Ciocolata se obtine din boabele arborelui de cacao (Theobroma cacao), despre care se considera ca este originar din bazinul Amazonului, desi exista deja in Mexic inainte de sosirea spaniolilor. Cuvantul "ciocolata" deriva din termenul aztec chocolatl, care inseamna "hrana zeilor". Nobilii azteci se rasfatau band-o din vase de aur, iar aura ei de placere luxoasa a atras in scurta vreme atentia conchistadorilor. Cunoscuta pe vremuri drept "manna din Caracas", ciocolata a fost importata in Europa impreuna cu reputatia sa de afrodiziac. William Coles (1626 - 1662), botanist educat la Oxford, scria despre ciocolata, cu caldura: "De o eficacitate minunata pentru procrearea copiilor, caci nu numai ca atrage cu putere catre Venus, ci, in plus, ajuta femeia sa ramana grea". Iezuitii au jucat un rol foarte important in popularizarea ciocolatei. Piero Camporesi ii descrie ca fiind emisarii, elogiatorii, pionierii si importatorii ei. in ciuda legaturii ei cu Societatea lui lisus sau poate din cauza acesteia, ciocolata nu a prins la fel de bine in celelalte sfere ale lumii catolice. Dominicanii, ca chi rivali ai iezuitilor, s-au simtit obligati sa condamne intrebuintarea acestui stimulent exotic.
Reputatia erotica atribuita ciocolatei inca din perioada aztecilor se perpetueaza netulburata; ajunge sa privim reclamele la ciocolata. Desi este un stimulent usor (contine cofeina si teobromina), iar "ahtiatii dupa ciocolata" nu sunt tocmai niste dependenti cronici, ciocolata este, cel putin in lumea occidentala, primul drog pe care il cunosc cei mai multi dintre noi; dorinta copilului mic de a primi mai multa ciocolata preureaza consumul ulterior al altor substante psihoacti, mai puternice.

( si Cofeina).

Surse: Camporesi 1994, Coles 1657, Emboden 1979.