Pe international, Statele Unite au fost cele care au deschis drumul primei epidemii de consum de cocaina. Povestea de la sfarsitul secolului al XlX-lea s-ar fi putut sfarsi fericit cu aducerea cocainei din Anzi si transformarea ei intr-o binecuvantare medicala pentru omenire. Se putea chiar spera observarea unei evolutii profesionale rapide catre intelegerea faptului ca adevarata valoare a acestui drog era limitata la rolul sau de anestezic local, cu aplicatii ocazionale in cazurile de indigestie, neurastenie sau alte afectiuni usoare considerate inadmisibile, si renuntarea la inconstienta folosirii cocainei ca tratament pentru dependenta de morfina. Nu se poate spune ca avertismentele referitoare la pericolele cocainei nu ar fi aparut dintr-un moment timpuriu: inca din anii 1890, in America s-au publicat rapoarte medicale ce atrageau atentia asupra faptului ca injectarea cocainei poate induce o dependenta extrem de nociva.
Din pacate, avertismentele au fost ignorate, iar necugetarea crasa a triumfat. Cocaina a ajuns pe strazi, utilizarea medicala neglijenta a acestui drog favorizand abuzul. Multi doctori incepusera sa prescrie cocaina din motive triviale si nepotrivite. Profesia medicala nu a fost singurul factor instigator al evenimentelor ce au transformat America in principala victima a unei epidemii de consum de cocaina care, in urmatorii patruzeci sau cincizeci de ani, a afectat multe alte tari, insa doctorii trebuie sa-si asume o parte din vina.
Cauza ce a stat la baza izbucnirii epidemiei in America a fost fara indoiala brusca disponibilitate a cocainei sub forma pura. Pe masura ce in SUA era adusa cocaina purificata si frunze de coca pentru prelucrare locala, importurile au cunoscut o crestere fulminanta. Este imposibila conilizarea diferitelor surse si a consumului total la nivel national ale SUA. Dr. Joseph Spillane, in excelenta sa sectiune din 2000, Cocaine, estima ca, in New York, importurile de frunze de coca totalizau in anul 1884 o cantitate de circa 11 tone, insa in 1885, odata cu declansarea febrei cocainei, importurile crescusera la un nivel de aproape sapte ori mai mare decat cel anterior. in anul 1905 cantitatea totala anuala era in jur de 580 de tone, de peste cincizeci de ori mai mare decat nivelul importurilor din 1884. Spillane arata si ca in anul 1881, in SUA, s-au importat 10 kg de cocaina prelucrata, iar in 1886 - 440 kg; aceste valori reprezinta un bun indicator al avantului capatat de entuziasmul profesional, in anul 1890, importurile au atins un maxim de 890 kg, pentru ca multi ani dupa aceea sa fluctueze in apropierea acestei valori.
O parte a cantitatii de cocaina era folosita in scop medical legitim, insa majoritatea era vanduta de catre farmacisti direct clientilor, fara prea multe intrebari. Asa cum ar fi putut anticipa orice economist, cresterea cererii si competitia dintre furnizori a scazut puternic pretul cocainei in SUA. Spillane arata ca pretul a scazut de la 1 dolar dramul (30 mg) in anii 1884-l885, la numai 2 centi in 1887.Inca din 1860, din momentul in care Niemann a extras cocaina din frunza de coca, a existat pericolul izbucnirii unei epidemii. Cocaina poate fi un drog ce ofera placere consumatorului individual; consumul sau poate fi o activitate placuta de grup; poate conduce cu destula usurinta la o dependenta intensa: toate aceste aspecte indica un candidat promitator pentru o raspandire epidemica. Totusi, desi trebuia injectata (inghitirea nu este un mod de consum eficient din punct de vedere economic), acceptarea sa populara urma sa cunoasca anumite limite. Aceasta era o epoca anterioara zilelor de abuz generalizat al heroinei si al aparitiei unei culturi a drogurilor injecile.
Descoperirea faptului ca prizarea cocainei favorizeaza o absorbire rapida si o stare excelenta de euforie a reprezentat o inovatie de o simplitate remarcabila, ce a inlesnit considerabil consumul individual si a sporit probabilitatea izbucnirii unei epidemii. Aceasta a fost o inventie aparuta in popor, fara un erou identificat, insa tutunul prizat trebuie sa fi indicat aceasta posibilitate. Relatarile vremii sugerau ca, in SUA, prizarea cocainei a inceput sa se manifeste pe la inceputul secolului XX. Unii comentatori au sugerat ca acest obicei aparuse in randul claselor sociale defavorizate, al populatiei de negri din statele sudice, insa curand au cazut toate barierele etnice. invinovatirea negrilor pentru problema consumului de cocaina a fost un aspect semnificativ si repetat al discursului american in privinta cocainei.
