Nu-mi pot imagina oameni tineri sau rstnici care sa nu aiba si sa nu lupte pentru implinirea unui ideal personal sau social. Un tanar Jara un ideal este un dezorientat. O colectivitate jara un ideal este o turma.
Urmarirea implinirii unui ideal da sens vietii si o infrumuseteaza La batranete urmarirea implinii unui ideal familial sau social justifica actiuni pentru prelungirea vietii. Pe de alta parte, omul caruia i s-au implinit toate idealurile este mort din punct de vedere social. Trebuie sa avem intotdeauna in fata un ideal pentru care merita sa traim si sa luptam. Lupta pentru realizarea unui ideal nu se sfarseste odata cu implinirea lui,
ea continua pentru consolidarea sa de catre generatiile care urmeaza. De exemplu, implinirea idealului Marii Uniri a trebuit continuat cu actiuni diverse, in special cultural-educative si economice, pentru desarsirea idealului implinit. Deci idealul unei generatii continua si desarseste idealul implinit al generatiei anterioare si pregateste implinirea altor idealuri.
Trebuie avut grija ca idealul tau implinit sa nu impiedice realizarea altor idealuri juste. Vezi si cap. VIII.6 din acest volum.
Pentru implinirea idealurilor sunt necesare elitele societatii purtatoare si luptatoare in eficienta. De aici nevoia de elite.
Elitele se formeaza in tinerete, deci din randul tinerilor. Ele fac posibila opera de educatie a unei natiuni. Prin combaterea necinstei, dezordinii care paralizeaza viata -prin reprezentarea onoarei, cinstei, prin demonstratia muncii, asigura un bun mers al vietii colective. Raspandind in jurul lor lumina moralei, focul entuziasmului si optimismului, practicand regulile vietii inalte prin exemplu, sunt aderati pedagogi ai societatii. Elitele sunt purtatorii de lumina, de vigoare, prin ele neamul inainteaza victorios spre cucerirea luminii spirituale.
Elitele nu se nasc, ci se formeaza. Se formeaza numai in contact cu idealul colectiv, punand toate fortele in serviciul colectivitatii. Ele nu se nasc prin generatie spontana, ci printr-o elaborare latenta si cu mari sacrificii.
"Nu-i suficient sa avem elite. Aceste elite vor fi utile neamului numai incadrate de echipe luptatoare."
"Avem oameni de stiinta, oameni distinsi - nu avem echipe. Elitele devin utile natiunii tocmai prin gruparea lor in echipe, in serviciul colectivitatii. Elitele sunt batalioane mici, cu suflete mari; (cei 300 de la Termopile!).Elitele sunt purtatoarele idealului national si a altor idealuri sociale sau individuale".
Un popor este ceea ce reprezinta elita tineretului sau.Elita tineretului se formeaza mai ales in universitati.in epocile totalitare nu se agrea notiunea de elite. Ei, dictatorii, intuiau ca daca ar accepta ideea despre elite si rolul lor social, ar fi maturati de la conducerea societatii tocmai de aceste elite care ar fi fost promote la conducere de catre popor.
Profesorul Victor Preda aprecia favorabil rolul elitelor in sport si cultura. El preconiza ca efectuarea antrenamentelor sportive stiintifice pentru a forma elite trebuie precedate de examinari la dispensarul medical pentru sportivi. Actuala conceptie a sportivului de performanta: Drumul catre stadion trece pe la dispensarul medical, pune in practica conceptia profesorului V. Preda.
Avem oameni de stiinta, oameni distinsi- dar nu avem echipe de elite. Elitele devin utile natiunii tocmai prin gruparea lor in echipe si prin lupta lor in aceste echipe, in serviciul colectivitatii. Elitele sunt batalioane mici cu suflete mari () cei 300 de la Termopile - fideli legilor patriei. Ele sunt purtatoarele idealului national."
Elitele unei societati ste au devenit mai intotdeauna oameni de stiinta, de cultura si foarte des iubitori ori creatori de arta. Foarte multi medici chirurgi de elita ai omenirii, ca sa ma refer numai la ei, au avut pronuntate inclinari catre arte. Ei au fost deseori mari si priceputi amatori de opere de arta sau executanti abili: Theodor Billroth era poet si pianist. Pierre Delbet sculptor si ceramist Alexis Carrel mare ganditor, psiholog si scriitor, iar Rene Leriche era mare admirator al lui R. Wagner si al lui W. Shakespeare, astfel ca ihtr-un singur an a fost de 21 de ori la "Amurgul zei!or"de Wagner. La noi in tara Ernst Jura era un desenator neintrecut, Dimitrie Gerota facea minunate mulaje anatomice in ceara si desene in culori la la, Pius Branzeu a fost un scriitor talentat, iar Vasile Sarbu este un mare ganditor cu talent de scriitor, doda fiind cele zece porunci ale eticii chirurgicale care sunt atat de profunde, corecte si complete incat vor ramane inriabile pentru generatiile viitoare ( textul cu cele 10 porunci). Crisan Mirciou iubeste literatura si artele plastice.

