Dupa cum am subliniat deja, aceasta sectiune va incerca sa arunce lumina asupra problemei controlului consumului de droguri, precum si asupra multor
droguri ca atare. Devine astfel necesara o definitie a ceea ce se intelege prin control.
Caile de control al consumului de droguri pot fi oficiale sau neoficiale. Controlul neoficial se refera la moravurile, obiceiurile si interdictiile sociale mentionate deja pe scurt in sectiunea "Alegerea privind drogurile", de mai sus. Caile neoficiale de control nu sunt impuse cu sprijinul politiei, insa pot exercita asupra individului restrictii considerabile, chiar daca invizibile. Ele variaza in functie de mediul cultural in care traieste individul, precum si de varsta si
sexul acestuia. Grupurile de consumatori inveterati vor avea coduri si expectative proprii, chiar daca acestea par aberante celei mai mari parti a societatii: in cartierele marginase, consumul de alcool pana la o intoxicare grava este firesc si de asteptat, insa sticla trebuie impartita in mod egal intre toti membrii grupului, nu bauta doar de catre cel care a adus-o.
In schimb, controlul oficia! al consumului substantelor psihotrope consta in masuri clare luate de guvern, ce silesc cine consuma droguri, cat de mult si in ce situatii. Astfel, legislatura se implica in controlul consumului, nelasand aceasta problema exclusiv la latitudinea normelor de conduita civica. Insa combinatia celor doua influente se aplica in mod diferit substantelor legale si celor ilegale. in cazul celor legale, controlul este impus in cea mai mare masura de uzantele societatii, in ciuda unei implicari oficiale. Totusi, gama de masuri luate in diferite momente de catre guvern in privinta consumului substantelor legale este apreciabila. Printre caile traditionale de control oficial al substantelor legale se numara silirea preturilor, restrictia punctelor de vanzare, precum si a orelor sau zilelor in care se pot comercializa aceste substante, interzicerea vanzarii catre minori sau restrictii in privinta publicitatii. in timpul primului razboi mondial, guvernul suedez a introdus un sistem de rationalizare a alcoolului in functie de numarul de persoane dinlr-o familie, masura care se pare ca a dus mult prea frecvent la situatii in care capul familiei a consumat si ratia servitoarei. Formula de control a suferit de-a lungul timpului multe variatii pline de inventivitate si s-a soldat, in paralel, cu o dispretuire ingenua.
Legea penala poate fi folosita in unele cazuri pentru a sprijini controlul consumului substantelor legale, ca in cazul conducerii sub influenta alcoolului sau al condamnarii celor ce vand tigari la bucata minorilor.In schimb, in cazul controlului oficial al drogurilor ilegale, legea penala preia rolul principal. Atat distribuirea narcoticelor, cat si posesia acestora sunt pedepsite penal. in unele jurisdictii posesia unei pipe cu opiu poate li considerata o infractiune; in anumite tari, recidiva unei infractiuni asociate substantelor interzise se poate solda cu pierderea beneficiilor de asistenta sociala; iar in SUA, o mama dependenta de
cocaina poate fi judecata datorita riscului la care si-a supus teoretic fatul nenascut. Caile penale de control au intentia principala de a elimina consumul de droguri, nu de a-l reduce; acest tel este recunoscut in general ca inaccesibil. Directa sau subtila, legea penala folosita ca instrument de control al consumului de droguri ilegale este o initiativa ce se poate dovedi adesea o problema prin ea insasi si care, la randul sau, poate provoca daune. Voi analiza aceasta problema mai amanuntit in modulul 19.In aceasta sectiune se va incerca pe cat posibil realizarea unei analize rationale a masurilor de control care dau rezultate, a gradului de reusita, a circumstantelor si a substantelor pentru care masurile functioneaza cel mai bine. insusi controlul este un caz potrivit pentru studiu. in prezent, incep sa fie puse bazele unei stiinte a controlului consumului de droguri, insa mai mult din perspectiva alcoolului si a tutunului decat a substantelor interzise.
Ecologia consumului de droguri: echilibre fragile ce pot fi stricate cu usurinta
Cu ajutorul imaginilor preluate de sateliti, al sondajelor si al siste-melor de informatii internationale, ar trebui sa fie posibila obtinerea in orice moment a unei harti a productiei, comertului si consumului mondial de substante psihotrope. Totusi, acea harta ar fi valabila doar pentru scurt timp. Daca reanalizam situatia in cativa ani, descoperim ca industria multinationala producatoare de bauturi alcoolice a investit capital pentru construirea unor fabrici de bere in tarile in curs de dezvoltare, sporind semnificativ consumul berii comerciale in comunitatile ce anterior erau familiarizate doar cu varianta slaba, artizanala. intre timp, in tarile industrializate s-au introdus bauturi racoritoare cu continut de alcool, accentuand dezvoltarea pietei catre segmentul tanar. In eme ce o zona cultivatoare de opiu a disparut, o alta si-a facut aparitia; New York-ul nu mai este acum alimentat cu heroina din Asia de Sud-Est, ci din Columbia. A aparut cocaina purificata pentru
fumat (cracfc-ul), iar Ecstasy a devenit un drog de discoteca. Pana si o harta veche de numai zece ani ar fi depasita considerabil, insa daca am a doua harti realizate la distanta de un secol, am obtine imagini complet diferite.
