Aceasta sectiune se bazeaza pe consideratia ca una dintre conditiile sociale ce pot influenta uneori anumite tipuri de consum de droguri este defavorizarea sociala. O astfel de afirmatie nu echivaleaza cu adoptarea unei pozitii extreme. Informatiile detinute sunt inca relativ insuficiente, insa din fragmentele de do existente se poate reconstitui o imagine
generala.In anul 1998, Consiliul Consultativ pe problema abuzului de droguri, un grup de consultare al guvernului britanic in printa politicii de prevenire a abuzului de substante interzise, a concluzionat ca anumite tipuri de consum sunt inradacinate in terenul societatii urbane defavorizate. Raportul sustinea ca prevenirea consumului de droguri trebuie, prin urmare, sa atace problema defavorizarii sociale:
defavorizarea nu este nici pe departe explicatia integrala a abuzului de droguri -nu trebuie pus accentul prea frecvent pe acest aspect. Totusi, analiza asocierii dintre defavorizare si abuzul de droguri induce in mod fortat concluzia ca defavorizarea pune probleme majore politicii de prevenire a abuzului de droguri, atat la nivel local, cat si strategic. Aceasta asociere a fost neglijata mult prea adesea in trecut cand s-a format ansamblul de politici antidrog. Dorim ca, incepand de acum, defavorizarea sociala sa-si ocupe locul justificat in toate urile de concepere a politicilor de prevenire a consumului de droguri, sa ramana activa in constiinta acelor politici si sa nu mai fie neglijata.
Fiind presedintele grupului de lucru care a redactat acel raport, am putut observa cum dole cumulative ce-i sustineau pozitia au ajuns la fiecare membru al comisiei. Aceasta a fost prima ocazie in care Consiliul Consultativ a comunicat guvernului faptul ca defavorizarea sociala este un element extrem de relevant pentru politica antidrog.
De ce, in general, factorii de decizie accepta cu atata dificultate existenta unei asocieri intre consumul de droguri si privatiunile mediului de trai al consumatorilor? Probabil ca radacinile negarii sunt multiple, printre ele numarandu-se si faptul ca tarile bogate se simt jenate sa accepte ca promisiunile lor de bogatie nemarginita, justitie sociala si sanse egale pentru toti sunt incalcate in zone intinse din orasele lor. Acele slogane isi pierd din stralucire daca se recunoaste faptul ca modurile cele mai distructive si mai netraile de consum de droguri sunt adesea rezultatul faptului trist ca, pentru multi cetateni dezavantajati social, ata nu este tocmai un s. Exista teama ca, daca defavorizarea sociala este recunoscuta drept un factor ce contribuie la comportamentul antisocial, acest lucru le va oferi o scuza defavorizatilor care nu-si exercita autoresponsabilitatea. in America, descoperirea faptului ca saracia si statutul de minoritate etnica sunt strans legate amplifica jena politica ce se datoreaza asocierii dintre droguri si defavorizare.
O persoana defavorizata suporta o serie intreaga de dezavantaje. Nu toti cei clasificati astfel vor suporta aceleasi dezavantaje, in aceeasi masura, insa experienta comuna si fundamentala este lezarea sociala. Saracia face parte aproape invariabil din lantul cauzal, insa defavorizarea este un concept cu mult mai vast decat simpla lipsa de bani. La aceasta imagine contribuie adesea locuintele improprii si posibilitatile diminuate de educare si cele de gasire a locurilor de munca. Chestionarele folosite pentru aprecierea gradului de defavorizare includ adesea aspecte precum somajul, supraaglomerarea locuintelor, statutul inferior al functiilor ocupate, veniturile mici si lipsa automobilului personal. Defavorizarea unui indid poate fi exprimata printr-un scor simplu, sau in functie de defavorizarea relativa si de pozitia din spectrul national al avantajelor si dezavantajelor, in afara caracterului indidual al defavorizarii, se pot folosi valori care sa descrie si statutul de defavorizare al regiunilor geografice.
