Portrete
Aceste doua droguri recreati consacrate au in comun faptul ca sunt marfuri profiile si taxate, si sunt consumate in mod legal pe scara larga; in cazul amandurora, societatea practic a exclus caracterul de drog, lipindu-le in schimb etichete. Totusi, in alte privinte importante ele difera.
Un om poate bea alcool in cantitati moderate de-a lungul intregii sale vieti fara ca sanatatea sau statutul social sa-i fie amenintate in mod semnificativ. Dupa cum am mentionat in modulul 1, incepand de la varsta a doua alcoolul poate oferi o anumita protectie impotriva afectiunilor cardiace, a atacurilor cerebrale si, posibil, si impotriva altor tulburari.

Din nefericire, multi oameni nu se limiteaza la un consum moderat sau la ceea ce ar putea fi numit doza recomandata. Ei beau intr-o asemenea masura incat se imbolnasc sau se accidenteaza, afecteaza fericirea si bunastarea familiilor lor si ranesc sau provoaca suferinta altor oameni. Prejudiciile totale la nilul populatiei sunt inspaimantatoare, insa, datorita faptului ca numai un numar mic de bautori ajung grav bolnavi, societatea continua sa aiba o imagine benigna in privinta acestui drog. Putini considera ca interzicerea consumului de alcool ar fi o miscare inteligenta. In actualul climat politic de laissez-faire, gurnele multor tari au incercat sa reduca masurile de control al accesului in loc sa le inaspreasca. Astfel, el continua sa se bucure de o imagine publica favorabila, in timp ce noi privim pasiv si ii negam caracterul nociv. Pastem in continuare si ne ferim privirea atunci cand o alta antilopa este rapusa de acest drog.
In schimb, tutunul este singurul drog care poate fi fatal chiar si atunci cand este consumat in doza recomandata de societate. Pana si la nilul de cateva tigari pe zi, fumatorul isi va scurta viata, riscul sporind direct proportional cu cresterea nilului. Riscul acestui viciu este rezumat intr-un raport recent al Colegiului Regal al Medicilor din Marea Britanie (2000): afectiunile induse de fumat sunt responsabile pentru unul din cinci decese in aceasta tara. Spre deosebire de alcool, tigarile nu au nici un beneficiu pentru sanatate, iar afirmatia ce poate fi auzita uneori, ca fumatul previne aparitia maladiei Alzheimer, este indoielnica. Fumatul nu doar ca ameninta sanatatea fumatorului, dar fumatul pasiv poate afecta pe oricine din preajma fumatorului. Din aceste moti, fumatul este considerat atat de catre public, cat si de catre gurn un viciu ce trebuie limitat, rezultatul ideal pe termen lung fiind eliminarea sa completa. Treizeci de procente din populatie continua sa fumeze, insa acestia sunt determinati treptat sa se considere niste paria care trebuie sa se ingramadeasca pe holurile birourilor sau sa iasa pe strada daca vor sa-si satisfaca viciul dezagreabil. Comparativ cu alcoolul, singurul lucru bun ce poate fi spus despre tutun este ca nu-i induce consumatorului o stare de intoxicatie, un comportament violent sau riscul comiterii unui accident.
Acestea sunt portretele actuale a doua substante recreati cu o vasta penetrare pe piata, insa cu una dintre ele avand o imagine destul de sifonata. Desi au cateva caracteristici comune, statutele lor difera suficient cat sa fie necesara analizarea lor separata atunci cand cautam variante mai bune de abordare.

Alcoolul: ce varianta mai buna?
Dupa cum am detaliat in modulul 1, alcoolul provoaca prejudicii enorme starii generale de sanatate a populatiei si costuri sociale considerabile. Ce putem face in aceasta privinta? Dezbaterea iscata in jurul acestei intrebari poate degenera cu usurinta intr-un concurs de strigate. Voi incerca sa reprezint intr-un mod cat mai obiectiv pozitiile luate cel mai probabil de erele adrse.
lata, mai intai, argumentele impotriva unei incercari de adoptare a unor noi masuri in privinta alcoolului, asa cum ar putea fi ele avansate de directorul unei corporatii din industria producatoare de bauturi alcoolice. Sa ascultam ce are de spus de la tribuna: pentru majoritatea oamenilor, alcoolul nici macar nu este un drog; plasarea alcoolului in categoria drogurilor este falsa si peiorativa. intr-adevar, exista o minoritate restransa de consumatori afectati grav de consumul de alcool, insa intotdeauna exista cativa idioti care vor exagera in orice activitate la care ne-am putea gandi - oamenii pot muri si daca beau prea multa apa. Alcoolul nu are nimic de-a face cu alcoolismul; alcoolicii au o predispozitie constitutiva pentru aceasta afectiune tragica, ce nu este produsa de bautura. Ei vor bea fara limita indiferent de pretul alcoolului sau de programul localurilor; nu am cum sa-i impiedicam. Restrictiile aplicate alcoolului sau cresterea preturilor nu vor face decat sa afecteze placerea legitima a masei rationale a populatiei, fara a influenta comportamentul celor cativa betivi.
