TRATAMENTUL I.R.A. HIPERURICEMICE
Tratamentul profilactic este de eficienta maxima in I.R.A. hiperuricemica si consta in prevenirea hiperuricemiei prin administrarea de Allopurinol la bolnavii cu afectiuni mielo- si limfo-proliferative ce efectueaza tratament cu citolitice. Allopurinolul se administreaza in doze mari de 400-800 mg/24 ore in doua prize, asociindu-se un consum de 2 500-3 000 ml
lichide pentru inducerea unei diureze eficiente. in conditiile in care nu s-a administrat Allopurinolul in mod preventiv si s-a instalat I.R.A. se recomanda perfuzii cu ser fiziologic si alcalinizarea urinii cu bicarbonat de sodiu 2 grame la 6 ore, iar seara se asociaza 500 mg de acetazolamida (ederen). Acetazolamida este foarte utila in cazurile unde exista o crestere a lumului extracelular si devine contraindicata administrarea de ser fiziologic si bicarbonat de sodiu.
Daca masurile profilactice nu au fost eficiente sau ele au fost instituite tardiv si s-a instalat I.R.A. se poate administra furosemidul 1 000-l 200 mg, intravenos cate 100 mg la 2 ore sau manitol 20% 300-500 ml asociat cu furosemid 40-l20 mg/ 24 ore.In formele severe cu oligoanurie la care
diureza nu s-a reluat, de urgenta se efectueaza hemodializa pe toata durata insuficientei renale. Rezultatele acestei terapii sunt exceptionale obtinandu-se concomitent si reducerea concentratiei serice a acidului uric.
TRATAMENTUL NEFROPATIEI URATICE
CRONICE
Tratamentul nefropatiei gutoase cronice are ca obiectiv principal reducerea valorilor acidului uric printr-un
regim alimentar adecvat si tratament medicamentos.
- Alimentatia dietetica trebuie sa asigure un necesar caloric corespunzator pentru a mentine greutatea corporala cat mai apropiata de cea ideala. Ingestia de lichide trebuie sa realizeze o diureza de cel putin 2 500-3 000 ml cu un pH urinar intre 6,5 si 7. Regimul alimentar va fi predominant lacto-hidro-vegetarian, cu un necesar proteic de 1 g/kg/24 ore, cu excluderea alimentelor bogate in purine.
- Tratamentul medicamentos se efectueaza cu Allopurinol in doza de 200-400 mg/24 ore administrat in doza unica dimineata pana cand valorile uricemiei au ajuns la normal, con-tinuandu-se o doza de intretinere de 200 mg/24 ore toata viata.
Probenecidul se recomanda numai in perioadele de acutizare in doua prize 2 x 500 mg la 12 ore interval. Folosirea in tratament de durata a probenecidului are dezavantajul de a mari riscul formarii calculilor de acid uric ca urmare a diminuarii absorbtiei acidului uric in tubul proximal si cresterii secretiei sale distale (Manescu .
In terapia nefropatiei gutoase, de maxima importanta este si tratamentul hipertensiunii arteriale, deoarece aceasta poate sa fie severa si sa deterioreze functia renala. La acesti bolnavi este strict contraindicata utilizarea diureticelor tiazidice si de ansa. Simultan se efectueaza si tratamentul energic al infectiei
urinare care este un factor agravant al leziunilor renale.
TRATAMENTUL HIPERURICEMIEI IN I.R.C.
Profilaxia si tratamentul conservator al hiperuricemiei in I.R.C. consta in respectarea unui regim alimentar adecvat gradului "amputarii" functiilor renale. Aportul caloric trebuie sa fie adecvat starii de nutritie, evitandu-se starea de denutritie secundara unor restrictii intempestive. Calitativ, r predomina
glucidele 300-400 g/24'ore (sub forma de legume, fructe, zahar, preparate de zahar) urmate de
lipide 80-90 g/24 ore din uleiuri vegetale, unt si galbenus de ou.
Problema principala a tratamentului
dietetic ramane restrictia proteica. Cantitatea de
proteine permisa depinde de gradul afectarii renale, in functie de valorile creatininei serice, clearance-ul cu creatinina sau valorile ureei sanguine si urinare.
Astazi se considera ca putem administra 1 g de proteine/ kg/24 ore, cu continut redus de purine pana cand valoarea creatininei sanguine se mentine sub 3 mg%. La valori ale creatininei sanguine, intre 3 si 6 mg% (clearance-ul intre 20 si 40 ml/ min) se pot administra 0,5-0,6 g/kg/24 ore, iar cand valorile depasesc 6 mg% (clearance-ul mai mic de 20 ml/min) se admite numai o cantitate de proteine de 0,30-0,40 g/kg/24 ore.
Proteinele permise trebuie sa provina din alimente cu valoare biologica ridicata: lapte, branza, oua, peste si
carne de vita.
Aportul de lichide trebuie sa asigure o diureza de 1,5-2 ml pe minut (1,5-2 I/24 ore) folosind
apele minerale alcaline si
sucurile de fructe. Cantitatea de clorura de sodiu trebuie sa fie de 5-6 g/24 ore, se reduce la 2 g cand exista
hipertensiune arteriala.
Tratamentul hipertensiunii arteriale se va efectua permanent folosind inhibitorii enzimei de conversie chiar din ultima generatie (Lisinopril Quinapril, Fosinopril) 2x mg/24 ore. Un alt factor de agravare al I.R.C. este infectia urinara care necesita tratament cu antibiotice care nu au actiune nefrotoxica si nu farizeaza precipitarea cristalelor de urati la nivelul rinichiului. Posologia este in functie de gradul de alterare a functionalitatii renale. Eficacitatea terapiei va fi controlata prin examenul clinic si de laborator (examene de urina, sedimentul Addis, utoculturi repetate).In aceasta faza elutiva a nefropatiei urice pot sa apara atacuri acute de
guta cand se va administra colchicina in doze de atac in prima zi 1-2 mg/24 ore timp de 10-l2 zile. Simultan se administreaza Allopurinol 100-200 mg/24 ore in scopul de a evita depozitele de urati in medulara renala.
Tratamentul cu
diuretice de ansa se va administra numai in cazurile de urgenta - criza hipertensiva sau
insuficienta cardiaca, in celelalte cazuri se va utiliza spironolactona.
Hemodializa este indicata in I.R.C. decompensata cand mijloacele compensatorii ale organismului sunt depasite. Aceasta trebuie inceputa inainte de instalarea manifestarilor uremiei, in functie de gradul de toleranta a bolnavului si ca factori orientativi avem:
- creatinina mai mare de 10 mg (885 umol/l);
- clearance-ul creatininei < 5 ml/min; -diureza sub 1 000 ml;
- uree sanguina > 300 mg/dl (49,80 umol/l).
Elutia bolnavilor cu hiperuricemie si I.R.C. in cursul hemodializei este farabila mai ales in acele cazuri unde nu a existat hipertensiune arteriala si infectie urinara.