Schimbarea permanenta este la ordinea zilei, lata imaginea unui echilibru stricat, a unei epidemii violente de consum de droguri, imagine pe care o descopera Lordul Lonsdale din trasura sa in timp ce parcurge strazile londoneze ale anului 1743:
"in orice loc din aceasta metropola mareata, oricine se aventureaza pe strazi va descoperi nefericiti intinsi pe trotuare, nemiscati, lipsiti de simtire, scapati doar prin mila trecatorilor de pericolul de a fi striviti de trasuri, calcati de cai sau sufocati de mizerie in canale; iar altii, poate nu chiar atat de neajutorati, insa mai periculosi, au baut prea mult pentru a se mai teme de pedeapsa, dar prea putin pentru a nu mai fi capabili sa o provoace Nimeni nu poate petrece macar o ora intr-un loc public fara a intalni astfel de oameni sau a auzi expresii ce fac de rusine natura umana - sunt lucruri care nu pot fi privite fara un sentiment de groaza sau auzite fara indignare, si nici nu pot fi indepartate sau prevenite atata timp cat aceasta bautura odioasa se comercializeaza"
L-am citat pe Lordul Lortsdale si in sectiunea mea anterioara despre alcool, insa el este un martor atat de convingator incat ma simt obligat sa apelez din nou la el. Aceasta este imaginea Londrei cuprinse de patima ginului ieftin, din zilele in care oamenii se puteau imbata cu un penny si puteau ajunge beti morti cu doi penny. Strazile orasului nu aratau asa nici cu un secol inainte, si nici doua secole mai tarziu. Epidemia a disparut la fel cum aparuse, fiind stimulata de gin si prinzand radacini in terenul social al Revolutiei Industriale. Nimeni nu si-ar fi imaginat in Londra anului 1643 genul si dimensiunea alcoolismului ce avea sa se instaleze in numai un secol.
lata, asadar, o pledoarie catre cei ce sustin in prezent solutii instantanee pentru "problema drogurilor". Trebuie inteles faptul ca politicile de control al consumului de droguri nu au drept tinta o masa de indivizi izolati reciproc, ci un sistem ecologic dinamic al populatiei. Daca acest sistem este lovit puternic cu o interventie de un fel sau altul, cu o inasprire brusca a controlului sau cu o
relaxare abrupta, impactul va scutura profund echilibrele existente, va dezechilibra sistemul si va avea, poate, efecte nocive. Iar manipulatiile noastre puse la cale cu buna intentie sunt doar o mica parte din fluxul total de influente ce afecteaza in fiecare moment silitatea sau insilitatea ecologiei consumului de droguri. Brusc, in orase se manifesta un influx de forta de munca, se creeaza o noua clasa sociala urbana, conditiile de trai ale acesteia sunt deplorabile iar solutia devine ginul ieftin. Scena de pe strazile anului 1743 nu poate avea o explicatie singulara, pe de alta parte epidemiile de consum de droguri nu au mai niciodata o singura explicatie. Epidemia de consum de gin a "parjolit" o intreaga regiune, iar regiunea era la fel de importanta ca si ginul. In cazul unui astfel de dezastru, nu exista nici o cale unica, sigura si rapida de stingere a focului.
Consumul de droguri privit ca o problema ecologica reprezinta ide-ea centrala a perspectivei adoptate in aceasta sectiune. Iar aceasta viziune ecologica nu este intentionata ca o simpla metafora. Dimpotriva, numai modelul ecologic poate reprezenta realitatile sistemului extrem de dinamic ce determina alegerile, consumul si amestecul de substante psihotrope ale unei populatii si modurile in care harta se schimba chiar sub ochii spectatorului. Pentru a oferi o definitie riguroasa, prin ecologia consumului de droguri se intelege acel sistem (fizic, social, cultural si economic) ce mediaza consumul de droguri si in care este inclus. Termenul epidemie de consum de droguri este folosit ca o descriere sumara a unei cresteri bruste a consumului de droguri in cadrul unei populatii, in eme ce consumul endemic se refera la o stare mai mult sau mai putin constanta.