Ceea ce in industria publicitatii poarta numele de "sustinere" ajuta intotdeauna la construirea unui climat favorabil raspandirii epidemiei de consum al unui drog. in America inceputul de secol XX, sustinerea cocainei a venit uneori din partea unor personalitati, manifestandu-se insa si prin vasta distribuire a drogului sub forma de ingredient al bauturilor racoritoare, al tonicelor si al medicamentelor de tot felul. Cocaina a fost transformata intr-o substanta accepila si familiara, iar reclamele prezentau copii ale caror dureri de dinti erau calmate prin efectul sau benefic.
Coca-Cola a aparut in anul 1886 ca inventie a lui )ohn Pemberton, un farmacist din Atlanta, Georgia. Prezenta cocainei in aceasta bautura era trambitata in reclama, iar Coca-Cola si-a eliminat cu usurinta rivalii nedemni precum Celery Cola. Astfel a fost asociata ta de coca unuia dintre cele mai celebre succese americane de marketing si unei marci ce a devenit un simbol al americanismului. Premiul absolut pentru sustinerea unui produs de catre o personalitate trebuie sa le fie inmanat producatorilor unui vin alcoolic cu coca numit Vin Mariani, care a fost lansat in Franta, dar si-a castigat popularitatea in SUA. Angelo Mariani a fost un chimist care a dat o lovitura de gratie convingandu-l pe papa Leon al Xlll-lea sa sustina acest vin si sa-i ofere inventatorului o medalie de aur pentru contributia sa la sanatatea omenirii. Asociatia Americana a Suferinzilor de Rinita Alergica a adoptat in mod oficial cocaina ca tratament preferat, drogul fiind recomandat si in cazul raului de mare. intr-un fel si in altul, cocaina si-a asigurat un grad de sustinere ce ar face orice agentie moderna de relatii publice sa moara de invidie.
Epidemia de consum de cocaina s-a declansat pe fondul unei absente totale de masuri legale de control, atat la nivel statal, cat si federal, in SUA, dar si la nivel international. Importurile, vanzarile en-gros sau zelul companiilor farmaceutice nu erau impiedicate sub nici o forma, emiterea retetelor de cocaina nu era controlata, la fel si distribuirea acestui drog in farmacii, unii farmacisti evident josnici apeland chiar la comertul ambulant; nu exista nici o legislatie privind consumul, detinerea sau distribuirea cocainei. Era imaginea transformarii in realitate a frecventei cereri actuale de legalizare a unui drog periculos.
Imaginea ce ne apare in minte este cea a unei viituri in lipsa oricarui baraj. Disponibilitatea brusca si facila a drogului, cuplata cu descrierile starilor de euforie si cu o lipsa absoluta a masurilor de control, a permis cocainei sa se raspandeasca in toata populatia. in scurta vreme, au inceput sa se auda voci care cereau luarea unor masuri impotriva a ceea ce curand a ajuns sa fie considerata o grava amenintare sociala. Prima lege statala ce viza problema abuzului de cocaina a fost emisa de statul Illinois in anul 1899. Au urmat reactii legislative de multe tipuri, adesea ca parte a unor masuri mai generale ce vizau si opiaceele. Eliberarea cocainei a inceput sa se faca numai pe baza de reteta, iar in unele state doctorilor li se interzicea sa le prescrie cocaina dependentilor. in anul 1914, legislatia federala emisa sub forma Legii Harrison a furnizat, pentru prima data, un cadru amplu pentru controlul cocainei si al opiaceelor ( modulul 9).In anul 1910, un raport al guvernului american descria cocaina drept cea mai grava problema a consumului de droguri cu care se confruntase vreodata America. Atitudinea nationala ajunsese in acea vreme sa fie nuantata de panica indusa de presa, iar panica avea, cu siguranta, un impact mult mai mare decat faptele reale, incosntesile privitoare la gradul de extindere al problemei. Imaginea "narcomanului" a castigat initial teren ca epitet pentru consumatorul de cocaina. in rapoartele populare cocaina era asociata infractionalitatii, un comentator afirmand: "Gangsterii din Chicago sunt adesea maniaci ai consumului de cocaina". Aparusera povesti sumbre despre copii de scoala cazuti victime drogului. Si, dupa cum am mentionat mai devreme, multe voci sugerau ca negrii aveau o inclinatie deosebita pentru abuzul de cocaina, insotit de dezlantuirea salbatica a dorintelor trupesti si a manifestarilor violente.
Semnalari de abuz de cocaina soseau din multe state diferite, atat din orase, cat si din zonele rurale. Obiceiul prizatului se raspandise pe tot teritoriul american, desi cei cu mai multe posibilitati consumau drogul si sub forma injecila. Cocaina capatase o imagine negativa - devenise drogul prostituatelor, al cartoforilor, al zilierilor, al celor defavorizati si al minoritatii negrilor. Aceasta imagine diferea complet de cea a cocainei ca miracol medical.