Defavorizarea are un impact extrem de negativ asupra sanatatii umane. Cercetarile medicale pritoare la posibila influenta exercitata de defavorizarea sociala asupra diferitor aspecte ale acesteia au avut cel mai adesea rezultatele scontate. Defavorizarea scurteaza in medie durata de ata cu pana la zece ani. in Marea Britanie, diferenta dintre speranta deata medie a unui muncitor necalificat si cea a unui profesionist a crescut de peste doua ori intre anii 1930 si 1990; cresterea venitului mediu pe cap de locuitor nu implica neaparat o distributie mai corecta a avantajelor in printa asistentei medicale. Pe langa faptul ca reprezinta o serie ampla si usor detecila de dezavantaje, defavorizarea este si o stare interioara - o senzatie cronica de nemultumire in printa etii traite, un sentiment ca cei din jur o duc mai bine si ca nu exista nici o sansa de progres.
Descoperirea unei relatii intre defavorizare si consumul ocazional, nedistructiv de droguri este un fapt neobisnuit. Astfel, nu exista nici o asociere clara intre consumul lejer si ocazional de heroina si cocaina, fara manifestari de dependenta, si defavorizarea sociala. Consumatorii de canabis si Ecstasy se regasesc in general in tot spectrul avantajarii sociale. Abia cand ne indreptam atentia inspre consumul inrait, dependent si nociv observam manifestarea mai clara a influentei defavorizarii. insa ceea ce este adevarat intr-un moment in printa oricareia dintre aceste asocieri isi pierde cu usurinta valabilitatea dupa numai cativa ani.
Faptul ca nu exista studii mai aprofundate pe marginea acestui subiect se datoreaza poate, partial, sensibilitatii politice innascute a intrebarilor adresate. Totusi, exista suficiente do pentru a construi o pledoarie. Concluziile nu au un caracter marginal, ci sar in ochi.

Cateva do ale cercetarilor din Marea BritanieIn anul 1987, profesorul Howard Parker a publicat un articol ce descria studiul realizat de echipa sa de cercetatori in districtul Wirral, din Merseyside. Folosind un numar mare de surse de informatie, ei au reusit sa identifice majoritatea dependentilor acti de heroina. Wirral a prezentat interes pentru cercetatori deoarece este o regiune presarata cu localitati care se bucura de niveluri economice foarte diferite. Parker a descoperit ca incidenta consumului de heroina la mia de locuitori cu varsta cuprinsa intre 16 si 24 de ani varia de la zero, in zonele prilegiate, pana la 162, in cele mai defavorizate.
Aceste rezultate au un impact semnificativ. Un tanar care creste intr-un oras prilegiat de pe peninsula Wirral are sanse mici sa aiba probleme cu drogurile. Nu prea departe, dar intr-un loc in care infrastructura sociala s-a descompus, exista o sansa de aproape unu la sase ca un tanar defavorizat sa ajunga dependent de heroina. Ce noroc pe cei prilegiati, ce ghinion pentru ceilalti! Unii adolescenti vor ajunge la universitate, in vreme ce pe altii ii asteapta somajul, delincventa si heroina. Capacitatea de exercitare a autoresponsabilitatii este sporita sau diminuata de conditii de trai pentru care tanarul nu se face sub nici o forma responsabil.
lata un studiu din Scotia, ce prezinta o concluzie in principiu identica cu cea trasa de Howard Parker.
Un grup de cercetatori din domeniul sanatatii publice, condus de dr. Laurence Gruer, a studiat toate cazurile de afectiuni induse de abuzul de droguri prezentate la camerele de garda ale spitalelor din Glasgow intr-o perioada de trei ani, incepand din anul 1991. Desi nu toate, multe dintre aceste cazuri au fost reprezentate de intoxicarile prin consum de supradoze injecile. Cercetatorii au inregistrat codurile postale ale adreselor tuturor pacientilor, obtinand astfel informatii care sa le permita acordarea unui scor de defavorizare fiecarei zone geografice. Ei au descoperit ca numarul mediu de astfel de cazuri de intoxicare provenite din zonele cele mai defavorizate ale Clasgow-ului il depasea de treizeci de ori pe cel al cazurilor de pacienti proveniti din zonele cele mai bune ale orasului.
