimuland concomitent pe aceasta cale fortele de aparare ale organismului. Merita a fi subliniate si efectele eupeptice, ca si cele hipnogene ale nului, efecte cunoscute inca de foarte multa vreme. Din acest punct de vedere, Plinius cel Tanar preciza, intr-o scrisoare adresata unui prieten, ca "putin n face bine nerlor, prea mult face rau. Vinul recreeaza stomacul, excita apetitul, anihileaza supararile si grijile, este diuretic, incalzeste si predispune la somn". Mult mai recent, si anume in secolul trecut, genialul Louis Pasteur sublinia si el valoarea sanogenetica a nului, afirmand ca "nul este bautura cea mai sanatoasa si cea mai igienica".In ultimii ani, doi reputati rusologi canadieni au intregit lista proprietatilor terapeutice ale nului cu inca una cu caracter profund inedit: actiunea sa antirala. Acestia au demonstrat, pe cale experimentala (experiente efectuate la celebrul Bureau of Microbial Hazards), ca rusurile de poliomielita, de herpes simplu, ca si diversele rusuri enterice, responsabile de aparitia unor boli ale intestinului, sunt neutralizate atunci cand sunt introduse in n pur, sau chiar in n diluat. Mai mult inca, acesti cercetatori au demonstrat ca nul rosu este din acest punct de vedere mult mai activ decat cel alb, aceasta deosebire fiind legata, desigur, de continutul mai bogat al acestuia din urma in tanin si in fenoli polimerizati (in coaja strugurilor albi se gasesc 220 ml/l fenol, in atie cu crea 2.200 furnizati de coaja strugurilor negri).
Contrar asteptarilor, un pahar de n poate fi identificat cu un laborator in miniatura. in afara de apa si alcool, nul mai contine diversi acizi organici (tanic, malic, tartic), saruri de calciu si potasiu, mici cantitati de pectide, pectine, coloranti si gume. Vinurile fermentate cuprind si zahar sub forma de levuloza si glucoza, intr-o proportie care variaza intre 0,01 si 14%. O suta de grame de n rosu de Dealul Mare, de exemplu, contine 11,82% alcool si 0,20% glucide, eliberand in total cantitatea de 83,5 calorii. Vinul mai cuprinde in structura sa fier, calciu, magneziu, fosfor si mangan. Nu trebuie sa omitem din aceasta structura taminele, ca si agentii aromatizanti, acestia din urma avand un rol fundamental in indidualizarea soiurilor de n. Din acest punct de vedere vom preciza ca Muscatul, de exemplu, ne impune cu ostentatie, inca de la prima inghititura, aroma strugurilor din care prone, in vreme ce Aligote-ul ne transmite aroma discreta a drojdiei, iar Saugnon-ul, pe aceea a "florii" de ta. in general fiecare n natural isi are propria sa personalitate, pe care o intuiesc de indata cei initiati in tainele degustarii.Intre nurile aspre, taranesti, provenind dintr-o ta putin pretentioasa si cele ultrasofisticate, care folosesc in mod plenar resursele helioter-mice, tinand de clima si mai ales pe cele tehnice, tinand de complexul proces al nificatiei, se intinde o gama nesfarsita de varietati. Virgiliu nu exagera prea mult, din acest punct de vedere, afirmand ca soiurile de n n-ar putea fi numarate decat cu foarte mare dificultate, fiind tot atat de numeroase ca si nisipurile Libiei.
Indiscuil ca rtutile terapeutice ale nului tin si de anumite valori psihologice si simbolice cu care oamenii au investit in decursul veacurilor acest produs nobil al naturii vegetale. Din acest punct de vedere vom preciza ca nul este indentificat in mitologia multor popoare cu sangele, aceasta, desigur, in primul rand din cauza culorii sale si, al doilea, caracterului sau de esenta al tei. in mitologia greaca, nul era identificat cu sangele lui Dionisos si era investit cu rtuti de eternizare a etii. in general, nul era considerat ca fiind o bautura a zeilor si, aspirand la aceasta bautura, oamenii au aspirat indirect spre nemurire, spre depasirea conditiei lor. Din aceste puncte de vedere nul a fost considerat

si pe buna drepate

ca un substitut solar. Din moment ce soarele este tatal tuturor fructelor de pe pamant, el va fi implicit si al strugurilor, si in special al acestora. Asadar nul, prelungind in timp seva, sau mai bine zis sangele ei, este in esenta soare in stare lichida. in simbolistica bahica nul este un generator de bucurie. Interesant este ca nul era interzis in libatiunea zeilor Infernului, pentru simplul motiv ca era considerat ca o bautura proprie a celor i. "Vreau sa traiesc. De aceea beau n de Xeres la masa!" declara patetic un personaj varstnic si suferind din celebra piesa a lui Cehov

"Pescarusul". in aceeasi masura in care ta de e a fost considerata in antichitate drept expresia vegetala a imortalitatii, nul reprezinta si el, chiar in traditiile arhaice, un simbol al tineretii si al bucuriei. Vinul reprezinta din anumite puncte de vedere o izbanda a oamenilor in fata zeilor. Acest fapt transpare din majoritatea mitologiilor si traditiilor. Nu intamplator Victor Hugo avea sa afirme in celebrele sale "Contemplatii" ca "Dumnezeu n-a facut decat apa, omul insa a facut nul".
Ceea ce merita a fi retinut din punct de vedere oenoterapeutic in legatura cu acest remediu natural este ca doza, ca si reactitatea indiduala a organismului joaca un rol absolut considerabil. Depasirea acestei doze sau ignorarea coeficientului personal de reactitate duce la efecte exact contrarii, asadar la compromiterea efectelor terapeutice. "Vinul face adevarate miracole, spune Sir Harry Dunlop, daca stim a-l indica si in special a-l doza". Afirmatia apartine unui reputat medic englez. Psihologii afirma ca nul este un test aproape infailibil pentru testarea intelepciunii, a culturii si a facultatilor volitive. in optica lor, un indid normal structurat nu va bea decat atat cat ii permite intelepciunea, cultura si vointa sa. Indiferent insa de aceste asertiuni, va trebui sa recunoastem ca omul si a, in solidara lor existenta milenara, au creat o veriila cilizatie si medicina a nului.