Diagnosticul pozitiv al gutei cronice ramane adesea o problema delicata de integrare a datelor clinice, anamnestice si de laborator. Particularitatile clinice si evolutive ale bolii ne obliga la elaborarea unui diagnostic exact de artropatie gutoasa, daca avem in vedere antecedentele familiale, hiperuricemia si existenta atacului acut gutos.
Pentru a evita greselile diagnostice medicul trebuie sa cunoasca bine aceasta boala si sa aiba la indemana criterii de diagnostic clinice si de laborator.
Ryckewaert (225, 228) pe baza unor studii clinice a formulat criteriile de diagnostic ale gutei, care sunt: 1. Criterii clinice
a) prezenta in antecedentele personale ale bolnavilor a unor atacuri acute articulare cu debut brutal, dureri intense si care se remit complet in 10-l4 zile;
b) existenta totului gutos. 2. Criterii de laborator a) uricemie peste 7 mg/dl (416,26 li mol/l);
b) evidentierea cristalelor de urati sodici in lichidul sinovial sau depozitelor de urati in tesuturi prin examen histologic.
Diagnosticul cert de
guta se sileste cand doua din cele patru criterii sunt prezente si mai ales cand bolnavul relateaza un atac de guta in antecedente.In anul 1975 Asociatia de Reumatologie Americana (ARA) a silit criterii standard pentru diagnosticul gutei, acestea fiind urmatoarele:
1. Artrita cu atingerea intensitatii maxime a inflamatiei intr-o singura zi;
2. Atacuri acute consecutive;
3. Monoartrita;
4. Hiperemie (roseata) locala;
5. Tumefierea asimetrica a unei articulatii;
6. Durerea sau tumefierea la nivelul articulatiei meta-tarsofalangiene a halucelui;
7. Afectarea unilaterala a articulatiei metatarsofalangiene a halucelui;
8. Afectarea unilaterala a articulatiilor tarsului;
9. Tof suspect sau probat;
10. Hiperuricemie;
11. Chisturi subcondrale fara eroziune;
12. Cristale de urat de sodiu in sedimentul lichidului sinovial;
13. Culturi negative din lichidul sinovial.
Diagnosticul pozitiv de
guta cronica trebuie sa cuprinda cel putin sase criterii. Cu toate aceste criterii, considerate de experti a fi suficiente pentru un diagnostic pozitiv de guta, mai trebuie sa adaugam si
biopsia sinoviala ce poate evidentia microtofi tipici sau mici formatiuni nodulare cu reactie de corp strain (celule gigante) proba care in cele mai dificile situatii ne furnizeaza date diagnostice.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL AL GUTEI CRONICE
I. Artropatia cronica gutoasa
1. Poli
artrita reumatoida;
2. Artroze cu diferite localizari;
3. Artroza Heberden;
4. Spondiloza;
5. Spondilartroza;
6. Spondilita anchilopoetica forma periferica;
7. Traumatisme articulare cu artroze reincalzite sau iritate;
8. Piciorul neuropat (diabetic, etilic, paralitic);
9. Piciorul plat;
10. Artropatia din hemofilie.
II. Tofii gutosi
1. Nodulii Heberden si Buchard;
2. Nodulii subcutanati din poliartrita reumatoida;
3. Nodulii dermohipodermici din
poliarterita nodoasa;
5. Xantoamele tuberoase si tendinoase din hiperlipo-proteinemii;
6. Gutacalcica;
7. Condroame;
8. Chisturi sinoviale.
9. Eritemul nodos.
10. Tofii periarticulari calcici (fosfat de calciu) ce iau
nastere in timpul hemodializei cronice.
Dubiile cu privire la diagnosticul gutei in anumite situatii care ar putea genera confuzii, trebuie sa-l determine pe clinician sa caute criterii decisive pentru diagnosticul pozitiv, care in ordinea importantei lor sunt:
- depistarea cristalelor uratice in lichidul sinovial;
- proba terapeutica cu colchicina;
- hiperuricemia constanta (uneori intermitenta);
- biopsia de sinoviala.
EVOLUTIA GUTEI CRONICE
Guta, in general, are o evolutie favorabila cand este diagnosticata la timp si s-a efectuat un tratament corespunzator intru a evita aparitia complicatiilor.Formele grave, maligne, nu se mai intalnesc astazi decat foarte rar, probabil si datorita interventiei unei terapii eficiente. Sunt cunoscute forme severe, cand guta apare la tineri, inaintea rstei de 30 de ani, unde atacurile de guta devin mai frecvente uneori subintrante, depozitele tofacee si atropatiile apar precoce in primii ani de evolutie. La aceste persoane apare rapid nefro-patia urica interstitiala ce evolueaza cu limitare functionala renala.
Aparitia anchilozei articulare in timpul evolutiei unei gute cronice este rara (Cortet . Asemenea forme clinice sunt rezultatul unei gute predominant tofacee neglijate fara sa se fi cunoscut in antecedente un atac de guta (. 24, 25).
Anchiloza articulara apare in evolutia gutei cronice severe de cele mai multe ori cand boala debuteaza la adolescenti si adultul tanar mai ales cand guta este neglijata.
Formele grave, maligne, nu se mai intalnesc astazi decat foarte rar, probabil si datorita interventiei unei terapii eficiente. Sunt cunoscute forme severe, cand guta apare la tineri, inaintea rstei de 30 de ani, unde atacurile de guta devin mai frecvente uneori subintrante, depozitele tofacee si atropatiile apar precoce in primii ani de evolutie. La aceste persoane apare rapid nefro-patia urica interstitiala ce evolueaza cu limitare functionala renala. Aparitia anchilozei articulare in timpul evolutiei unei gute cronice este rara (Cortet . Asemenea forme clinice sunt rezultatul unei gute predominant tofacee neglijate fara sa se fi cunoscut in antecedente un atac de guta (. 24, 25).
Anchiloza articulara apare in evolutia gutei cronice severe de cele mai multe ori cand boala debuteaza la adolescenti si adultul tanar mai ales cand guta este neglijata.
La aceste persoane anchiloza intereseaza in special articulatiile carpului, tarsului si gleznei (. 26 si 27).
Anchiloza articulara se constituie progresiv, iar tratamentul hipouricemiant poate induce diminuarea sau disparitia tofilor, dar niciodata nu amelioreaza functionalitate articulara. Studiile epidemiologice au evidentiat ca 45% dintre persoanele cu guta decedeaza prin accident scular coronarian si cerebral sau
insuficienta cardiaca. Insuficienta renala este o alta modalitate prin care decedeaza mai ales gutosii cu depozite tofacee importante si cu rste tinere.