O noua concluzie-soc. Gruer sugera ca un alt mod de a analiza rezultatele studiului sau dovedeste ca, daca numarul mediu de cazuri din toate zonele ar putea fi redus la cel constatat dn zonele cele mai favorizate, cazurile de intoxicare cu droguri ar scadea in Glasgow cu 90%. insa indiferent de modul de interpretare al acestor statistici, probabilitatea ca un cetatean de conditie medie sa aiba o problema grava cu drogurile era puternic influentata de statutul sau social.

Cateva do din America

lata si cateva date relevante din America, preluate dintr-o serie de surse diferite, ce se refera la influenta defavorizarii.Inchisorile statale, spre deosebire de cele federale, sunt locurile in care se gasesc inchisi cei mai multi traficanti marunti sau de nivel mediu. Dr. Robert MacCoun si dr. Peter Reuter au raportat ca, in anul 1992, 66% dintre cei incarcerati in inchisori statale pentru comiterea unor infractiuni de trafic sau consum de droguri erau afro-americani, desi numai 10% din totalul populatiei Statelor Unite aveau aceasta apartenenta etnica. Valorile obtinute sugereaza ca factorul de etnicitate amplifica probabilitatea incarcerarii pentru comiterea acestui tip de infractiuni de sase-sapte ori.
Dr. William Brownsberger (1997) a facut un studiu pe tot cuprinsul statului Massachusetts, plecand de la cazurile de internare pentru tratamente de dezintoxicare de heroina si cocaina. Cei ce locuiau in zonele cele mai defavorizate aveau sanse de zece ori mai mari de a fi internati, decat cei din zonele prospere.
Consumul de cocaina in randul femeilor grade a devenit in America o sursa de preocupare publica. Testele realizate pe mame venite pentru asistenta prenatala au demonstrat ca sub un procent dintre cele provenite din zone prospere au avut rezultate pozitive la testul de identificare a cocainei in organism, in timp ce pentru cele din zonele sarace valoarea s-a ridicat la circa 30% [aceste cifre sunt preluate tot din studiul dr. Brownsberger].

Astfel, mai multe indicii ilustreaza in mod repetat faptul ca, in America contemporana, dependenta de heroina si de cocaina crack se concentreaza in zonele defavorizate si in randul grupurilor etnice minoritare, insa perpetuand obiceiul foarte raspandit al negarii, comentariul venit din partea Biroului de Politici Nationale de Control ai Drogurilor este ca drogurile "nu constituie o problema doar pentru rezidentii oraselor, pentru cei defavorizati sau pentru membrii unui grup etnic minoritar; ele ii afecteaza pe toti americanii, din toate mediile sociale, etnice, rasiale si economice". Caracterul incomplet al bazei de date ar trebui subliniat si in acest caz, insa declaratia oficiala de mai sus nu este tocmai adevarata. Fireste ca problema drogurilor ii afecteaza pe "toti americanii", insa caracterul ei cel mai distructiv se concentreaza in sectoarele cele mai defavorizate ale acelei societati prospere.In modulul 2 am afirmat ca, potrit unei serii de informatii referitoare la consumul de tutun, acesta dene in Marea Britanie un drog al saraciei. Acum aproximativ cincizeci de ani, intr-o vreme in care publicul incepuse sa constientizeze periculozitatea fumatului, nu se putea descoperi o diferenta majora intre grupurile sociale. De atunci, celor saraci si defavorizati Ie-a fost mai greu sa reactioneze la avertismentele in printa pericolului reprezentat pentru sanatate de acest obicei, decat celor prilegiati din perspectiva sociala. in anul 1961, circa 60% dintre barbatii plasati in grupa socio-economica V (necalificati) erau fumatori, la fel si aproximativ 