Boala von Gierke se datoreaza absentei complete a en-zimei glucoza-6-fosfataza ce se transmite autosomal recesiv. Deficienta enzimatica face dificila eliberarea de glucoza din ficat, decat in cantitate foarte mica ceea ce predispune la hipoglicemii sere mai ales in timpul postului nocturn. Pe de alta parte glucoza patrunde cu usurinta in ficat unde devine excesiva si creste sinteza de glicogen.
Prin accelerarea glicolizei sporeste productia de acid lactic hepatic care eliberat in circulatie creste nilul plasmatic al lactatului.
Lipsa de energie diminua sinteza proteica, favorizeaza degradarea proteinelor structurale cu productia crescuta de acid uric la care se adauga eliminarea renala insuficienta. Hiperuricemia este constanta in aceasta boala, dar guta secundara, cu sau fara tofi, nefropatie urica si litiaza renala urica sunt intalnite la un numar mai mic de cazuri.
Hiperuricemia, din boala von Gierke, din punct de dere fiziopatologic, a fost diferit interpretata de dirsi autori.

Astazi este cunoscut ca hiperuricemia din aceasta afectiune se datoreaza urmatoarelor modificari fiziopatologice:
- in lipsa glucozo-6-fosfatazei, glucoza-6-fosfatatul nu se poate meoliza si iaynastere fosforibozilpirofosfatul ce este substratul sintezei purinelor "de novo";
- scade eliminarea de acid uric pe cale renala prin mecanism competitiv cu excretia de lactat si corpi cetonici ca rezultat al glicolizei rapide la nilul ficatului.