Cantitatea zilnica de acid uric eliminat din organism este cuprinsa in medie intre 600-800 mg (35 688-47 584 Ltmol) in conditiile unei
diete echilibrate in purine si unui consum corespunzator de lichide.
Din aceasta cantitate cel putin 400-600 mg (23 792-35 680 Limol) se elimina prin rinichi si numai 180-200 mg (10 705-l1 896 Limol) Prin uricoliza intestinala.
Studiile clinice au demonstrat ca ingestia exagerata de purine sau alti precursori ai acidului uric de persoanele fara
tulburari meolice determina o eliminare urinara crescuta de acid uric cu o crestere nesemnificativa a uratilor in plasma, fenomene similare se petrec si la bolnavii cu sindroame mielo si lirnfoproliferative mai ales dupa administrarea de A.C.T.H. si cortizonice.
ELIMINAREA RENALA
Rinichiul este principala cale de eliminare a acidului uric. Acesta este filtrat la nivel de glomerul si este reabsorbit in tubul proximal printr-un mecanism acticu mare cheltuiala de energie. Eliminarea urinara se datoreaza numai mecanismului de secretie la nivelul ansei Henle si tubului contort distal. La acest nivel se produc fenomene de inhibitie competitiva de catre lactati, corpi cetonici, acid acetil salicilic si
diuretice care limiteaza eliminarea de acid uric.
Acidul uric eliminat in
urina este sub doua forme: urat de sodiu solubil si acid foarte putin solubil, existenta ambelor forme fiind dependenta de pH-ul urinar (Arnaud (7). Cu privire la cele doua forme de'acid uric eliminate prin rinichi, Borundel afirma ca cea mai mare parte a acestui meolit urinar este sub forma libera spre deosebire de cel plasmatic care este reprezentat de urat de sodiu, motipentru care calculii renali sunt formati din acid uric si nu din urat de sodiu.
pH-ul urinar influenteaza forma sub care se gaseste acidul uric in urina, deoarece cu cat pH-ul urinar este mai acid, cu atat este concentrata o cantitate mai mare de urati in acid uric liber. Cantitatea de acid uric filtrata si reabsorbita nu este dependenta de hiperuricemie, spre deosebire de rata de urat secretata, care creste substantial, in mod progresisi direct proportional cu concentratia uratilor plasmatici.
ELIMINAREA INTESTINALAIn conditii normale 15-25% din acidul uric produs este eliminat in special prin ficat in
intestin unde sub actiunea bacteriilor ce contin uricaza este degradat pana la alantoina, uree si bioxid de carbon. Prin uricoliza intestinala se elimina aproximati200 mg (11 896 u.mol/1) si aceasta cantitate se poate reduce dupa administrare de antibiotice.
La mentinerea uricemiei in limite normale pe langa eliminarile pe cale renala si intestinala mai participa si leucocitele mtr-o proportie redusa prin procesele de peroxidare cand se degradeaza cantitati mici de acid uric. Alte structuri umane nu au nici o posibilitate sa distruga acidul uric, deoarece acestea nu contin uricaza.
