Medicii din Grecia Antica foloseau canabis in scop curativ. Ulterior, aceasta ta a fost prezentata in tratatele botanice. Leonhard Fuchs, in lucrarea sa din 1542, Creat Herbal, spunea urmatoarele:
"Din moment ce, din ceea ce s-a spus, este clar ca ta numita Cannabis tulbura mintea si astfel o raneste, acei [medici] ce, in mod necugetat, continua o greseala obisnuita adminislrand potiuni preparate din aceasta samanta celor cu suferinte mintale, in special in ca/urile grave, o fac cu un mare risc pentru pacienti."
Interesul terapeutic pentru canabis a crescut brusc in anul 1842, cand dr. Wiliam O'Shaugnessy, un chirurg care acumulase o vasta experienta profesionala in India, a publicat un raport favorabil in privinta utilitatii medicale a drogului. El il recomanda pentru o gama larga de afectiuni, inclusipentru turbare. Intr-o nota mai putin bizara si mai apropiata de tendintele actuale, el i-a acordat un loc in tratamentul durerilor si al spasmelor musculare. in mod intamplator, O'Shaugnessy a contribuit si la instalarea sistemului de telegrafie electrica in India.In Marea Britanie a secolului al XlX-lea s-a experimentat cultivarea canabisului in scop terapeutic, pe teritoriu propriu, prevenindu-se astfel problema reprezentata de posibilitatea ca materialul importat sa-si piarda din eficienta pe drum. Raportul din anul 1890, aparut in The Lancet dovedeste interesul terapeutic indus de scrierile lui O'Shaugnessy fata de acest drog. Totusi, in preferintele medicilor,
canabisul nu a ocupat in nici un moment un loc atat de important ca opiul. Atunci cand, in anii 1940, canabisul a.fost exclus din farmacopeea Statelor Unite, masura similara luandu-se in Marea Britanie in anii 1970, nu s-au semnalat nici un fel de proteste din partea medicilor. Motivul pentru care canabisul nu s-a bucurat niciodata de o popularitate prea mare era reprezentat partial de dificultatea obtinerii unui produs standardizat si partial, de efectele secundare, insa probabil ca cel mai important factor a fost faptul ca cei mai multi doctori nu l-au considerat prea util in practica lor medicala. Multa vreme, intrebarile privind utilitatea medicala a canabisului au fost date uitarii, insa la un moment dat ele au revenit. Canabisul este eficient in tratarea starii de
greata indusa de
chimioterapia cancerelor. Poate stimula apetitul in cazul bolilor ce provoaca stari de sfarseala. Nu este insa la fel de certa capacitatea sa analgezica. S-a sugerat ca poate ameliora
spasmele ca manifestari neplacute ale sclerozei difuze. Cresterea presiunii intraoculare (glaucomul) poate conduce, in lipsa tratamentului, la orbire, si se pare ca un tratament bazat pe canabis poate reduce presiunea. De asemenea, el poate fi util in tratarea astmului.
Agentiile nationale insarcinate cu responsabilitatea controlarii si aprobarii medicamentelor au criterii stricte pentru a determina daca un drog ar trebui sa fie disponibil pentru consum terapeutic. inaintea autorizarii oricarui medicament cu continut de canabis, aceste autoritati doresc sa sileasca prin teste riguroase daca medicamentul respectiva fi in acelasi timp, lipsit de efecte nocive si semnificatibenefic pentru pacienti. Nici un factor extern nu ar trebui sa influenteze vreodata deciziile privind aceste autorizari. Tensiunile apar deoarece unele grupuri de pacienti (suferinzii de
scleroza difuza, de exemplu) sunt convinsi, din proprie experienta, ca administrarea canabisului le poate reduce suferinta. Pentru ei si familiile lor, taraganarea autorizarii acestor medicamente pare o masura cruda. Din ce in ce mai des, juriile refuza sa condamne persoanele care sustin ca bucata de rasina confiscata de politie este medicamentul lor autoprescris.
Totusi, stiinta terapeutica a evoluat mult fata de stadiul in care entuziasmul fata de un drog si sustinerea sa de catre un doctor erau suficiente pentru a-i asigura acestuia un loc sigur in farmacopee. Rabia nu a fost vindecata niciodata de canabis, in ciuda sugerarii acestui fapt de catre O'Shaugnessy. lata, deci, un semnal de avertizare pentru dezbaterile actuale privind valoarea medicala a canabisului: in prezent, entuziasmul o ia inaintea dolor. Probabil ca, in cele din urma, se vor obtine medicamente utile din canabinoide sintetice sau din derivati ai acestora, nu din produsii directi ai tei. Ar putea fi posibila producerea unor substante sintetice utile din punct de vedere medical si lipsite de potentialul de abuz. Unele medicamente sintetice, cu efecte similare canabisului, sunt deja disponibile in SUA, sub numele de Dronabinol, si in Marea Britanie, sub cel de Nabilone.
Dar intre timp, valoarea medicala a canabisului trebuie separata de dezbaterea din jurul consumului recreatial acestui drog.
