Coffea arabica este arborele ce produce boabele de cafea, care au devenit probabil stimulentul folosit la scara cea mai larga in lume, alaturi de rivala lor purtatoare de cofeina, ta de ceai. Se considera ca C. arabica isi are originea in tinuturile muntoase ale Etiopiei, iar de aici a fost dusa in Arabia in vremea lui Mahomed. Cu mult inainte ca folosirea cafelei sa prinda in societatile crestine, ea era combustibilul stimulator social si intelectual al lumii musulmane. In secolul al XVII-lea, vestea despre noua bautura a ajuns in Europa de Vest. Cafeaua a fost introdusa in Anglia in anul 1601 si in scurt timp a ajuns sa aiba adepti in randul intelectualitatii. in 1630 se bea cafea la Colegiul Balliol, Oxford, iar in 1650, orasul Oxford si-a deschis prima cafenea, numita "The Angel" ("ingerul"). O cafenea aflata in acelasi loc mai serveste cafea si astazi.

Raspandirea consumului de cafea in timpul Iluminismului s-a datorat in parte faptului ca se potrivea atat de bine cu ideile predominante ale epocii, dupa cum arata Wolfgang Schivelbusch: "Cafeaua a functionat ca un drog semnificativ din perspectiva istorica [], s-a raspandit in tot organismul si a obtinut, chimic si farmacologic, ceea ce rationalismul si etica protestanta au cautat sa implineasca spiritual si ideologic. Prin cafea, principiul rationalitatii a intrat in fiziologia umana". Aceasta conceptie este justificata de faptul ca mai multe personalitati intelectuale importante ale epocii, cum ar fi Kant, Voltaire si Rousseau, erau bautoare de cafea entuziaste.
Ghicitul in frunze de ceai este practicat si acum la scara larga, dar genul similar de dinatie implicand zatul de cafea pare sa fi ramas in urma. intr-un ziar irlandez din 4 iunie 1726 exista un anunt care spune: "Va instiintam ca recent a ajuns in oras renumita doamna Cherry, singura doamna cu adevarat invatata in stiinta oculta a ghicitului in cafea; care, [] de mai mult timp, practica, spre multumirea generala a zitatoarelor sale de sex feminin []. Programul sau incepe dupa ce se incheie rugaciunile la Biserica Sf. Petru si se incheie inainte de cina". Poate ca ghicitul in cafea si ceai sa constituie continuarea unor practici europene anterioare de "citit" in frunzele bauturilor din te care se consumau inainte sa existe cafeaua sau ceaiul. ( si Cofeina.)
Surse: Braun 1996, Camporesi 1994, Opie si Tatem 1992, Sherratt 1987, Tyler 1995.