Alimentatia dietetica ocupa un loc important atat in hiperuricemia .latenta, cat si dupa aparitia atacului acut de guta.
Aceasta este obligatorie toata ata si se adapteaza la particularitatile pe care le prezinta fiecare bolnav, chiar si cand prezinta asociate alte stari morbide. Deoarece o parte din hiperuricemici sunt obezi, la acestia regimul alimentar trebuie sa fie hipocaloric, pentru a obtine o greutate corporala cat mai apropiata de cea ideala. Un regim foarte restrictiv poate antrena o criza de guta, fapt ce constituie un argument in plus impotriva regimului de "zero" calorii.
Alimentatia bolnavului va fi hipocalorica, in medie 1 500- 2 000 kcal pe 24 de ore, predominant lacto-fructo-vegeta-riana, bogata in lichide, incat sa asigure o diureza de cel putin 3 000 ml cu urini alcaline pentru a eta precipitarea uratilor si formarea litiazei urice. Bolnavul va consuma in special glucide (orez, paste fainoase), supe-creme de legume, toate preparate cat mai simplu, fara sosuri si grasimi. Cantitatea de proteine nu trebuie sa depaseasca 1 g/kg/24 ore consumandu-se alimente sarace in purine incat sa nu fie mai mare de 200 mg/24 ore. Se vor eta alimentele bogate in glicocoli (ficat, gelatine), se interzic cele cu un continut intre 150-l 000 mg si se restrang alimentele care contin 50-l50 mg purine la 100 g de aliment (elul 9).
Bolnai nu vor consuma toata ata scere (creier, ficat, rinichi), peste gras (anchois, sardele, heringi), supe de carne concentrate, mezeluri, ciocolata, cacao, carne de animal tanar si vanat).
Alimentatia bolnavului trebuie sa fie saraca in lipide, mai ales de origine animala si sunt interzise alcoolul, condimentele iuti si aperitivele picante.

TRATAMENTUL MEDICAMENTOS
Obiectivul tratamentului atacului acut de guta, consta in intreruperea imediata a lantului de fenomene care determina artrita acuta gutoasa si in sedarea durerii si combaterea infla-matiei acute locale.
Colchicina, de care dispunem astazi, este deosebit de eficace, are o actiune prompta si in acest fel ii confera valoarea unei adevarate probe terapeutice. Colchicina se afla prezentata sub forma de microcomprimate ce contin 1 mg colchicina pura. Se administreaza pe cale orala dupa urmatoarea schema terapeutica:
- in primele 24 de ore se utilizeaza o doza initiala de 1 mg si apoi 1 mg din doua in doua ore pana la doza totala de 4-6 mg sau maximum 8 mg, in formele de guta pseudoflegmonoasa sau poliarticulara, cantitatea administrata depinzand de toleranta digestiva;
- in a doua zi se utilizeaza 4-5 mg, 1 mg la interval de doua ore, pentru a preveni tulburarile digestive (greata, dureri abdominale, varsaturi, diaree);

- a treia zi 3-4 mg, cate 1 mg la 2 ore;

- a patra zi 2-3 mg, 1 mg la 2 ore;

- a cincea zi 2 mg, 1 mg la 2 ore;

- in continuare se administreaza 1 mg colchicina pe 24 ore timp de 14-21 zile, cel mult 30 de zile cand exista atacuri de guta in repetitie mai ales cu prindere poliarticulara.
Sub tratamentul oral cu colchicina atacul acut de guta cedeaza prompt, mecanismul de actiune al drogului fiind strans legat de fenomenele care se produc in artrita acuta urica: inhiba mobilizarea polinuclearelor, blocheaza eliberarea de factori chemotactici, silizeaza lizozomii, inhiba eliberarea histaminei din mastocite, interfereaza cu sistemul kallicreinic si interleukinic, inhiba fosforilarea tirozinei si generarea leucotrienelor B4, diminua productia de acid lactic si mentinand pH-ul la un nivel ridicat, intrerupe astfel precipitarea cristalelor (Emmerson .
Tratamentul corect efectuat va determina o atenuare considerabila a durerilor in aproximativ 8-l0 ore de la inceperea tratamentului si disparitia completa a simptomatologiei in 24-32 ore.

