Faptul ca nicotina este un drog ce provoaca dependenta este fundamental pentru intelegerea motivului pentru care consumul sau s-a raspandit in toata lumea asemenea unui incendiu scapat de sub control si a devenit atat de inradacinat, precum si a motivului pentru care consumatorului ii vine atat de greu sa renunte si sa nu se mai reapuce. Avem de-a face cu o substanta psihotropa ce constituie o materie prima de vis pentru urzelile diavolului ucenic mentionat in Introducere. inainte de a continua istorisirea evolutiei pe care a avut-o de-a lungul timpului relatia dintre omenire si aceasta buruiana, vreau sa evidentiez cate caracteristici ale drogului pe care il contine.
Nicotina este un drog ce poate induce o stare acuta de greata, iar prima experienta a unui novice cu tutunul este adesea una neplacuta. Totusi, in urma contactului repetat se dezvolta in scurt timp o toleranta la efectele negative. Ulterior, experienta fumatului este descrisa de obicei a fi una exclusiv placuta - cel putin, pana in momentul in care fumatorul incepe sa se teama sau sa sufere de afectiuni ale fumatului, sau sa descopere cu uimire ca, desi isi doreste sa renunte la acest obicei devenit neplacut, nu poate sa o faca prea usor datorita unei dependente dobandite.
Placerea provocata de fumat include cel mai adesea senzatia ca acest drog calmeaza si relaxeaza fumatorul, ca ii risipeste nelinistile, astfel ca intr-un mod bland si general drogul reprezinta o sursa de linistire a nervilor si o bariera in calea tensiunilor cotidiene. Pe langa acest efect calmant, nicotina pare, in mod paradoxal, sa aiba capacitatea de a actiona asemenea unui stimulent si de a imbunatati puterea de concentrare. Multi fumatori declara ca aceasta combinatie de efecte pozitive se manifesta la fel de puternic dupa, sa zicem, treizeci de ani de fumat, ca in vremea in care abia se apucasera sa fumeze. Spre deosebire de senzatia de greata, fata de efectele pozitive nu se dezvolta nici o toleranta, iar rsta nu reduce placerea. Robert Louis Stevenson a personificat acest drog sub numele "Milady Nicotina", iar fumatul era aventura lui amoroasa cu aceasta doamna.
Cercetarile recente au demonstrat ca in creierul uman se gasesc mai multe tipuri diferite de receptori ai nicotinei. Aceasta substanta are capacitatea de a influenta influxul de dopamina si, asemenea cocainei si a altor stimulente, poate provoca eliberarea acestui neurotransmitator in zone ale creierului ce stimuleaza senzatiile de placere. Consumul constant al unor concentratii mici din acest drog poate, dimpotri, dezacti locurile receptoare, astfel explicandu-se efectele sedative ale drogului. Orice drog sau combinatie de droguri ce imbina efectul sedativ cu cel stimulent fi deosebit de apreciat de consumator.
Pana in anii 1960, cercetatorii considerau ca fumatul este indus si mentinut in mai mica masura de drog decat de ritualurile asociate, de placerea de a tine ce in gura, de a avea un obiect cu care sa te joci intre degete sau de reveria placuta de a privi fumul ce pluteste in jurul tau. De atunci s-au strans suficiente do pentru a demonstra ca nicotina este, din toate punctele de vedere, un drog capabil sa induca un sindrom de dependenta. Exista chiar motive pentru a considera nicotina ca and o capacitate superioara cocainei sau heroinei de a induce dependenta - o concluzie foarte diferita de vechea teorie psihanalitica a obiceiului fumatului, ca fixatie orala.
lata cate dintre dole ce sustin argumentul ca nicotina este un drog ce provoaca dependenta:
a Doar aproximativ 5% dintre cei care fumeaza pot renunta in orice moment la tigari; in schimb, marea majoritate a fumatorilor ajung in scurt timp la o cantitate personala fixa, cuprinsa in general intre douazeci si treizeci de tigari pe zi. Ei constata ca le vine foarte greu sa accepte reducerea acestei cantitati, si chiar mai greu sa renunte si sa nu se mai reapuce.
