Exista aproximativ 60 de specii de arbori apartinand genului Virola, care cresc in zona tropicala a celor doua Americi. Multe dintre ele (Virola theiodora, V. sp.) au fost folosite pentru rasina rosie aflata in stratul interior al scoartei, care are efecte halucinogene puternice. Compusii psihoactivi din seva sunt alcaloizii de tip triptamina si beta-carbolina, in special DMT si 5-Meo-DMT. Efectele consumului de Virola incep cu o faza de exciilitate urmata de amorteala si de pierderea coordonarii musculare, greata, halucinatii si in final prabusirea intr-un somn narcotic.
Aceasta substanta psihoactiva este folosita de cateva grupuri de indieni din Columbia, Brazilia, Venezuela, Ecuador si Peru. in Columbia este cunoscuta ca yakee sau yato si in general o folosesc doar samanii. in Brazilia poate fi consumata de toti barbatii si este cunoscuta sub numele parica, ebene si epena (toate trei fiind denumiri generice pentru substante de prizat in general, nu doar pentru cele preparate din speciile Virola) si, de asemenea, nyakwana. Cel mai frecvent, virola se transforma in pulbere pentru prizat prin uscarea scoartei si apoi pisarea ei, deseori impreuna cu alte te. Indienii maku din Columbia nu o prepara ca pulbere de prizat, ci consuma rasina direct din coaja, fara alte pregatiri. Unii samani din zona peruana a Amazonului fac cocoloase mici din rasina, pe care le inghit pentru a intra in contact cu spiritele sub forma unor "omuleti" (este izbitor cat de des sunt vazuti "omuletii" sub influenta unor diferite substante psihoactive, in diverse parti ale lumii; , de exemplu, Palaria-sarpelui). Exista si niste referiri vagi la fumatul scoartei de Virola. Richard Schultes a descris importanta culturala si mitologica a acestui enteogen pentru un trib columbian:

"La inceputul timpului, Tatal Soare a faptuit incest cu fiica sa, care a dobandit Viho zgariind penisul tatalui ei. Asadar, tribul tukano a primit acest praf de prizat sacru din samanta Soarelui si, cum inca mai este considerat sacru, este pastrat in recipiente numite muhipu-nuri, adica Apenisul SoareluiA. Acest halucinogen le confera celor din tribul tukano capacitatea de a intra in legatura cu lumea spiritelor, in special cu Viho-mahse, spiritul care personifica praful de prizat si care, din salasul sau aflat in Calea Lactee, se ocupa de toate problemele omenirii. Samanilor nu le este permis sa intre in legatura cu alte forte spirituale direct, ci numai prin bunavointa lui Viho-mahse. in consecinta, praful de prizat este una dintre cele mai importante unelte ale lui paye, adica aciul."
Surse: Bennett si Alarc6n 1994, De Smet 1985a, Ott 1993, Schultes si Hofmann 1980a, Schultes si Hofmann 1980b