Vorbitorul continua: aceste restrictii nu sunt doar ineficiente, ci si condamnabile, ca manifestari de supraghere excesiva si de prohibitie mascata. Mai bine educam elevii si populatia adulta in sensul consumului rational de alcool, subliniind mesajul gurnamental in privinta limitelor acestui consum rational; mai multa educatie, da, dar sa nu aplecam urechea la maniacii sanatatii publice si la neoprohibitionisti. Daca se doreste adoptarea unor metode mai bune de tratare a problemei abuzului de alcool, acestea se vor concentra in directia inducerii unui simt de responsabilitate personala, nu in cea a inaspririi masurilor de control, acesta este mesajul meu pentru autoritati. Reducand consumul national de alcool, nu ti reusi decat sa favorizati o crestere rtiginoasa a incidentei afectiunilor cardiace.
Aceasta declaratie va fi primita cu simpatie de o mare parte a publicului si ar putea sa fie in armonie cu actuala pozitie a autoritatilor. Bautura va continua sa se vanda, niturile din accize vor continua sa se acumuleze si toata lumea isi poate dea in continuare linistita de baut, in vreme ce victimele consumului excesiv de alcool locuiesc pe o alta eta decat noi, bautorii responsabili.
Ce ar putea aa de spus ara opusa, in reactie la expunerea lucida a argumentelor industriei bauturilor alcoolice impotriva amestecului statului in distributia acestei marfi lichide? Cel care urca acum la tribuna si prezinta argumentele opozitiei este putin probabil, in aceste vremuri, sa fie un prohibitionist sau un abstinent convins. El este mai degraba un activist din domeniul sanatatii publice, care accepta faptul ca alcoolul nu va disparea de pe mesele cetatenilor si recunoaste placerea oferita de aceasta substanta, insa care doreste sa reduca prejudiciile produse de alcool.
In care dintre cei doi martori putem aa mai multa incredere? Convingerea mea este ca, in mod firesc, purtatorul de cuvant al industriei bauturilor alcoolice incearca sa-si protejeze teritoriul comercial, insa in aceasta incercare adevarul cade victima. Pe de alta parte, in opinia mea, cercetatorul medical raporteaza onest rezultatele stiintifice. Informatiile relevante in aceasta privinta se acumuleaza de cel putin treizeci de ani, astfel ca in prezent ele nu ofera doar presupuneri si tendinte, ci pot da sfaturi demne de incredere, care ar putea ajuta autoritatile sa reduca valoarea totala a prejudiciilor induse de consumul abuziv de alcool, daca acestea intentioneaza cu adevarat sa ia astfel de masuri. Concluzia, ca nilul general al consumului de alcool al populatiei influenteaza in mod direct nilul probabil al prejudiciilor, nu mai surprinde aproape pe nimeni. Cine mai pune la indoiala logica aplicata in mod similar tigarilor, grasimii din alimentatie sau armelor de foc?Insa cercetatorul ar fi naiv si exagerat daca s-ar astepta ca realitatea stiintifica sa dicteze in mod direct politica publica a autoritatilor. Alti oameni ar putea pune disponibilitatea ieftina si lejera a bauturii mai presus de prenirea gamei largi de prejudicii induse de consumul de alcool, la care nu se vor gandi intr-o seara petrecuta cu prietenii in timp ce-si intind paharele pentru a le fi reumplute. Cei prezenti la o petrecere nu stau sa se gandeasca la ce se intampla in salile spitalelor de urgenta, la ratele mortalitatii in cazurile de ciroza sau la contributia alcoolului la problemele sociale si familiale. Ceea ce, din perspectiva istorica, pare sa stimuleze luarea de pozitie a societatii impotriva consumului excesiv de alcool nu sunt in general tragediile personale, ci betia publica scandaloasa. Asta i s-a parut atat de deranjant Lordului Lonsdale atunci cand si-a aruncat privirea pe geamul trasurii sale. in prezent, acest gen de ofensa pare sa fi reaparut in spatiile publice, cand cartierele cu restaurante si localuri cu program prelungit din orasele noastre sunt amenintate de niluri intolerabile de ebrietate. Centrul orasului nu mai este un loc curat sau sigur pentru un cuplu ce vrea sa faca o plimbare linistita cand baietii s-au "inselit". Jigniri, inghiontiri, o doza de bere aruncata, izbucnirea unei batai pe trotuar, aceasta scena poate ajunge la un pret mai mare decat cel pe care este dispus sa-l plateasca electoratul pentru programul non-stop al unor localuri.