a Aproximativ 50% dintre cei ce se lasa de fumat se reapuca in mai putin de o saptamana, si in ciuda eforturilor repetate doar jumatate din totalul fumatorilor reusesc in cele din urma sa renunte la acest obicei de durata inaintea rstei de saizeci de ani. Astfel, daca un adolescent se apuca de fumat la cincisprezece ani, el are sanse egale de a fuma si patruzeci si cinci de ani mai tarziu, in ciuda ingrijorarii personale in privinta acestui viciu, a mustrarilor venite din partea prietenilor si familiei si a sfaturilor medicale. Chiar dupa suferirea unui infarct miocardic sau dupa aparitia anginei pectorale, doar aproximativ 20% dintre fumatorii care beneficiaza de consiliere pentru a renunta la fumat vor fi reusit acest lucru un an mai tarziu.
a Multi fumatori vor sa-si fumeze prima tigara a zilei odata cu micul dejun sau poate chiar inainte de a se da jos din pat. Acest comportament se aseamana mult cu filosofia "cui pe cui se scoate" a alcoolicului sau cu gestul nerabdator de a apuca seringa al consumatorului de heroina.
a Simptomele de sevraj apar atunci cand nivelul acestui drog in sangele dependentilor de nicotina scade pe parcursul noptii sau in cazul unei incercari de renuntare la acest viciu. Simptomele ating un maxim la aproximativ trei zile dupa abandonarea fumatului si includ neliniste, iriilitate si o dorinta puternica de a relua consumul. O mare parte a senzatiei considerate de fumatori a fi capacitatea calmanta a drogului este de fapt doar eliminarea efectului intermitent si de intensitate redusa al scaderii nivelului de drog in sange pana la urmatoarea doza. Simptomele de sevraj continua de obicei sa se manifeste cu o severitate din ce in ce mai redusa, vreme de pana la patru saptamani dupa renuntarea la fumat, o perioada mai lunga decat in cazul majoritatii celorlalte droguri. Astfel, nu este de mirare ca este greu sa renunti la fumat fara sa te mai reapuci.
O sectiune scrisa de Seeborn Rowntree si G.R. Lavers si publicata in anul 1951, and titlul English Life and Leisure, consacra un modul fumatului, in acea vreme, aproximativ 80% dintre barbatii si 42% dintre femeile de peste saisprezece ani erau fumatori. Rowntree si Lavers nu au folosit termenul "dependenta" referindu-se la fumat, insa au remarcat faptul ca "in timpul investigatiilor noastre am intalnit in repetate randuri cazurile unor barbati si femei ce recunosteau ca nu pot rezista fara tutun". Ei au oferit ca exemple cate cazuri foarte interesante:
Mestesugar intr-o fabrica, in rsta de 35 de ani. Fumeaza 20 de tigari pe zi. Nu-si permite atat de multe deoarece este casatorit si are doi copii, insa nu poate renunta. A incercat de mai multe ori sa se lase de fumat, insa devine atat de iritat incat nu se mai intelege acasa cu familia, iar sotia il roaga sa se reapuce.
O casnica de conditie medie fuma inainte aproximativ 50 de tigari pe zi, dar a redus cu greutate numarul la 25. isi pastreaza cat mai multe dintre cele 25 de tigari pentru seara, pentru a nu fi nervoasa la venirea sotului ei de la munca.
Un functionar public in rsta de 21 de ani cheltuieste zilnic 5 lire pe tigari. De multe ori, pe la mijlocul saptamanii ii raman atat de putini bani incat micul dejun, constand intr-un ceai si o felie de paine prajita, este singura masa a zilei. El afirma: "De multe ori am renuntat la mancare pentru o tigara, dar niciodata nu am renuntat la tigari pentru mancare".
Fiecare dintre aceste scurte relatari surprinde pentru posteritate cate o fateta a dependentei de nicotina.