Cu toate progresele realizate in tratamentul gutei printr-o terapie complexa, dieta, colchicina, inhibitorii sintezei acidului uric, uricozurice si
cure hidrominerale, la unii bolnavi nu se remite simptomatologia clinica, iar afectiunea evolueaza cu atacuri succesive si louri clinice diferite de formele obisnuite. Aceasta a determinat pe unii autori Borundel si Tudor sa considere ca exista forme clinice atipice de guta: pseudo-flegmonoase, poliarticulare, progresive, unele simuland poliartrita reumatoida.
Emmerson in anul 1996 afirma ca exista cazuri de
guta cronica unde cu tot tratamentul complex si bine adaptat la cazurile respective nu se obtine nici cel putin o ameliorare clinica si in acest fel ajunge la concluzia ca exista guta cronica complicata si rezistenta la tratament. Aceasta rezistenta la tratament se datoreaza mai multor cauze si o data cu recunoasterea acestora va scade in mod semnificativ numarul cazurilor de guta rezistenta la tratament.
- Autorul afirma ca pe primul loc se situeaza greselile terapeutice si temporizarea tratamentului medicamentos in guta si exemplifica prin faptul ca nu se administreaza colchicina in mod profilactic in hiperuricemiile cu fluctuatii mari si nu se utilizeaza hipouricemiantele inca din timpul atacului acut de guta.
- Hiperuricemia ramane nemodificata chiar in conditiile unui tratament medicamentos corect recomandat si aplicat de catre bolna deoarece acesta continua sa consume alimente cu continut crescut in purine, alcool, utilizeaza
diuretice de ansa si tiazidice si nu slabeste in greutate. Dependenta de diuretice se poate corecta prin administrarea spironolactonei si inhibitorilor enzimei de conversie. in asemenea cazuri, daca se corecteaza factorii de risc, este suficient numai tratamentul cu allopurinol ca sa readuca la normal uricemia si sa dispara atacurile acute de guta.
- Foarte putini bolnavi din categoria de mai sus sunt rezistenti la administrarea de allopurinol si in asemenea cazuri se vor administra uricozurice in doze maxime,
cura de diureza, concomitent cu alcalinizarea urinii cu bicarbonat de sodiu si 250 mg Ederen seara inainte de somn.
- Persoanele cu tofi gurosi, nefropatie uratica si cu sensibilitate la allopurinol vor efectua tratament cu sulfinpirazona 3 x 100 pana la 3 x 200 mg/24 ore, alaturat de evitarea diureticelor si un
regim alimentar cu cel mult 200 mg de purine/24 ore.
- Din cele relatate mai rezulta ca guta cronica devine rezistenta la tratament numai in cazurile unde tratamentul s-a instituit tardi nu s-au corectat la timp factorii hiperuricemianti (alimentatie, obezitate,
diabet zaharat, diuretice) si in foarte putine cazuri unde exista sensibilitate la allopurinol.
