Tumora maligna a sistemului pigmentar, rezulta in 80% do cazuri din transformarea maligna a unui nepigmentar si numai in 20% melanomul este d'emblee, fara leziune preexistenta; reprezinta 2% din tumorile maligne, are preferinta pentru
sexul feminin 65% si pentru virsta in jur de 50 ani, fiind exceptional inainte de pubertate. Influenta importanta par sa aiba
hormonii sexuali (perioada de activitate estrogenica), traumatismul si soarele asupra transformarii nevilor nevo-celulari in melanoame. Transformarea maligna a unui nev, din nefericire, este imposibil do prevenit. De mentionat ca nevi nenevo-celulari nu se transforma niciodata in melanoame, dar epitelioamele care pot surveni pe unii dintre ei pot fi pigmentati.
Melanomul d'emblee este pentru unii autori tot atit de frecvent ca si melanomul aparut pe un nepreexistent, daca nu chiar mai frecvent. Acesta este de cele mai multe ori o simpla pata pigmentata, aparuta tardiv, la un subiect in etate, care se extinde relatirapid, are margini neregulate, reproducind mai mult sau mai putin aspectul melanozei Dubreuilh. Uneori suprafata devine inegala, reliefata, mai indurata si cu o gramada de mici elemente periferice, in alte cazuri melanomul d'emblee este o
tumora reliefata, uniform sau partial pigmentata, dupa cum nu trebuie sa uitam ca pe te pot apare melanoame d'emblee acromice.
Tumora melanica nodulara este tipul cel mai frecvent intilnit; tumora nodulara, rotunda, emisferica, de culoare neagra, bine delimitata, sesila, cu suprafata neteda; se erodeaza usor, singereaza spontan si se acopera de cruste sangvinolcne sau negricioase.
Pata melanica a, rotunda sau ovalara, cu margini regulate, corespunde adesea unui nevechi, care se mareste in suprafata, capata o coloratie mai inchisa sau citeva puncte negre apar pe suprafata sa bruna. In aceste cazuri diagnosticul este mai dificil.
Melanom aparent metastatic d'emblee poate fi depistat intim-plator prin prezenta unei adenopatii, care anunta transformarea maligna a unui nev, a carui aspect nu pare nelinistitor, dar
biopsia ganglionara evidentiaza melanomul trecut neobservat. De asemenea metastaze viscerale, hepatice, cerebrale pot constitui primul semn clinic observat.
Se cunosc mai multe forme clinice de melanom: panaritiul metanie, melanom subunghial, melanom periunghial, melanomul mucoaselor care este rar; melanomul acromic apare aproape in-todeauna d'emblee pe ta, sub forma unui mic burjon singerind, care erodeaza, singereaza si se acopera de crusta simulind un bo-triomicom, papilom sau porom ecrin. Aparitia unor pete pigmentare la periferie reprezinta un semn revelator al melanomului.
Melanomul
malign al copilului este rar, deoarece nevii nu degenereaza decit exceptional inainte de pubertate. Totusi proportia melanoamelor survenite pe nevi pigmentari giganti congenitali, asa-numiti "in pelerina" sau ,,in slip", este destul de ridicata dupa unii autori, dupa altii procentajul este mai scazut.
Explorari fizice si biologice pot contribui la silirea malignitatii tumorilor, fara ca ele sa aiba o valoare absoluta: termografia evidentiaza caracterul "cald" al majoritatii melanoamelor; radio-szotopii, activitatea tirozinazica intensa a melanoamelor; dozarea beta-glicuronidazei arata cresteri in nevii degenerati; eliminarea urinara de 5-S-cisteinyldopa crescuta permite afirmarea prezentei de metastaze interne, in melanomul acromic eliminarea de 5-S-cis-teyldopa nefiind modificata.
Melanomul este considerat ca cel mai gracancer cutanat, antrenind exitusul in 618 luni prin generalizarea pe cale limfatica si sangvina. Metastazele cutanate apar in zona cicatrice! unui melanom anterior tratat, in jurul cicatrice!, sau la distanta de leziunea primitiva. Adenopatia apare precoce, cu ganglioni mari, duri, nedurerosi, constituind uneori o masa voluminoasa in contrast cu melanomul mic. Viscerele mai frecvent prinse sint ficatul, plamini!, creierul, miocardul, rinichii,
coloana vertebrala. Generalizarea procesului malign determina o melanodermie difuza, rar intilnita si o melanurie, simptom clasic dar exceptional.
Anticorpi umorali anticelule tumorale au fost pusi in evidenta prin imunofluorescenta indirecta.
Tratament. Electrocoagularea a reprezentat metoda de electie practicata sub anestezie generala,
anestezia loco-regionala cu pro-caina sau xilina fiind contraindicata. Anestezia locala se poate face cu kelen, dar atentie la
arsurile care se pot produce. O alta metoda este cea chirurgicala, prin interventii mari tip monobloc; aceste doua metode pot fi cuplate, tumora fiind indepartata electric si interventia completata apoi chirurgical, creindu-se posibilitatea unei inchideri a plagii, cu sau fara grefa, Radiatii ionizante de inalta energie pot fi utilizate. Excizia ganglionara sistematica nu mai este asa de recomandata ca in trecut si din cauza socului psihologic in cazurile in care adenopatia nu este perceptibil clinic ; in schimb ee se face in toate adenopatiile palpabile.
Chimioterapia se foloseste ca tratament complementar; in teritorii cu relativa autonomie circulatorie se folosesc solutii car-cinolitice prin infuzii intraarteriala (cariolizina, thiotepa, methotre-xat, endoxan). Imunoterapia are menirea de a stimula productia de
anticorpi antitumorali; se poate face sub forma de transfuzii de singe complet sau de plasma sl cu leucocite de la bolnavii cu me-lanoame care au regresat spontan, sau tratati imunoterapic. Vaccinarea antivariolica intralezional a dat rezultate incurajatoare, vaccinul BCG intranodular si corinebacterium parvum subcutanat sint bine tolerati si cu unele rezultate. Chimioterapia necesita o supraveghere atenta din punct de vedere hematologic, iar imunoterapia este iluzorie sau periculoasa aplicata unui bolnafara mijloace proprii de aparare si este fara actiune pe anticorpii blocanti.