Rolul nefast al suficientei
Suficienta este dusmanul inrait al implinirii unor idealuri si chiar a unor fapte si obligatii profesionale obisnuite.
Modalitatile de introspectie si autoeluare sunt multiple. Cunoasterea de sine poate ramane la suprafata sau poate strabate intreaga personalitate. Ierarhizarea propriei lori se face uneori cu parcimonie, dar - si dimpotri - asistam prea adesea la manifestari de autoglorificare prin defect de optica. Este aderat ca deprecierea nejustificata a propriei lori este paralizanta si condamna la involutie. Trebuie sa acceptam, de asemenea, ca judicioasa si obsertia ca modestia gratuita aduce mai putin folos societatii decat afirmarea fertila, dinamizatoare. Rostind insa exegi momentum vom cuprinde aci inchegarea unei realizari, rostuita in timp, piatra cu piatra, realitate gata sa infrunte exigente si vitregii. Nicicum nu putem alege ca rianta a atitudinii noastre, maltimea unui decor de muca, supradimensionat si zugravit in pripa cu insemnele perenitatii. Daca ne declaram dispusi sa ne autoamagim astfel, se vor gasi ochi atenti care sa descopere scamatoria. Nu ne putem baza pe eventuala naivitate a unora. De aici rugaciunea: Doamneferesle-ma de automultumirel
Un aforism tinde sa recruteze adepti in unele cercuri: fiecare ar lora atat la cat se pretuieste el insusi. Inexactitatea ne apare insa evidenta. Ea deri din faptul ca loarea exacta ne-o putem cunoaste numai reflectand la opiniile celor din jur, dramuind cu grija acest cuantum obiectiv, masurat din afara. Altfel isi face loc suficienta, adica multumirea de sine, extatica infatuare. Suficienta devine uneori ostentati si deranjeaza, obligand la riposta si demilizare. Altadata este frusta si se strecoara neobserta, reusind poate sa creeze - prin sugestie - chiar atmosfera de toleranta. Cand este disimulata inapoia agresivitatii prin care sunt negate lori autentice, devine si mai greu de identificat si chiar pernicioasa. Suficienta este trasatura dominanta a celui plin de sine, gata sa-si supraelueze meritele, cate le are, admirator consecvent al eventualelor realizari personale. Aceasta atitudine nu este legata in mod necesar de nivelul scazut al functiei corticale. Ea poate insoti chiar trepte mai ridicate de instruire la oameni evident dotati. Cu siguranta, lipseste insa la aderatele mari personalitati, care sunt animate dimpotri de sentimentul, uneori chiar paroxistic, al neimplinirii, chiar atunci cand ating performante de proportii neobisnuite.
Suficienta exprima de multe ori nu lipsa de sinceritate si dorinta de a crea iluzii, ci o anumita infirmitate, defectul de masurare corecta a lorilor si imposibilitatea de a se privi fara nici o deformare, pe sine, in raport cu ceilalti. O asemenea optica inselatoare este favorizata de pierderea reperelor pe care le ofera opinia celor din jur, deci de inchistarea si izolarea spirituala. Principala sa cauza consta in lipsa unui ideal inalt de perfectiune, pe masura insusirilor date. Este lesne de inteles pentru ce suficienta condamna la stagnare. Este incompatibila cu progresul neintrerupt si autodepasirea. Neajunsul sau cel mai insemnat se reflecta asupra subiectului insusi. Lipsit de posibilitatea unei eluari exacte de altitudine, subiectul pierde directia spre zonele mai inalte ale existentei. in cel mai fericit caz continua sa se mentina mereu la nivelul unde a fost propulsat de felurite forte si imprejurari. Suficienta comporta insa si implicatii umane mai largi. Eroarea de masura perturba stravechi deprinderi ale luciditatii si bunului simt. La randul sau, pan tagmei ism ui loric poate convinge spiritele mai fragile, inducand astfel o epidemie, intrucat suficienta presupune si mult confort, prin lipsa biciuirii care sa mentina continua alerta mintii, ea ar putea exercita si o maligna atractie. (O. Fodor)
Omul cu aderat se roaga: "Fereste-ma Doamne, de automultumire, astfel ca sa fiu folositor oamenilor si Tie". Iata un model de rugaciune pentru un tanar crestin cunoscuta ca Rugaciunea Sfantului Francisc: