Bastinasii americani din partea sudica a statului California foloseau in mod traditional mai multe te psihoactive, printre care
tutunul si Datura ( Datura). Mai putin cunoscut este faptul ca ei foloseau anumite specii de furnici pentru proprietatile lor halucinogene aparente. Furnicile erau uneori inghitite ca emetic (adica o cale medicala de a provoca voma), insa ele erau de asemenea folosite in ritualuri chinuitoare, in cadrul carora participantii trebuiau sa suporte intepaturile dureroase.
Consumul ceremonial de furnici pentru a obtine viziuni sugereaza ca ele pot avea efecte halucinogene. Antropologul J.P. Harrington relata o asemenea utilizare in timp ce efectua munca de teren in anul 1917 printre indienii kitanemuk. Potrivit relatarii sale, baiatul din tribul kitanemuk postea timp de trei zile, fara macar sa bea apa, iar in dimineata celei de-a treia zile, un batran il ducea intr-un loc parasit, departe de casa. Tanarul primea apoi instructiuni sa se intinda pe pamant; batranul ii dadea drumul la furnici in gura, iar el inspira in asa fel incat insectele sa fie ingerate cum trebuie. in aceeasi regiune, tinerii din tribul tubatulabal aflati la sfarsitul adolescentei consumau furnici pentru a dobandi puteri spirituale. Decizia de a cere ajutorul furnicilor in cautarea de viziuni ii apartinea tanarului; nu exista nicio constrangere in acest sens. Daca el decidea astfel, trebuia sa astepte pana la venirea iernii si apoi sa posteasca trei zile. in a treia zi, unul dintre bunicii sai il conducea intr-o baie de aburi, unde inghitea cu apa aproximatisapte ghemotoace din puf de vultur, fiecare continand cinci furnici galbene. Cand ochii tanarului deveneau injectati, batranii considerau ca doza luata a fost adecvata. Apoi el era scuturat puternic, pentru a face furnicile sa-l intepe mai tare. Aceasta il facea sa cada intr-o stare de inconstienta din care se trezea abia seara. in dimineata urmatoare i se spunea sa bea apa fierbinte, pentru a-si provoca voma. Ghemotoacele de puf erau regurgitate, furnicile fiind inca in viata. in seara respectiva, tanarul, revenindu-si in mare masura dupa chinurile indurate, descria bunicului sau viziunile zilei anterioare. Populatia kawaiisu, vecini ai tribului tubatulabal, folosea la randul ei puf de vultur ca invelis pentru furnici. Pentru ei, furnicile constituiau o cale de a avea viziuni si de a dobandi puteri supranaturale. Multe alte popoare indiene din sudul si centrul Californiei foloseau furnici in cautarea de viziuni (printre care wukchamni, miwok, yokut, yauelmani, yaudanchi, mono, paleuyami si bankalachi).
Nu se cunosc speciile exacte si nici macar genul furnicilor folosite de aceste populatii aborigene. Un specialist in domeniul furnicilor a sugerat ca se poate sa fi fost o specie din genul Myrmacomecocystus, posibil furnica galbena de
miere (M. testaceus). Totusi, in stadiul prezent al cercetarilor biochimice, in acest tip de furnici nu a fost localizat nici un compus cunoscut ca halucinogen. Se stie ca anumite alte furnici contin trei lactone inrudite cu nepetalactona, care este agentul psihoactial tei numite catusnica.
Surse: Blackburn 1976, Ott 1993.
