Imaginea amfetaminei si a altor stimulente sintetice ca o problema minora de fundal s-a prezentat in cea mare parte sub forma nervozitatii cetateanului respecil atunci cand noul sau doctor renunta sa-i mai prescrie doza constanta si indelung administrata de Dexedrine, sub cea a agitatiei si insomniei clientului de la clinica de
slabire ca efect secundar al consumului unui inhibitor al apetitului sau sub cea a dependentei puternice de amfetamina a membrului unei trupe rock care consuma drogul in cantitati generoase.
Din acest fundal lipsit de spectaculos va mai rasari uneori cate un caz de tulburare psihica pe termen scurt, indusa de consumul de amfetamina (psihoza amfetaminica). lata descrierea unei astfel de situatii, preluata dintr-o serie de cazuri relatate de dr. Philip Connell in anul 1958:
"Se simtea deprimat, asa ca si-a cumparat un inhalator de amfetamina, ingerandu-i continutul intr-un rastimp de sase ore. Unii au inceput sa-l priveasca ciudat. S-a plimbat toata ziua pe strazi si si-a petrecut noaptea in parc. A doua zi si-a petrecut-o cautand aur in parc. Pietrele ii pareau de aur. In acea seara a auzit ca unii oameni vorbeau despre el si a ramas conns ca acestia puneau la cale sa-l ucida. Se simtea urmarit de masini si de oameni si vedea multe AsemneA speciale. in cele din urma s-a urcat pe acoperisul unei cladiri si a inceput sa arunce cu tigle catre multimea adunata jos, in strada."
Acest gen de tulburare infricosatoare si periculoasa indusa de droguri va fi usor recunoscuta de doctorii psihiatri din regiunile in care amfetamina poate fi achizitionata pe strada.
Vara anului 1968: imaginea epidemiei de abuz al unui stimulentIn luna iunie a anului 1968, nu puteam face mai mult de cativa pasi de-a lungul strazii din fata spitalului in care lucram fara sa intalnesc un tanar sau o tanara ce se clatinau zibil pe trotuar, erau foarte agitati, gesticulau, bombaneau sau ma atacau verbal pe mine sau pe alti trecatori. Aceasta a fost vara unei epidemii de metamfetamina scapata de sub control chiar sub ochii nostri.
Atunci cand in luna aprilie a acelui an au fost inaugurate noile sectii de dezintoxicare, distribuirea anterior necontrolata a heroinei de catre medicii cu cabinete particulare a incetat. Noua lege prevedea ca numai doctorii care lucrau in clinici si detineau o autorizatie eliberata de Ministerul Afacerilor Interne mai puteau prescrie heroina dependentilor ( modulul 9). Se instalase un deficit de heroina.
Drept urmare, cat de curand si-au facut aparitia dependentii de metamfetamina. Unii dintre doctorii pasionati de eliberarea retetelor generoase au adoptat prompt varianta prescrierii de fiole de Methedrine pentru pacientii lor dependenti de heroina. Curand, Londra era plina de astfel de fiole. Prescrierea acestui drog nu necesita o autorizatie a Ministerului Afacerilor Interne, astfel ca doctorii eludasera Legea Medicamentelor Periculoase. Atunci cand unui pacient dependent anterior de heroina injecila i se elibera o reteta pentru Methedrine, doctorul ii oferea acestuia o intatie deschisa sa inlocuiasca heroina injecila, ce nu mai putea fi prescrisa, cu o amfetamina injecila. Instructiunile de utilizare puteau la fel de bine sa fi fost scrise pe fiola.
Raspandirea acestui obicei al retetelor pentru Methedrine este dezvaluita de consemnarile ce arata, de exemplu, ca intr-o singura luna a anului 1968 un medic a prescris in total 24 000 de fiole de metamfetamina unui numar de 110 pacienti, care se bucurau de generozitatea sa. Media este de aproximativ 46 de fiole pe zi pentru fiecare pacient. Probabil ca cel putin 40 din cele 46 de fiole vor fi fost vandute mai departe de catre beneficiar, epidemia raspandindu-se astfel si mai mult.