54% dintre cei din grupa I (specialisti si manageri) -asadar, o diferenta minima. Treizeci de ani mai tarziu se constata o deere semnificativa: grupa V ramasese la circa 50% in timp ce grupa I isi scazuse procentajul de fumatori sub valoarea de 20%. Gradientul social folosit in acest caz nu echivaleaza perfect cu o masura a defavorizarii, insa este un inlocuitor util.In modulul 4 am prezentat o serie de do ale relatiei dintre numarul deceselor survenite ca urmare a ASV (abuzul de substante volatile) si defavorizare. Aceste do sunt relevante pentru argumentatia prezenta. Chiar si in randul unei grupe foarte mici de varsta, defavorizarea stimuleaza consumul periculos al unor substante psihotrope.In acest caz este necesara sublinierea unui adevar contrar. Mai multe studii realizate in SUA si in Marea Britanie la nivelul populatiei generale sugereaza ca nu exista nici o asociere intre consumul de alcool si gradul de defavorizare sociala. Ba chiar dimpotriva, cei instariti vor bea probabil in medie mai mult decat cei saraci. Impactul etnic asupra consumului de alcool in SUA este complex, insa in general nu indica o asociere stransa, la fel cum o astfel de asociere nu este edentiata nici in Marea Britanie.
Cat despre motivul pentru care consumul ocazional de droguri ilegale si de alcool este distribuit destul de uniform pe toate nivelurile sociale, in vreme ce consumul de droguri intr-o maniera distructiva este in mod zibil afectat de defavorizarea sociala, explicatia este probabil urmatoarea. Pe de o parte, consumul de droguri recreative este perceput in randul tuturor grupurilor sociale drept nu foarte riscant, o placere inofensiva - cautarea unei astfel de placeri, lipsite de risc, se datoreaza unor necesitati umane ce depasesc barierele statutului social. in schimb, atunci cand consumul este intr-un mod mai edent periculos sau este ilegal, cei prilegiati isi calculeaza riscurile si renunta. Dar, nefericitii nu au prea mult de pierdut; de fapt, poate ca au mai mult de castigat din acest mod de consum, daca judecam prin prisma reducerii frustrarilor si sentimentelor sociale negative, si a avantajelor economice derivate din traficul de cartier. Astfel, mediul social si psihologic al saraciei favorizeaza consumul autodistructiv de droguri. Daca alaturam toate aceste considerente, nu mai este surprinzator faptul ca fumatul, abuzul de substante volatile, consumul de droguri injecile si fumatul cracfc-ului au tendinta de a se distribui altfel decat placerile chimice mai inofensive. Defavorizarea afecteaza modul in care o persoana isi va sili echilibrul dintre satisfactiile imediate ale consumului de droguri si posibilele efecte nocive manifestate pe termen lung.
Concluzia acestui scurt tur al rezultatelor studiilor este edenta pentru oricine este interesat sa o afle. Nimic nu este vesnic, iar acest tur a inclus numai doua tari industrializate, nici pe departe intreaga lume. Insa in aceste tari, consumul distructiv de droguri se concentreaza in zonele in care oamenii sunt defavorizati social.

Problema drogurilor si saracia globala
lata un alt adevar ce trebuie rostit daca se doreste ca lumea sa infrunte cu mai mult succes problema drogurilor. In anul 2000, in SUA, la fiecare o mie de nasteri mureau in medie 8,7 copii inaintea implinirii varstei de cinci ani. Marea Britanie are o statistica putin mai favorabila pentru acel an, cu numai 7 copii dintr-o mie decedati inaintea varstei de cinci ani. Dar in Afganistan? in acelasi an, la fiecare o mie de copii nascuti i, 279 mureau inaintea celei de-a cincea aniversari.

