Opiul este derivat din secretia laptoasa ce se scurge atunci cand capsula coapta a macului alb, Papaver somniferum, este taiata cu un cutit. Alte specii de mac, printre care si cea cu floare rosie, produc cantitati mai mici din acest drog. Secretia este lasata la uscat, stransa intr-un vas colector, apoi presata sub forma caramizilor maronii sau negre de opiu comercial.
Rasina bruta nu are o solubilitate prea buna in apa si, incepand din vremea lui Paracelsius, produsul farmaceutic pentru administrare orala a fost obtinut prin dizolvarea opiului in alcool. Aceasta
tinctura alcoolica era numita laudanum. Opiul a devenit, de asemenea, si componentul principal al unei largi varietati de medicamente brevetate cu denumiri evocatoare, precum Picatura Neagra Kendal, Siropul Calmant al D-nei Winslow sau Clorodina lui Collis Brown. Taranii se puteau declara multumiti de abundenta de te din propriile gradini si isi puteau prepara
ceai din teci de mac, numit in unele localitati "Bere somnifera".
Opiul contine o serie de substante chimice active. Principalul
analgezic este morfina, ce reprezinta 10% din produsul brut. Morfina a fost izolata in anul 1806, de catre chimistul german Friedrich Setiirner. El a botezat substanta in cinstea lui Morfeu, zeul grec al selor. Spre mijlocul secolului al XlX-lea, si odata cu inventarea acului hipodermic si al seringii, sulfatul de morfina injectat era folosit pe scara larga pentru calmarea durerilor. Codeina este un component ce si-a gasit aplicare in calmarea tusei, precum si ca analgezic slab. in 1874, un grup de chimisti londonezi a descoperit ca o usoara modificare a moleculei de morfina produce diacetilmorfina, o substanta cel putin de doua ori mai puternica decat morfina, luata in cantitati egale. Exploatarea comerciala a acestui drog semisintetic a fost initiata de firma germana Bayer in anii 1890, el primind denumirea comerciala de "heroina", derivata din termenul german heroisch, ca marturie a puterii eroice a acestui drog.In afara opiaceelor derivate din secretia tei de mac, in farmaco-pee a mai fost inscrisa o serie de
droguri sintetice ce actioneaza similar asupra sistemului nervos central, spre exemplu petidina (Demerol) si metadona (Physeptone). Desi, in termeni stricti, cuvantul opiaceu indica o substanta extrasa din te, iar opioid se refera la o substanta sintetica, termenii sunt adesea folositi interschimbabil. in aceasta sectiune, opiaceu este cuvantul folosit in sens generic pentru a acoperi toate
drogurile cu efecte similare opiului, indiferent daca sunt derivate naturale sau produse sintetice.
Opiaceele au capacitatea de a se atasa receptorilor specifici din anumite regiuni ale creierului si maduvei spinarii. Exista mai multe sub-tipuri de receptori de opiacee, fiecare identificat printr-o litera greceasca. Receptorii miu sunt locurile de atasare implicate direct in medierea reducerii durerilor. Capacitatea de stimulare al acestei clase de droguri deriva din eliberarea dopaminei in regiunile cerebrale implicate in producerea senzatiei de placere. Organismul isi produce propriile substante cu efect similar opiaceelor (endorfinele), ce fac parte din sistemul chimic de transmitere al mesajelor nervoase, astfel creierul fiind pregatit genetic sa faca fata experientei oferite de opiu.
Toate opiaceele au capacitatea de a induce dependenta, iar heroina sau morfina injecile o indica intr-o masura mai accentuata decat medicamentele precum codeina. Toleranta, atunci cand se formeaza, poate atinge un grad extrem. De exemplu, doza medicala standard pentru heroina este de 10 mg, insa un dependent cu toleranta accentuata poate consuma zilnic un gram sau chiar mai mult, in conditiile in care o doza de 30-60 mg ar ucide o persoana lipsita de toleranta. Simptomele de
sevraj in cazul opiaceelor pot fi extrem de neplacute, mai ales in cazul in care un pacient incearca sa renunte brusc si total, fara o medicatie care sa contrabalanseze efectele acestei masuri. insa in ciuda neplacerilor, renuntarea la consumul de opiacee nu este aproape niciodata fatala, spre deosebire de cazul alcoolului si al altor droguri depresive, in care sevrajul poate duce, in situatii extreme, la colaps fizic sau la o serie de crize ce pot provoca moartea indidului.
Toleranta si simptomele de sevraj sunt manifestarile exterioare ale dependentei de opiacee. Experienta interioara si subiectiva a dependentei de acest tip de droguri este cea a unei dorinte puternice de a le consuma, existenta consumatorului devenind dominata de necesitatea asigurarii urmatoarei doze. Cel ce sufera de o dependenta inradacinata de heroina va trai de la o zi la alta gandindu-se numai la drog. Astfel, dene edenta legatura dintre dependenta de heroina si infractiunile comise pentru procurarea drogului, in situatia in care detinerea heroinei este ilegala.
Opiaceele pot fi introduse in organism pe toate caile uzuale. Pentru inducerea placerii, calea traditionala de consum al opiului era fumatul, practicat in China si in Orientul indepartat. in scop medical, acesta era administrat in trecut cel mai frecvent pe cale orala, sub forma de tinctura sau de pastile. Odata cu aparitia morfinei si a seringii, a fost initiata calea injecila, ce a sporit semnificativ riscul dobandirii dependentei. Desi, in general, dependentii moderni isi administreaza doza de morfina prin injectare,
fumatul drogului sau "vanarea dragonului" s-a bucurat, de asemenea, de popularitate in anumite perioade si regiuni. Astfel, povestea consumului de opiacee este plina de variatii ale modurilor de administrare de-a lungul vremii, in functie de tara, precum si de faza evolutiei indiduale a narcomanului.