Stiinta poate fi un martor credibil si are responsabilitatea de a spune mereu adevarul, chiar daca sansele ca acesta sa fie imediat acceptat de clasa politica sunt reduse. Daca al doilea vorbitor ar fi rechemat si rugat sa ofere cateva idei concrete in directia unei variante mai bune de control al consumului de alcool, principalele idei ce s-ar putea regasi in memoriul inaintat ministerului responsabil ar fi urmatoarele:
a Reducerea consumului. Spre deosebire de cazul tutunului, scopul politicii in acest caz nu ar fi eliminarea consumului national, ci fixarea sa la un nil accepil. Insa in locul intereselor comerciale, acest nil ar trebui silit prin prisma sanatatii publice, in anul 1965, un britanic consuma in medie echivalentul a 6 litri de alcool pur pe an, insa pana in anul 1995 aceasta valoare sporise la 9 litri. Recent, britanicii i-au depasit pe italieni in clasamentul consumatorilor de alcool si, daca tendintele actuale nu sufera modificari, ei ii vor depasi curand si pe francezi. De aceea, nu este surprinzator faptul ca indicii afectiunilor asociate consumului de alcool prezinta o crestere paralela cu cei ai consumului.
a Folosirea taxelor in interesul sanatatii publice. Consumul poate fi afectat prin varierea intentionata a nilurilor de impozitare in functie de tendintele de consum. Impozitarea folosita in acest fel devine un instrument ce poate reduce in mare masura problemele asociate consumului de alcool. Chiar daca rezultatul este o scadere generalizata a consumului, populatia va plati o acciza mai mare pentru fiecare pahar, astfel ca Trezoreria nu va aa neaparat de suferit.
a Recasligarea controlului accesibilitatii. in ultimele decenii, in tari precum Marea Britanie, ce anterior aau masuri de control destul de stricte in privinta accesibilitatii alcoolului, s-a inregistrat o tendinta de renuntare progresiva la aceste metode de protectie. Numarul locurilor in care se comercializeaza bauturi alcoolice a crescut, tipurile sau dirsificat, programul de functionare al magazinelor in care se vand aceste bauturi s-a extins practic la un program non-stop, viata de noapte din centrele oraselor se invarte in jurul alcoolului, betia in public este un fenomen obisnuit iar bauturile alcoolice pot fi achizitionate din orice supermarket. A nit momentul ca gurnul sa preia fraiele unei situatii ce ameninta sa devina scandaloasa.
a incercarea reducerii numarului de produse ce pot fi importate fara taxe. In Uniunea Europeana, numarul produselor netaxabile a fost crescut la un nil ce ajunge sa ridiculizeze incercarile Marii Britanii de a mentine, pentru alcool, un nil al accizelor mai ridicat decat in tarile cine. O tara isi pierde controlul asupra surselor de bauturi alcoolice daca sticlele pot fi introduse prin vami in dube pline cu baxuri.
a Monopolul statului asupra distributiei bauturilor alcoolice ar putea fi o idee buna. O sugestie prea deplasata? Depinde cat de serios se doreste atacarea problemei. Forta motrice a profitului companiilor private ar fi redusa considerabil daca toate vanzarile bauturilor alcoolice ar intra sub monopolul statului; cluburile, restaurantele si alte astfel de localuri ar fi exceptate de la o astfel de lege. Aceasta sugestie este sustinuta de experienta din tarile scandina si din cateva state individuale din SUA. Majoritatea acestor aranjamente au fost abandonate in ultimii ani datorita entuziasmului pietei libere, insa orice sistem ce reduce profiturile din domeniul privat are foarte probabil efecte benefice asupra sanatatii publice. Sub monopolul statului, produsele comercializate ar fi de marca, dar vanzarea lor n-ar fi stimulata prin mijloace promotionale.
a Limitarea publicitatii. Mediatizarea bauturilor alcoolice implica in mod direct crearea unor imagini favorabile a unui "ambalaj", dupa cum ne-am exprimat in modulul 1. Panourile publicitare ne agreseaza cu prezentari ale alcoolului ca element indispensabil vietii bune; aspectele negati nu sunt mentionate niciodata.
O varianta mai buna de abordare a problemei alcoolului? Ea este perfect la indemana, daca asta isi doreste populatia si daca autoritatile vor da curs acestei dorinte.

Tutunul: ce varianta mai buna?
