Amfetamina este un drog cu o structura chimica foarte asemanatoare celei a adrenalinei. Baza de amfetamina, sau sulfatul de amfetamina, forma in care este produsa in general, contine doua forme ale moleculei cu structuri in oglinda (stereoizomeri). Dextroamfetamina (d-amfetamina) este mai puternica decat levoamfetamina, si este comercializata sub numele Dexedrine, "pilula stimulativa" prototipica. Avand in vedere faptul ca produsele comercializate reprezinta adesea un amestec al celor doi izomeri, este mai corect din punct de vedere tehnic sa vorbim despre "amfetamine" decat despre "amfetamina", insa in majoritatea cazurilor termenul de amfetamina este satisfacator.
Amfetamina a fost comercializata initial ca un decongestiv nazal eliberat fara reteta. Ea s-a bucurat, de asemenea, de o scurta perioada de celebritate ca medicament antidepresiv, insa cel mai adesea transforma un pacient deprimat intr-unui nu numai deprimat, ci si agitat.In scurt timp, alte doua proprietati farmaceutice ale amfetaminei au atras atentia. Acest medicament isi poate energiza consumatorii si ii poate tine treji, avand totodata capacitatea de a scadea apetitul, si de a actiona, in consecinta, ca un adjuvant in curele de slabire. a
Proprietatile de stimulare si amanare a somnului au fost binevenite pentru mai multe grupuri sociale. Studentii puteau apela la acest medicament pentru a putea invata pe timpul noptii. Soferii de camioane puteau conduce toata noaptea fara teama de a adormi la volan. Trupele de dans se puteau produce fara oboseala pana in zori. Iar la izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, amfetamina a fost botezata "dusca de despartire a Panzerelor". Eruditul in varsta de optzeci de ani pe care l-am citat in introducerea acestei carti avea un obicei ramas de pe urma aceluiasi tip de consum de amfetamina pe timp de razboi. Recent, in presa au aparut relatari ce sugerau ca, in timpul razboiului, comandantii americani le-au cerut echipajelor aviatice sa consume amfetamina inainte de a zbura distante lungi in misiuni de lupta.
Amfetamina si energia artificiala nu reprezinta altceva decat reluarea povestii mesagerilor incasi si a cocainei mestecate de acestia. Dar din pacate, pe langa capacitatea amfetaminei de a tine oamenii treji, se manifesta si o reducere a concentrarii si puterii de discernamant. Consecintele unui astfel de efect secundar ar fi groaznic in cazul in care un pilot lanseaza din greseala un atac cu rachete asupra propriilor trupe terestre.
Cat priveste folosirea amfetaminei in scopul reducerii poftei de mancare, drogul s-a bucurat multi ani de o larga popularitate in acest rol. Pe termen scurt, pacientii pierd in greutate in urma acestui tratament, insa beneficiul este improbabil in cazul tratamentului indelungat. Un numar de medicamente din grupa amfetaminelor, printre care fenmetrazina (Preludin) si dietilpropionul (Tenuate Dospan), au fost comercializate de companiile farmaceutice ca medicamente cu o capacitate mai redusa de a induce dependenta decat amfetamina. insa pacientii pot deveni cu usurinta dependenti de oricare dintre aceste stimulente sintetice. in prezent, prescrierea stimulentelor pentru slabit nu este considerata o idee buna.
Amfetamina are un rol justificat in tratamentul narcolepsiei, o afectiune neobisnuita in care pacientul poate adormi brusc eme de cateva secunde in orice moment al zilei, chiar in mijlocul unei fraze.
Ritalin-ul (metilfenidat) este folosit in tratamentul copiilor care sufera de tulburarea lipsei de atentie, insotita sau nu de hiperactivitate. in SUA, pana la 20% dintre elevii din anumite clase sunt tratati cu Ritalin. O parte dintre acesti copii par a fi cu adevarat ajutati de acest tratament Totusi, criticii au pus sub semnul intrebarii intelepciunea expunerii copiilor pe o scara larga la un tratament indelungat cu acest medicament. Exista teama ca multe dintre aceste prescriptii reprezinta "medicalizarea" si drogarea copiilor cu dificultati de adaptare, ale caror probleme ar putea fi abordate cu mai mult succes cu ajutorul unui bun pedagog, fara a se apela la un drog stimulent.
Amfetamina si alte stimulente sintetice sunt administrate de obicei pe cale orala, desi, pe strada, sulfatul de amfetamina este uneori fumat sau dizolvat in apa si injectat. Metamfetamina are un nucleu de amfetamina, modificat prin inlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical metil (Chb). Aceasta modificare amplifica semnificativ potentialul de abuz deoarece are ca rezultat un produs mai usor dizolvabil pentru injectare si, de asemenea, mai usor de fumat. Anterior se foloseau fiole cu solutie de metamfetamina (Methedrine) ca anestezice pentru resilirea tensiunii arteriale. Asemenea substantei originale, derivatul metilic poate fi produs cu usurinta de un chimist amator care actioneaza pe piata neagra.
Experienta indelungata si problematica a utilizarii in scop medical a stimulentelor sintetice duce la concluzia ca aplicabilitatea lor este limitata la numai cateva afectiuni, iar riscul consumului lor abuziv este suficient de mare pentru a necesita multa precautie in prescriere. in Marea Britanie si in SUA, amfetamina a fost inclusa pe lista drogurilor periculoase si a devenit un medicament eliberat doar cu reteta in anii 1960.In argoul droguri lor, amfetamina sau metamfetamina poarta numele de "speedA, in eme ce "ice" este un termen ce denumeste specific metamfetamina.