In anul 1961, Comisia de Narcotice a ONU a promulgat Conventia Unica, un tratat international multilateral de control al drogurilor care, printre altele, cauta pentru prima data sa confere canabisului statutul de drog ilegal si sa-i interzica consumul in toata lumea. Acesta era un pas considerabil fata de Acordul Ligii Natiunilor din 1925, care vizase doar controlul comertului produselor obtinute din canepa, lasand problemele nationale la discretia autoritatilor fiecarei tari. De acum, canabisul urma sa fie controlat in acelasi cadru ca si heroina si cocaina. in mod simbolic, dar important din perspectiva legala, aceasta era compania de care urma canabisul sa aiba parte pe viitor. Conventia Unica poate fi privita ca o incercare de globalizare a Legii taxarii marijuanei, America exercitand in acea perioada o presiune internationala semnificativa pentru atingerea acestui scop.
Asadar, care erau, in anul 1961, amenintarile detectate ce au dus la o incercare internationala de a scoate in afara legii o buruiana cu care Orientul coexistase de milenii si fata de care Occidentul incepea sa manifeste o oarece atractie, fara consecinte tragice sau devastatoare? inaintea aparitiei Conventiei Unice, se desfasurase timp de mai multi ani un proces de consultare a expertilor - schitarea documentelor ce prezentau diferitele pozitii fata de acest subiect si concarea unor comisii de evaluare - existand posibilitatea urmaririi procesului formarii in acea perioada a unui consens ca acest drog este periculos. Canabisul, afirmau expertii in declaratiile lor, trecute din mana in mana in jurul meselor de conferinte, este un drog ce induce dependenta, ce conduce, in timp, la consumul de heroina si ce poate proca dementa si comiterea unor infractiuni violente. in plus, exista credinta ca acest drog este rau intr-un sens general.
Faptul ca aceasta opinie infricosatoare se generalizase nu era exclusiv rezultatul proandei lui Anslinger. O cantitate semnificativa de informatii ce a contribuit la formarea acestei aprecieri provenea de la OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), organismul responsabil cu consilierea Comisiei in privinta aspectelor stiintifice. in anul 1952, o Comisie de expertiza declarase ca acest drog nu putea fi considerat un medicament, astfel eliminandu-se argumentele apararii: canabisul era depasit din punct de vedere medical. O luare de pozitie emisa de secretariatul OMS in anul 1955 concluziona:
"Este importanta intelegerea nu doar a faptului ca fumatul marijuanei constituie ca atare un pericol, ci si ca fumatorul este impins in cele din urma catre injectarea intravenoasa a heroinei canabisul constituie un drog periculos din toate punctele de vedere, fizic, psihic, social sau infractional."
Astfel, reaparea cunoscuta pozitie extrema, discursul lui Anslinger devenind discursul de la Geneva. Aprecierea din 1961, potrivit careia canabisul necesita impunerea acelorasi masuri de control ca opiaceele, a fost rezultatul manevrelor politice, nu al informatiilor stiintifice. Canabisul a fost judecat metaforic si gasit vinovat de un tribunal international ajutat de do furnizate de experti de o calitate atat de dubioasa si de martori specialisti atat de lipsiti de o independenta a opiniilor, incat intregul proces a devenit o farsa.

Fazele reactiei
Acceptarea sau neacceptarea canabisului in Occident a eluat diferit de la o tara la alta. Totusi, descrierea celor patru faze distincte ii pot da povestii o forma mai clara.
a Faza 1: Preistoria confruntarii Occidentului cu canabisui. Vreme de multe secole, acest drog a fost introdus in farmacopei, a fost cunoscut de catre calatori si de catre autoritatile coloniale, insa nu a penetrat societatea occidentala decat intr-o masura nesemnificativa. Aceasta a fost situatia in SUA pana in anii 1920 si in Marea Britanie tocmai pana prin anii 1950.
a Faza 2: Prohibitia. Aceasta faza a fost precipitata de o constatare din ce in ce mai generalizata si mai plina de ingrijorare a consumului de canabis in randul minoritatilor etnice si al grupurilor marginalizate sau discriminate din SUA, si in randul aproximativ acelorasi segmente sociale din Marea Britanie, cu o anumita raspandire in lumea muzicala si a industriei divertismentului, precum si intr-o noua cultura a tineretului din ambele tari. Drept urmare, s-a introdus prohibitia, rarele do stiintifice disponibile fiind subminate in scopul sustinerii pozitiei represive. in SUA, aceasta faza a debutat in anii 1930, in timp ce in Marea Britanie abia prin anii 1950-l960.
a Faza 3: Atenuarea de facto a prohibitiei. Aceasta este faza actuala a elutiei. Consumul de canabis s-a raspandit, astfel ca in prezent este ceva obisnuit, intrepatruns in stilul normal de viata. Nivelul pedepselor a fost scazut pe ambele maluri ale Atlanticului, in anul 2004, guvernul britanic a retrogradat riscul consumului de canabis din clasa B in clasa C, rezultatul fiind reducerea pedepselor in cazul detinerii de canabis, chiar anularea lor de regula, insa fara legalizarea oficiala a drogului. Cererile de legalizare sau de scoatere de sub incidenta legilor penale se sprijina pe cercetari ale caror rezultate sunt interpretate ca sugerand ca acest drog este, daca nu complet lipsit de riscuri, cel putin nu foarte nociv. Faza a treia a debutat in SUA intr-o forma primitiva inca din anii 1940, odata cu publicarea raportului lui La Guardia, in timp ce in Marea Britanie raportul Wootton din 1968 a reprezentat un indicator similar de tranzitie.
a Faza 4: Teritoriul necunoscut. Aceasta este faza viitoare, al carei scenariu n-a fost scris inca, iar in prezent putem doar specula in privinta felului in care se va desfasura istoria. Ceea ce trebuie sa speram ca m vedea devenind un factor important in aceasta faza a ei este influenta cercetarilor ample si calitative pentru luarea unor decizii informate. in prezent, informatiile stiintifice referitoare la canabis se revarsa din publicatiile de specialitate.
Totusi, faptul ca in ultimul deceniu a aparut un nou val de cercetari ce nu sustine nici una dintre pozitiile extreme, dar care ofera cauze serioase de ingrijorare in privinta sanatatii publice pare sa nu fi atras inca atentia presei. Dezbaterea publica in privinta canabisului se desfasoara in continuare mult prea adesea intr-un fel de zona libera de do stiintifico, concluziile cercetarilor fiind excluse ca nu cumva anumite adevaruri neplacute sa submineze pozitiile rigide.
Avansand catre tipul de dezbatere ce putem spera ca va caracteriza faza 4, exista doua intrebari interconectate ce trebuie abordate. in primul rand, ce ne spune stiinta despre canabis si despre riscul de dependenta? in al doilea rand, ce ne dezvaluie in privinta riscului manifestarii unor efecte nocive asociate consumului de canabis? Paragrafele urmatoare r oferi un rezumat al raspunsurilor stiintei la aceste doua intrebari.