intre anii 1890 si 1930, aceiasi in care
cocaina era considerata o problema in SUA, ea era consumata abuziv, intr-o masura mai mare sau mai mica, in multe alte tari. in afara Americii, raspandirea nu s-a produs decat la o scara relativ mica. Sursa era reprezentata de o combinatie de retete generoase, nzari directe ale farmacistilor catre clienti, un trafic ilegal redus si uneori o contrabanda ce mai bine organizata.
Traducerea dr. Oriana Kalant a clasicei lucrari nemtesti despre dependenta de cocaina, Der Kokainismus, scrisa in anul 1926 de Hans Maier, ofera imaginea contactului la nivel international cu acest drog, in primele decenii ale secolului XX. Maier descria, de exemplu, metodele folosite in anii 1920 de traficantii de
droguri din Gene:
"Este cunoscut cazul unui barbat cu un picior amputat al carui membru artificial era plin de cutiute cu cocaina la care putea ajunge direct prin buzunarul pantalonilor. Un alt traficant ascundea cocaina intr-un borcan, deasupra caruia se afla in permanenta o pisica adormita. Un muzician ambulant concepuse o metoda de a transporta in mandolina sa un kilogram de cocaina."
Maier se temea ca in lipsa luarii unor masuri preventive, cocaina urma sa se raspandeasca "asemenea unei pete de ulei" in toate cantoane-le elvetiene.
Dupa spusele lui Maier, cocaina era disponibila in Paris, iar in anii 1920 se pare ca era consumata in special in Cartierul Latin si in Montmartre, precum si in "cate locuri clandestine la moda de langa Champs-Elysees". Aparusera semnalari de abuz de cocaina din Belgia, Italia, Austria si Spania, zvonindu-se de asemenea ca ar fi fost consumata si in cadrul armatei tariste. Maier cita un raport din anul 1927 din Rusia postrevolutionara, in care se afirma ca drogul este consumat indeosebi "de catre pacientii sectiei de boli venerice a spitalului unei inchisori moscovite si de catre detinutii din doua lagare de concentrare si dintr-o scoala de corectie pentru minori".In privinta consumului in afara Europei, India a intrat, din motive necunoscute, in centrul atentiei. Sursa drogului poate sa fi fost partial produsul farmaceutic adus de contrabandisti din Japonia, zvonindu-se ca marina japoneza participa la protectia transporturilor. Maier cita un medic indian, Kailas Chunder Bose, care scria despre cocaina:
"Consumul sau ca drog halucinogen este atat de raspandit in Calcutta incat, daca nu se adopta masuri pentru controlarea distributiei--, efectele sale demoralizante vor lovi curand pe cei mai tineri membri ai familiilor respecile cat de curand vor fi necesare aziluri speciale pentru siguranta si tratamentul dependentilor de cocaina."
Bose descrie cazul unui preot hindus erudit caruia religia ii impunea sa tina post trei zile pe saptamana. Un intat i-a recomandat sa consume cocaina pentru a scapa de senzatia de foame. In scurt timp, el si-a marit doza initiala, cu efecte dezastruoase. "A renuntat ia preotie, iar acum traieste in compania indivizilor de cea mai joasa speta." Cocaina, declara Bose, are "tenacitate si o putere distructi". Se spunea, de asemenea, ca abuzul de cocaina era foarte raspandit in randul membrilor lumii bune din Egipt.
Cererea generata de raspandirea pe international a consumului de cocaina in scop medical si recreativ a dus la o amplificare paralela a ofertei mondiale. intre companiile farmaceutice intreprinzatoare din diferite tari a inceput sa se manifeste rilitatea, fiecare incercand sa-si elimine concurentii. Cultirea tei de coca s-a raspandit in multe alte regiuni in afara celor traditionale din America Latina, aparand tatii comerciale in Sri Lanka, Ja, Malaezia, Taiwan si Iwo Jima.