Dar ce legatura are mortalitatea infantila cu motivul pentru care lumea bogata are o problema neplacuta cu consumul celor mai nocive droguri ilegale? Sa mai apelam la o statistica: Afganistanul a produs in anul 2000, potrit estimarilor Organizatiei Natiunilor Unite, o cantitate totala de 3276 de tone de opiu, cea mai mare parte fiind destinata exportarii. Afganistanul este cel mai important producator de opiu, furnizand 75% din cantitatea mondiala de heroina. in prezent, Marea Britanie isi obtine 90% din heroina consumata din culturile de mac ale acestei tari.
Legatura dintre statisticile de mortalitate infantila si productia de opiu este urmatoarea: principala cauza a mortalitatii crescute din Afganistan este saracia. Potrit unui raport al Bancii Mondiale, un sfert dintre copin afgani sufera de malnutritie. Saracia, impreuna cu lipsa accentuata a dezvoltarii economice din care deriva aceasta, ii forteaza pe taranii nevoiasi sa recurga la cultivarea opiului pentru a-si hrani familiile. Mii de tarani aflati la limita subzistentei au de ales intre cultivarea si vanzarea opiului pe de o parte, si infometare pe de cealalta.
Forta ce stimuleaza exportarea ilegala a heroinei si cocainei catre tarile bogate rezida, in general, in situatia economica dificila a tarilor sarace. Daca mai era nevoie de o dovada ca traim intr-o singura lume, aceasta este furnizata de problemele pe care le intampina tarile bogate din cauza consumului de heroina si cocaina. Problemele ridicate de aceste produse sunt, la o analiza cat se poate de obiectiva, legate strict de gradul de dezvoltare. Cat timp intre natiuni exista diferente semnificative de dezvoltare economica, este foarte probabil ca traficul de droguri stimulat de aceste diferente sa prospere in continuare.
Presupunerea ca toate tarile exportatoare de droguri au exact acelasi nivel de dezvoltare economica sau ca singura forta motrice a traficului international este saracia, este prea simplista. Tarile implicate in acest comert au grade foarte diferite de dezvoltare. Printre ele se numara un grup de tari asiatice producatoare de opiu (Afganistan, Myanmar, Laos, Pakistan, plus alte cateva, cu o influenta mai redusa); Peru, Bolia si Columbia, exportatoarele traditionale de cocaina, Columbia diversifican-du-si insa recent productia si cu heroina; si Mexicul, furnizorul traditional de canabis al pietei americane, care in prezent a inceput sa exporte si heroina in SUA. Conditiile care stimuleaza traficul afgan de opiu difera de cele ce motiveaza, de exemplu, exporturile columbiene de cocaina. Opiul afgan prone dintr-o saracie crunta si dintr-o lipsa completa a infrastructurii economice, legale si politice, in vreme ce situatia din Columbia este caracterizata de o saracie nu la fel de extrema, in schimb de o capacitate uimitoare a sectiunelurilor drogurilor de a ameninta si corupe institutiile politice. Indiferent despre ce tara sau despre ce drog este vorba, probabil ca numai aproximativ 5% din profitul generat de traficul de droguri ajunge la cultivatori, restul de 95% fiind incasat de chimisti si de diferitii intermediari aflati de-a lungul lantului ilegal al distributiei. Totusi, in absenta bazei agricole afectate de saracie din tarile producatoare, traficul orientat catre tarile consumatoare nu ar exista.In anii 1960, Occidentul a inceput sa cerceteze fezabilitatea unor strategii care sa schimbe baza economica a tarilor producatoare de droguri dinspre acest tip de culturi catre altele inlocuitoare, precum cele de cafea sau de ardei iute. in scurt timp, experienta a inceput sa arate ca pentru inlocuirea vechii culturi profiile cu una noua nu era suficienta impartirea de saci cu seminte. Uneori era necesara revolutionarea metodelor de cultivare, furnizarea de pesticide, fertilizatori si sisteme de irigare, silirea unor rute de transport si garantarea unei piete de desfacere, insa cel mai important aspect era acela ca noul profit mediu pe hectar trebuia sa-l egaleze pe cel obtinut anterior, din cultivarea macului opia-ceu sau a tufei de coca. Adesea, asistenta economica si tehnica venita in sprijinul noilor culturi benefice mergea mana in mana cu pulverizarea de substante toxice din aer deasupra vechilor culturi nocive, alocandu-se, de asemenea, fonduri si pentru inarmarea si instruirea fortelor de ordine locale.
