Drogul
Ecstasy are reputatia de a fi prin excelenta drogul actual de petrecere, datorita proprietatilor sale stimulative si pretinsei sale capacitati "empatogene". Dupa cum am mentionat, Ecstasy-ul nu este nici pe departe singurul drog consumat in aceasta conjunctura. Totusi, el merita o sectiune separata, atat datorita popularitatii globale de care se bucura, cat si datorita posibilelor efecte nocive manifestate pe termen lung, cand o generatie intreaga este expusa in masa la o substanta chimica ce poate compromite functiile cerebrale.
Denumirea stiintifica completa a acestui drog este extravagant de lunga: 3, 4-metilen-dioximetamfetamina; mai frecvent utilizata este abrevierea MDMA. Ecstasy a fost sintetizat pentru prima data de compania farmaceutica germana Merck, in primii ani ai secolului XX, fiind brevetat in anul 1912. Acest drog nu a avut o aplicatie medicala imediata, multa vreme fiind abandonat. Urmatorul moment in care a reaparut in atentia publicului a fost la sfarsitul anilor 1970, cand a devenit popular in randul unui mic grup de psihoterapeuti americani, ca adjuvant chimic al psiho-terapiei. Ecstasy era folosit de acestia intr-un mod asemanator celui in care fusesera folosite anterior LSD-ul si mescalina. Totusi, agentia americana de reglementare a consumului de
droguri (DEA) a devenit constienta de potentialul de abuz, in anul 1985 interzicand consumul de Ecstasy si clasificandu-l drept un drog cu risc sporit. Aceasta masura a prevenit exploatarea sa terapeutica ulterioara in SUA. In Marea Britanie, drogul a fost plasat in acelasi an sub incidenta unor masuri de control de o strictete similara.
Faptul ca doctorii au fost nemultumiti de suprimarea drepturilor de prescriere a unui drog pe care-l considerau benefic pentru pacientii lor este de inteles. Recent, dr. Julie Holland, o psihiatra americana, a pledat in sensul reducerii restrictiilor de aplicabilitate clinica a Ecstasy-ului. Totusi, pledoaria sa nu este ajutata de extravaganta afirmatiilor sale: de exemplu, ea sustine ca o singura experienta indusa de MDMA este asemenea "unui an de psihoterapie in doua ore" si ca acest drog halucinogen poate trata schizofrenia. Acest gen de asertiuni dau o senzatie de usurare ca, cel putin in privinta acestui drog, autoritatile au reusit sa previna alte experimente medicale nerecomandabile.
In paralel cu aparitia la scara mica a Ecstasy-ului in anii 1980 ca medicament psihoterapeutic, s-a produs si raspandirea sa rapida si pe scara larga ca drog ilegal, intrat in gratiile tuturor tinerilor recunoscatori pentru aparitia lui. Spre deosebire de succesiunea obisnuita in care America da tonul modei drogurilor, in acest caz Marea Britanie a fost cea care a spart gheata. Curand, cantitatile confiscate de lucratorii vamali si de politie au crescut vertiginos. Sursa drogului era abundenta: productia ilegala cuplata cu un amplu fenomen de contrabanda internationala.
Desi drumul a fost deschis de Marea Britanie, in scurt timp SUA si alte tari au adoptat drogul cu mult entuziasm. Consumul de Ecstasy a devenit "normalizat", in cadrul definitiei sociologice, in majoritatea tarilor dezltate. Acest fenomen s-a produs cu rapiditate, peste tot forman-du-se o legatura stransa intre el dans si muzica.
Asemenea unui oaspete nepoftit la dans, in mijlocul acestei distractii au inceput sa atraga atentia un numar de efecte secundare nu tocmai empatogene. in mare, ele sunt de doua feluri: reactii toxice acute ce pot avea ca rezultat decesul victimei si posibila aparitie pe termen lung a unor leziuni cerebrale.
Ecstasy poate proca hipertermie (cresterea temperaturii corporale) datorita unei interactiuni intre impactul farmacologic al drogului si activitatea fizica sustinuta dintr-un mediu supraincalzit. Temperatura corpului poate creste, avand ca rezultat o stare de rau, colaps, un drum la spital cu ambulanta si sanse scazute de recuperare in cazul in care aceasta a atins un prag catastrofal de 43AC. O cale de a se evita supraincalzirea si deshidratarea este cea de a sfatui dansatorii sa bea cat mai multa apa. insa pericolul care i-ar putea pandi in mod paradoxal este intoxicarea cu apa si scaderea nivelului de sodiu in sange (hiponatremia), ce poate fi de asemenea fatala.
Primul caz de deces procat de abuzul de Ecstasy a fost inregistrat in anul 1988. Pe parcursul unui an, intr-o tara survin doar cateva astfel de tragedii, iar expresia "doar cateva" se va afla adesea pe buzele celor ce considera discutiile referitoare la aceste decese drept o panica starnita artificial. Acestia insista ca
untul de arahide proaca mai multe decese decat Ecstasy. in plus, ei sugereaza ca adesea efectul nociv este procat de contaminantii chimici regasiti in drogul produs ilegal; astfel, se concluzioneaza ca legalizarea drogului si introducerea unui control al calitatii ar duce la disparitia acestor cazuri tragice.