Dorinta politica de a reduce problema consumului de tutun este mai accentuata decat in cazul alcoolului; multe gurne par de o vreme dispuse sa asculte adevarul. Aceasta este o ste buna. Totusi, se pare ca Marea Britanie a ramas blocata la o incidenta a fumatului de circa 26% in randul populatiei adulte, iar tarile in curs de dezvoltare ameninta sa fie devastate de decese si boli provocate de fumat. O varianta mai buna de abordare a problemei fumatului este cu siguranta inca necesara.
De aceasta data, invitarea unui purtator de cuvant al acestei industrii nu ar fi o idee prea fericita. Industria tutunului si-a pierdut demult credibilitatea ca martor de incredere. Sa incercam insa sa identificam pe scurt ce subpuncte ar aparea intr-un memoriu care vrea sa sublinieze cateva masuri cruciale ale politicii de combatere a fumatului, pornind de la cele descrise in modulul 2:
a Reducerea consumului prin toate mijloacele posibile. Acesta trebuie sa fie scopul principal, la care sa contribuie toate celelalte masuri.
a Reducerea profitului sectorului privai. La acest subpunct reapare argumentul financiar. Pentru a se putea lua masuri eficiente impotriva consumului de tutun, urmatorul pas important este diminuarea profitului incasat de sectorul privat. Se poate argumenta cu succes ca productia si distribuirea produselor de tutun ar trebui sa fie controlate in toate tarile de un monopol al statului, care sa actioneze exclusiv in interesul populatiei.
a Fixarea nilului accizelor independent de forurile gurnamentale. Pentru a reduce consumul, nilul accizelor ar trebui silit de un organism independent de interesele financiare ale gurnului, intr-o maniera asemanatoare fixarii independente a cursurilor bancii centrale din Marea Britanie si din alte tari. Aceasta masura ar putea duce la cresterea pretului unei tigari la un nil abil cu cel al unui trabuc, consumul unei tigari denind astfel o desfatare, nu doar o doza din ampla ratie zilnica extrasa dintr-un pachet.
a Eliminarea reclamelor si tuturor mijloacelor de promovare. Aceasta masura este de la sine inteleasa.
a Tratarea fumatorului dependent. Terapiile de inlocuire a dozei de nicotina prin folosirea plasturilor sau a gumei de mestecat, asociate unor sedinte de consiliere specializata, s-au dodit a da rezultate bune. Recent, in urma prezentarii concluziilor unor studii de cercetare, gurnul britanic a actionat sporind fondurile serviciilor de tratament disponibile fumatorilor care vor sa renunte la obiceiul lor. Acest gen de sustinere ar trebui perpetuat si extins in continuare, fiind o cale relativ usoara de a salva vieti.
a Tratate comerciale internationale. Aspectele globale ale problemei ar trebui atacate prin eliminarea tutunului din tratatele comerciale internationale, de genul Acordului Mondial al Comertului sau Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), care inlesnesc in prezent un comert liber cu tutun. Tarile ar trebui sa aiba dreptul de a instaura orice bariere impotriva importurilor de tutun pe care acestea le considera benefice pentru sanatatea publica.
a Colaborare internationala. Pentru reducerea si, in cele din urma, eliminarea productiei de tutun in tari implicate puternic la ora actuala in acest tip de industrie este necesara initierea unor colaborari internationale. Faptul ca banii se lipesc de frunzele de tutun, adesea in tari defavorizate ce au mare nevoie de acei bani, trebuie infruntat. OMS a connit recent cu tarile membre asupra unui nou protocol international referitor la tutun, insa este prea devreme sa silim daca acesta va fi eficient.
Exista senzatia unei abordari hotarate si in plina dezvoltare in privinta tutunului, insa una ce trebuie sustinuta puternic daca se doreste pastrarea acestui avant, continuarea progresului si depasirea celei mai gra probleme din toate timpurile cu care s-a confruntat omenirea din cauza unui drog. S-ar putea pune intrebarea: de ce sa nu plasam tutunul sub incidenta penala a Legii abuzului de droguri in clasa C si sa nu pedepsim cu doi ani de detentie simpla lui detinere? Acest gen de atac extrem impotriva unei ecologii consacrate de consum a unui drog este irealizabil din punct de dere politic si cultural, insa constituie o intrebare stanjenitoare ce trebuie adresata in cadrul dezbaterii. Daca nu putem accepta ideea plasarii tutunului sub incidenta legii penale si consideram aceasta idee drept o varianta imposibila, de ce acceptam plasarea drogurilor recreati moderne alternati sub un astfel de control penal?

Si iata cum ajungem la urmatorul punct al dezbaterii.