Aceasta epidemie de consum a fost in intregime opera coruptiei din lumea medicala. Daca cineva are nevoie de o dovada a capacitatii inepuizabile a doctorilor din orice epoca de a specula suferintele unui dependent pentru obtinerea unui profit personal, este suficient sa studieze situatia din vara anului 1968.
Cam asa stateau lucrurile in Camberwell intr-o vara demult trecuta, dar memorabila. Marea majoritate a acestor tineri apelasera la metamfetamina in urma abandonarii abuzului de heroina, lata o imagine tipica a lumii interioare din mintea unei tinere, descrise cu o voce abia deslusita:
"Sa zicem ca-mi injectez de obicei 5 fiole pe zi si ca incerc sa le iau la intervale egale. Le cumpar de la prieteni sau uneori fac rost de o reteta. Nu dorm cu zilele, sunt hiperactiva ca dracu', iar pe urma dorm continuu o zi sau doua. Uneori o iau razna - simt un miros ciudat de fructe, vad cum imi misuna gandaci pe sub piele, aud voci. incep sa cred ca toata lumea ma urmareste, pot sa ajung paranoica rau, dupa care ma cuprinde o spaima cumplita."
Methedrine provoca
dementa pe termen scurt.
Pe parcursul verii anului 1968, epidemia a devenit mai edenta pe strazi, iar prescrierea exagerata - ce era insasi originea sa - a declansat un scandal chiar si mai edent, lata transcrierea unei note scrise de mine pe data de 27 iunie 1968, dupa ce am zitat cabinetul unui medic ce elibera astfel de retete:
"Cabinetul sau se afla intr-o casa eleganta, in stil georgian, ramasa in picioare intr-un cartier sarac al orasului. in josul drumului, la cincizeci de metri, cativa tineri cu pririle bolnave se sprijina de un zid. Niste masini se opresc, isi lasa pasagerii pe trotuar si pleaca in tromba. Intru in cladire pe usa deja deschisa. Urc scarile si constat ca totul in jurul meu este distrus; cineva imi spune ca ieri tatal furios al unui narcoman a AdecoratA incaperea cu o bara de fier. Deschid o alta usa si dau peste un grup de indizi cu manecile suflecate: Camera Injectarii; toti par sa aiba fejele diforme. Un tip pe nume Digger incepe sa laude in gura mare un casetofon auto si se ofera sa-l vanda ieftin oricui este interesat. Bernie declama gratuit despre placerile sexului sadic, insa nimeni nu-l asculta. Intru in cabinetul doctorului. Ma saluta calduros, se ofera sa ma angajeze, este afabil si bine imbracat; ar fi putut fi un model. Digger da buzna in incapere, vrea sa-i dea casetofonul doctorului contra unei retete. Podeaua este acoperita de mucuri de tigara, de seringi si de tot felul de alte mizerii. Doctorul are o placa de alama care-i prezinta numeroasele calificari profesionale, ce trebuie montata."
Era un cercai iadului.
Apoi, in octombrie 1968, producatorii medicamentului au convenit in mod voluntar sa retraga toate stocurile din farmacii. incepand din acel moment, fiolele au fost disponibile doar in cadrul mai sigur si mai controlat al farmaciilor spitalelor. A fost nevoie de cateva saptamani pentru epuizarea rezervelor de pe piata neagra, insa printr-o simpla masura de reglementare epidemia fusese inabusita. Pana la Craciun, consumatorii de metamfetamina disparusera de pe strazi.
Implicatiile? Prima concluzie ar fi ca atunci cand masurile de control reusesc sa limiteze abuzul unui drog a carui sursa este prescrierea exagerata si care nu poate fi obtinut pe alta cale, epidemia consumului acelui drog poate fi suprimata. in acest sens, ne amintim de prima epidemie americana de
cocaina si, intr-o masura mai mica, de bautul eterului in Ulster. in conditii favorabile, masurile de control pot suprima o epidemie printr-o singura miscare. Masurile de control dau rezultate: aceasta ar parea sa fie prima concluzie a experientei epidemiei de consum de metamfetamina.Insa a doua concluzie nu ofera nici pe departe la fel de mult credit beneficiilor pe care le au masurile de control. Probabil ca avantajele pentru sanatatea publica vor fi efemere in cazul in care pe piata poate fi adus cu usurinta un drog alternativ. Daca, asa cum se intampla adesea, exista o cultura a consumului bine inradacinata, cu un apetit deschis pentru droguri si nerabdare de a incerca o noua oferta, avantajele vor fi probabil cat se poate de trecatoare.