Medicii au tendinta de a adopta o atitudine mai putin optimista. in general, cu cat un drog este consumat pe o scara mai larga, cu atat rezulta mai multe victime. Ceea ce astazi sunt "doar cateva", maine ar putea fi ceva mai multe. Iar potrivit unui raport recent al Spitalului St. George din Londra, se pare ca in Marea Britanie se produce actualmente tocmai o astfel de crestere a numarului de decese procate de consumul de Ecstasy. Recent s-au raportat patruzeci de astfel de decese intr-un an. Toxicologii r considera dubioasa afirmatia ca principalul pericol este reprezentat de substantele contaminante. Nimeni nu vrea sa starneasca panica, numarul anual de decese fiind inca mic ativ cu cel procat de multe alte cauze, si este inca prea timpuriu ca sa poata fi indicate cu siguranta anumite tendinte, iar camerele de chill-out si sfaturile rationale pot reduce riscurile. insa pe orice parinte al carui copil este trecut pe lista celor patruzeci de victime discursul referitor la valorile scazute nu-l va incalzi cu nimic. Din pacate, nu avem cum sa ne ascundem de faptul ca Ecstasy poate ucide.
Exista posibilitatea ca Ecstasy sa proace afectarea pe termen lung a anumitor functii cerebrale. Principalele semnalari sunt cele ale unor tineri care, vreme de cateva zile dupa consumarea drogului, sunt surprinsi sa constate ca sufera de proasta dispozitie, de anxietate si, eventual, de unele lapsusuri. Aceste
tulburari aparent de mica importanta pot indica efectul drogului asupra sistemului serotoninic al creierului.
Serotonina a mai fost mentionata in cateva situatii pe parcursul acestei carti. Ea este o substanta chimica responsabila pentru asigurarea senzatiei de vigoare. Scaderea cantitatii de serotonina proaca
stari depresive. Exista celule concentrate in anumite regiuni ale creierului ce stocheaza, apoi elibereaza serotonina pentru transmiterea mesajelor prin spatiul dintre neuroni. Cercetarile pe animale de laborator sugereaza ca Ecstasy poate distruge axonii (fibrele nerase) ale acestor celule bogate in serotonina, reducandu-le astfel capacitatea de transmitere a semnalelor. S-a declansat o discutie referitoare la gradul in care dozele folosite in experimentele pe animale reusesc sa reproduca cu fidelitate nivelul probabil de expunere al consumatorului uman. Insa pare probabil ca, in cazul omului, chiar si o singura doza de Ecstasy, consumata la club sambata seara, sa proace un dezechilibru trecator al sistemului serotoninic cerebral care sa dureze cateva zile. Sistemul dopaminei este de asemenea implicat, insa greul este dus de axonii celulelor cerebrale serotoni-nergice.
Daca dozele de Ecstasy se acumuleaza, la fel se va intampla si cu impactul chimic nociv, iar rezultatul ar putea fi o tulburare permanenta, acum nu tocmai dramatica insa de un tip si un grad ingrijoratoare. Riscul leziunilor este direct proportional cu numarul dozelor. O persoana care consuma doua sau trei lete de Ecstasy intr-o singura seara se expune unui pericol mult mai mare decat o face un individ care consuma ocazional cate o leta; insa dozele "sigure" luate in mod repetat au un efect acumulat ce poate produce tulburari permanente. Printre posibilele consecinte ale acestui tip de toxicitate a celulelor nerase au fost descrise diferite efecte ale scaderii nivelului de serotonina, printre care atacuri de panica si senzatii de irealitate. insa principalele motive de ingrijorare sunt afectarea dispozitiei generale si
slabirea memoriei. Datorita faptului ca la varsta lor tinerii isi folosesc doar o mica parte a capacitatii de memorizare, o slaba afectare a memoriei poate trece neobservata in cazul lor. insa ingrijorarea pe termen lung priveste felul in care aceste afectiuni se r manifesta la aceiasi indivizi peste ani, cand r avea neie de intreaga capacitate a memoriei ramase in creierul lor imbatranit.
O apreciere provizorie
Ecstasy si posibilul sau impact advers asupra trupului si mintii: care ar trebui sa fie concluzia obiectiva in urma dolor prezentate pana acum? "Pana acum" este o parte importanta a acestei intrebari, deoarece in jurnalele stiintifice se publica tot timpul noi rezultate ale cercetarilor ce vizeaza acest subiect.In privinta riscurilor de mortalitate, dole par certe si nici un cercetator impartial nu ar putea nega in prezent faptul ca Ecstasy comporta un anume risc. Acest "anume" este mic in termeni statistici, insa statistica abstracta se traduce intr-o tragedie cat se poate de reala. Acest risc nu ar trebui exagerat, dar nici ignorat.
Pentru cercetatori, mai dificila este interpretarea rezultatelor referitoare la leziunile cerebrale. Rezultatele cercetarilor pe animale sunt sugestive, insa pana in prezent nu s-a putut evidentia concludent ca Ecstasy proaca leziuni cerebrale consumatorilor umani. Interpretarea studiilor de caz ce a sanatatea psihica a consumatorilor cu cea a persoanelor care nu consuma acest drog este complicata de faptul ca cei care consuma Ecstasy pot fi de la bun inceput diferiti de alti indivizi - mai agitati sau poate cu o tendinta mai accentuata de a suferi stari depresive. Mai mult, printre acesti tineri consumatori sunt greu de gasit persoane care au consumat un singur tip de drog, iar acest lucru complica interpretarea. Si nici un cercetator nu ar considera etica administrarea de Ecstasy unor subiecti umani in cadrul unei experiente.
Majoritatea cercetatorilor familiarizati cu acest domeniu r considera foarte probabil acceptarea "normalizata" a Ecstasy-ului drept o cauza de neliniste. Desi sociologii spun ca normalitatea se judeca dupa fapte, acest lucru nu va elimina toxicitatea drogului si riscul procarii unor tulburari substantiale populatiei care merge pe ideea normalizarii.