Tratamentul cu colchicina este grevat de aparitia, in unele cazuri, a iritatiei digestive, care provoaca frecvent diaree, uneori atat de intensa incat obliga la oprirea tratamentului, inainte de remiterea atacului acut. in situatiile in care tratamentul cu colchicina nu a dat rezultate, medicamentul nu este tolerat de bolna, iar antiinflamatoarele nonsteroidiene nu se pot utiliza, se recomanda administrarea intravenoasa de 3 mg colchicina pe 24 de ore (Suteanu . Colchicina injecila se prezinta sub forma colchineos si contine 3 mg colchicina pe fiola.
Administrarea intravenoasa a colchicinei determina flebite si periflebite la locul injectarii si pentru a eta aceste complicatii se recomanda administrarea in perfuzie foarte rapida ce contine 250 ml glucoza 10% si 100 mg hemisuccinat de hidrocortizon. in formele pseudoflegmonoasa si poliarticulara se recomanda utilizarea colchicinei in doza de 1 mg in perfuzie rapida si 1 mg, pe cale orala la interval de 2 ore pana la doza totala de 8 mg/24 ore.

ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENEIn lipsa colchicinei sau intolerantei la acest medicament se utilizeaza urmatoarele tipuri de antiinflamatoare:
- Indometacinul, sub forma de capsule 25 mg se administreaza 150 mg-200 mg/24 ore timp de 2-3 zile si apoi se reduce doza la 100 mg/24 ore, pana la remisiunea fenomenelor inflamatorii. Arnaud (7) recomanda ca cele 200 mg indometacin sa fie fractionate in 4 prize si administrate in mod obligatoriu in timpul meselor, cu lapte sau cu inhibitori ai receptorilor H2 gastrici.
- Fenilbutazona nu se mai utilizeaza in atacul de guta (Arnaud (7) din cauza efectelor secundare grave in special hematologice si digestive.
- Alte antiinflamatoare nesteroidiene pot constitui o alternativa a tratamentului in atacul de guta cu rezultate favorabile si efecte secundare minore. Cele mai utilizate sunt: Ketoprofen (Profenid), Dicolfenac (Voltaren), Naproxen (Apranax, Napro-syn), Piroxicam (Felden), Brufen (Ibuprofen) etc.
- Corticosteroizii nu se recomanda (Arnaud (7), deoarece fenomenele inflamatorii reapar la intreruperea tratamentului, cresc valorile acidului uric si favorizeaza depletia continutului tofilor in lichidul sinoal agravand fenomenele inflamatorii. Alti autori (Emmerson opiniaza pentru injectii intraarticulare cu corticosteroizi, mai ales in fenomenele monoarticulare o data cu efectuarea punctiei articulare in scop diagnostic. Doza de corticosteroid utilizata este relativa si depinde de volumul articulatiei, astfel in cele mici se foloseste Metilprednisolonul in doze de 5-20 mg, iar in cele mari 20-60 mg, doza depinzand si de volumul lichidului articular extras.
Corticoterapia orala este utilizata numai cand antiinfla-matoarele nesteroidiene si colchicina nu au fost eficiente sau sunt contraindicate. in aceste cazuri se administreaza Prednison 30-50 mg/24 ore cu reducerea treptata a dozelor dupa 7-l0 zile de tratament. Se mai poate utiliza Metilprednisolonul intravenos 50-l50 mg/24 ore sau in perfuzie timp de 30 minute cu reducerea dozei dupa cinci zile.
Infiltratia cu preparate cortizonice chiar cu actiune prelungita este contraindicata in artrita gutoasa (Arnaud (7).
Simultan cu administrarea colchicinei se va efectua tratamentul medicamentos de fond al hiperuricemiei cu uricoelimi-natoare sau inhibitorii sintezei de acid uric in special cand valorile uricemiei depasesc 9-l0 mg/dl (535,32-594,80 |imol/l) si exista antecedente familiale de hiperuricemie. Sunt autori care contraindica tratamentul cu inhibitori ai sintezei acidului uric pe perioada atacului de guta cand recomanda numai medicatia uricoeliminatoare.

PUNCTIA ARTICULARA
Daca atacul de guta cuprinde o articulatie usor accesibila (radiocarpiana, cot, genunchi, tibiotarsiana) o punctie evacua-torie are avantajul ca suprima distensia articulara, se evacueaza enzimele flogogene si diminua pana la disparitie durerea.In acelasi timp permite confirmarea diagnosticului prin edentierea cristalelor de urat de sodiu in lichidul sinoal, cu ajutorul microscopului cu lumina polarizata.