Astfel, prin vara anului urmator abandonarii metamfetaminei, pe aceleasi trotuare se aflau tineri ametiti acum de barbiturice injecile, obtinute pe retete generoase. Somniferele erau pisate, dizolvate in apa si incarcate intr-o seringa. Atunci cand actiunea concertata a lumii medicale a provocat intr-o masura mai mare sau mai mica sfarsitul epidemiei de consum de barbiturice, pe la inceputul anilor 1970, dependentii au revenit la heroina pe care puteau pune mana, curand piata neagra de heroina incepand sa suplimenteze cantitatea mica de heroina deata cu ajutorul retetelor. Vanarea unui drog poate oferi anumite beneficii temporare, insa este putin probabil ca va reusi, in lipsa altor masuri, sa ofere mai mult decat un scurt ragaz in cazul existentei unei populatii care cauta cu disperare droguri. in lumea reala, masurile de control nu dau intotdeauna rezultate, iar aceasta este a doua concluzie, la fel de corecta, la care se ajunge in urma experientei din vara anului 1968.
Epidemii anterioare de stimulenteIn analele epidemiilor de consum de stimulente sintetice, prima ramasa celebra a fost cea din Japonia, de amfetamina, izbucnita dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. In timpul razboiului, amfetamina si metamfetamina au fost consumate in cantitati abundente de soldatii japonezi. La sfarsitul razboiului, drogul pare sa fi fost practic abandonat, insa el a ajuns cumva pe piata neagra, iar consumul sau s-a raspandit cu repeziciune in randul unei societati cile demoralizate. La inceputul anilor 1950, autoritatile estimau ca in Japonia existau circa un milion de dependenti de amfetamina. in perioada ce a urmat, valorile au scazut, insa in anii 1970 a izbucnit o a doua epidemie, atunci cand bandele criminale au inceput sa-si rotunjeasca veniturile producand si distribuind stimulente.In anii 1950, in Suedia s-a produs o epidemie de consum de Prelu-din. Nu se stie cu certitudine de ce tocmai acest medicament de slabit s-a bucurat de atata popularitate, insa importurile ilicite au alimentat o cerere activa a acestei substante. Initial, guvernul a preferat sa aiba o reactie permisiva, incurajand prescrierea generoasa, insa ulterior a inclinat catre masuri riguroase de control, hotarare motivata de o schimbare generala a atitudinii politice fata de droguri in Suedia. Dar implicatiile asupra nivelului de consum au fost influentate de multi factori in afara legislatiei rezuite si este greu de spus daca reactia rigida a statului suedez si-a atins scopul zat.
Stimulentele sintetice nu au reprezentat niciodata o problema semnificativa in SUA, poate din cauza ca acolo cocaina a fost mereu atat de raspandita. Distributia geografica a ramas remarcabil de inegala, orasul San Diego din California capatand reputatia de capitala "ice" a SUA. Joel Dimsdale, profesor de psihiatrie in San Diego, relata in anul 1998 ce constatase in printa abuzului de stimulente in orasul sau:
"Nu accept ideea de consum nesemnificativ cand este vorba despre amfetamine. In San Diego, pacientii innebuniti de acest drog isi scot ochii, isi reteaza penisurile si ucid persoane nenovate Fura arme din depozitele Armatei Statelor Unite si gonesc frenetic pe autostrazi. Se arunca in aer atat pe ei insisi, cat si vecinii lor in timp ce incearca sa sintetizeze acest drog."
Masura in care drogul era direct responsabil pentru tot acest haos raportat in California, ce ar fi putut fi doar un element al amestecului american endemic de arme si olenta, ramane discuila. insa amfeta-minele si metamfetamina continua sa puna probleme in anumite regiuni din SUA.