Care este sentimentul resimtit atunci cand elicopterele distrug culturile de mac, iar politia incepe sa traga inspre traficantii care anterior oferisera conditii bune de creditare si acceptasera baterii de radio contra opiului sau frunzelor de coca livrate? Cum se simte un agricultor intat sa o ia de la capat ca producator de cafea? Cel mai adesea, profiturile noilor culturi nu sunt atractive; desi pretul opiului poate fi insil, cafeaua este recunoscuta pentru neprofiilitatea ei. Programele guvernamentale de inlocuire a culturilor au devenit mai sofisticate de la sfarsitul anilor 1960, cand au fost puse pentru prima data, insa nu exista prea multe do care sa sugereze ca aceasta investitie a avut un impact semnificativ asupra fluxului de heroina si de cocaina dinspre tarile sarace catre cele bogate. Consecinta reducerii productiei peruene si boliene de coca a fost initierea traficului columbian de cocaina.
Daca oficialitatile lumii dezvoltate s-ar simti tentate sa acuze de intransigenta tarile exportatoare de droguri, li s-ar putea riposta ca traficul nu ar fi atat de infloritor, daca apetitul pentru droguri al tarilor bogate nu ar fi atat de pronuntat. Cat timp lumea dezvoltata continua sa pretinda tone de cocaina si de heroina, tarile sarace, lipsite de alternative, vor continua sa le furnizeze.
Nici o persoana rationala nu ar putea sugera ca suprimarea actualelor diferente economice internationale ar putea elimina brusc problema drogurilor ilegale cu care se confrunta lumea dezvoltata. Totusi, probabil ca avansul economic al tarilor sarace ar ameliora considerabil aceasta problema. Iar pana la concretizarea unei astfel de dezvoltari economice, cocaina si heroina isi vor revarsa ineil razbunarea pe strazile bogatilor.
Variante mai bune pe termen lung
Consumul de droguri, s-a argumentat in aceasta sectiune, este o dimensiune a actitatii umane ce nu poate fi studiata izolat de mediul ambiant. Consumul de droguri este stimulat, modificat, ameliorat sau fortat sa scape de sub control ca urmare a influentei multor altor circumstante istorice si prezente. Nici un drog nu isi creeaza singur povestea. Aceasta afirmatie este adevarata atat pentru substantele recreative vechi si noi, cat si pentru drogurile cu cea mai edenta capacitate de vatamare.
Dar cum afecteaza toate aceste asocieri itorul concret al politicilor de control al consumului de droguri? in lipsa certitudinii ca aparitia Utopiei la orizontul global va garanta un peisaj complet lipsit de droguri, in in imposibilitatea presupunerii ca intr-o buna zi pana si perfectiunea spirituala va putea fi descarcata de pe Internet, exista totusi o concluzie de o claritate izbitoare ce se desprinde din cele discutate pe parcursul acestui modul. Rezolvarea problemei drogurilor presupune, pur si simplu, stoparea traficului de droguri si limitarea accesului consumatorilor la ele. Totodata, insa, ea implica si schimbarea opticilor in printa altor aspecte, ce nu au legatura directa cu drogurile. Este vorba despre sistemele de valori pe care ni le alegem, despre universul de dincolo de fereastra, despre calitatea lumii prite cu ochiul nostru interior si despre ce ne poate oferi ata, la fel de bun sau poate chiar mai bun decat starea de intoxicare cu o substanta chimica.