Lansarea cocainei de catre dr. Koller ca agent anestezic revolutionar se petrecuse in Heidelberg. Ulterior, el a emigrat si si-a deschis un cabinet in New York. Probabil ca acolo, a urmarit ingrozit raspandirea drogului sau in Lumea Noua, ce abia il primise, impreuna cu descoperirea sa. insa cocaina, in aceleasi decenii, a devenit o sursa de ingrijorare in multe alte tari in afara Statelor Unite. Povestea este cea a unei epidemii internationale de consum de droguri initiate de o descoperire medicala europeana, stimulata si concentrata in America, insa cu o raspandire mai larga.


Experienta britanicaIncepand de la sfarsitul anilor 1880 si pana la izbucnirea primului razboi mondial, doctorii britanici au intalnit cazuri ocazionale de abuz de cocaina. In general, drogul era consumat cu morfina, fara a constitui o problema de unul singur. Modul preferat de consum era injectarea. in Marea Britanie se exprima o ingrijorare in privinta proliferarii vinurilor cu continut de coca, americanii facandu-si, de asemenea, griji in acest sens. Vin Mariani incepuse sa fie comercializat in Marea Britanie. intr-un pamflet cu titlul "Bautura deghizata", dr. Elizabeth Beatty relata povestea unui declin provocat de abuzul de cocaina (citata intr-un articol din 1912, scris de dr. Mary Sturge):
"O doamna care sustinea cu inversunare abstinenta declara: ANu accept vin sau bauturi spirtoase in casa mea, dar, cand vad ca fetele mele sunt obosite si lipsite de energie, iau de la spiterie vin de coca si le dau cate un pahar, si le face bineA Ea credea, la fel ca multi alti oameni, ca coca este asemenea obisnuitei cacao pe care o folosim la prajituri. insa ea contine o otrava ce formeaza un obicei care distruge sufletul si corpul, termina nervii si isi trimite victima la azil."
Ineviil, fiica cea mica a doamnei proabstinenta "si-a sfarsit zilele intr-un azil".
La izbucnirea Marelui Razboi, prizatul cocainei a ajuns din Paris la Londra, in cartierul Soho vanzandu-se mici pliculete de cocaina la pretul de jumatate de coroana (12 penny in moneda britanica actuala sau 20 de centi americani). Drogul prizabil a devenit accesibil trupelor aflate in permisie de pe frontul vestic, iar Ministerul de Razboi a fost afectat. in mai 1916, un ordin emis sub incidenta Legii Apararii Teritoriului valabila pe timp de razboi a facut ca vanzarea morfinei, a cocainei si a catorva alte droguri catre militari sa fie considerata o abatere penala. Aceasta a fost prima masura de control a consumului de droguri adoptata in Marea Britanie.In aceasta tara incepuse sa se manifeste o ingrijorare in privinta riscurilor reprezentate de prescrierea relaxata a drogurilor si de vanzarea fara reteta a unor medicamente cu continut de cocaina. Dr. W.E. Dixon, un farmacolog, si-a exprimat in anul 1925 opiniile in felul urmator:
"Cei mai multi dintre noi am vazut pacienti sau apropiati care au folosit, la sfatul medicului, spray-uri cu cocaina pentru reducerea simptomelor rinitei alergice sau a astmului, astfel ei capatand un obicei si incepand sa aiba in permanenta spray-ul la ei, folosindu-l la cel mai mic semn de depresie, apatie, iritare sau neliniste Totusi, obiceiul era destul de rar in aceasta tara."

Dixon descria cum, cu ajutorul cocainei, "celulele nervoase molesite sunt brusc reactivate" - o metafora nu tocmai gresita pentru descrierea procesului de blocare a sistemului de resorbtie a dopaminei.
Pe timpul razboiului, cocaina a ajuns celebra in Londra ca drog consumat in cluburile de noapte, iar decesul din anul 1918, in urma unei su-pradoze de cocaina, a lui Billie Carleton, o actrita care consuma drogul in cantitati considerabile, a provocat scandal si a facut sa curga multa cerneala in presa centrala. Noel Coward a montat in anul 1924 pe scena din West End piesa The rtex, despre un barbat distrus de cocaina.In ciuda semnalelor de alarma, in acei ani, cocaina nu a dus la izbucnirea unei epidemii in Marea Britanie. in urma emiterii in anul 1920 a Legii Medicamentelor Periculoase, ce plasa cocaina si opiaceele sub un control strict, acest drog a inceput treptat sa dispara din atentia publicului.