FUNCTIA MEMBRANEI CELULARE IN TRANSFERUL DE INFORMATIE
MESAGERI PRIMARI (LIGANZI EXTRACELULARI)
Celulele din organism genereaza si primesc informatii care le modifica starea functionala. In cazul celulelor alaturate, informatiile se transmit prin sisteme specifice, de cuplaj intercelular. In cazul celulelor care nu stabilesc contacte directe, informatia circula prin intermediul unor semnale chimice produse de celule sursa, care ajung in mediul extracelular si isi exercita actiunea asupra celulelor tinta.
Mesagerii primari (mesageri de ordinul I, liganzi extracelulari) constituie un ansamblu de substante biologic active care sunt recunoscute si interactioneaza cu receptorii specifici din membrana sau din interiorul celulei tinta.
In raport cu originea lor, mesagerii primari pot fi:
exogeni - agentii farmacologici.
In functie de natura chimica exista:
mesageri primari liposolubili - strabat bistratul lipidic membranar, patrund in celula unde se leaga de:
- receptori citoplasmatici (ex. hormoni steroizi)
- receptori nucleari (ex. hormonii tiroidieni);
mesageri primari hidrosolubili - nu pot strabate membrana, fixandu-se pe receptorii membranari (ex. hormonii polipeptidici).
RECEP 555b13f TORII MEMBRANARI
Definitie: Receptorii membranari = structuri complexe macromoleculare care capteaza, amplifica si moduleaza informatia primita de la mesagerii primari.
un situs extern de recunoastere si de ancorare a ligandului;
o regiune hidrofoba care fixeaza receptorul in stratul lipidic al membranei;
un situs de activitate care interactioneaza cu alte proteine de semnalizare, fie membranare, fie din interiorul celulei.
- Partile componente sunt sintetizate in ribozomi, sunt asamblate la nivelul membranei si degradate la nivelul lizozomilor.
- Receptorii sunt, in general, proteine glicozilate, care prezinta o structura subunitara si se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita in ul membranei. In prezenta ligandului specific, receptorii pot conglomera in zone cu sensibilitate maxima, iar in absenta acestuia se pot raspandi difuz pe suprafata celulei.
- Numarul de receptori de pe suprafata unei celule-tinta 104-l05 receptori. Acest numarul depinde de: raportul sinteza/degradare
starea functionala a celulei
concentratia de lunga durata a ligandului.
- Numarul receptorilor se poate modifica prin doua mecanisme:
internalizare (down-regulation) - scaderea numarului de receptori cand celula este expusa la concentratii crescute de ligand; mecanismul asigura scaderea sensibilitatii celulei fata de ligand;
externalizare (up-regulation) - cresterea numarului de receptori cand celula este expusa la concentratii scazute de ligand; mecanismul asigura cresterea sensibilitatii celulei la actiunea ligandului.
Clasificare receptori membranari
In raport cu modalitatea de semnalizare intracelulara se descriu receptori:
a. proteina-canal ionic - ligandul atasat de receptor deschide un canal ionic, determinand un flux ionic depolarizant sau hiperpolarizant.
Exemplu
- acetilcolina deschide canalele de Na+ ale receptorului nicotinic si determina un influx de Na+ cu efect depolarizant;
- GABA deschide un canal de Cl- si determina un influx de Cl- hiperpolarizant;
b. cuplati cu o enzima - ligandul atasat de receptor va induce activarea unei enzime situata pe fata interna a membranei si sintetiza unui mesager secundar intracelular. Exemplu - acetilcolina se fixeaza de receptorul muscarinic si determina activarea guanilatciclazei cu formare de GMPc;
c. cuplati cu proteina G - ligandul determina activarea proteine G care apoi se cupleaza fie cu alta enzima (adenilatciclaza, guanilatciclaza, fosfolipaza A, fosfolipaza C), fie cu un canal ionic (canale de Ca2+ , K+);
d. catalitici - ligandul se fixeaza de un receptor cu activitate enzimatica intrinseca si moduleaza activitatea unor proteine semnalizatoare intracelulare:
receptorii tirozin-kinazici - fosforileaza resturile specifice de tirozina ale proteinelor semnalizatoare intracelulare;
receptorii tirozin-fosfatazici - indeparteaza gruparile fosfat de pe resturile tirozinice ale proteinelor semnalizatoare intracelulare;
receptorii serin/treonin-kinazici - fosforileaza resturile serinice sau treoninice specifice ale unor proteine intracelulare.
Interactiunea ligand - receptor
Moleculele semnal care intra in contact cu receptorul sunt generic numite liganzi. Aceste specii moleculare sunt de regula micromolecule, dar in cazul polipeptidelor pot ajunge la dimensiuni abile cu receptorul propriu-zis. In conditii fiziologice, liganzii sunt endogeni (produsi de organism) sau exogeni (agenti farmacologici).
Interactiunea ligand - receptor se desfasoara in doua etape succesive.
1)Formarea ligand-receptor activat
Complexul ligand-receptor activat determina activarea mecanismului de semnalizare intracelulara si amplificarea informatiei transmise de mesagerii primari.
1)Formarea ligand-receptor activat - Situsul de legare al receptorului prezinta o mare specificitate in recunoasterea ligandului si o mare afinitate in fixarea acestuia, ceea ce ofera receptorului posibilitatea de a recunoaste concentratii foarte mici de ligand, de ordinul nano- si picogramelor.
- Formarea complexului ligand-receptor activat presupune atat selectia ligandului, cat si interactiuni fizico-chimice care se desfasoara foarte rapid (10-9 sec).
- Fortele implicate in legarea ligandului de receptor sunt slabe (Ex. de tip hidrofob, punti de hidrogen, forte Van der Waals si punti saline) care permit disocierea cu usurinta a complexului ligand pe masura ce acesta se formeaza.
- Astfel, desi cinetica interactiunii este complexa, ea poate fi reprezentata ca o reactie bimoleculara, reversibila, in cadrul careia constanta de disociere (K1/K2) a complexului ligand-receptor este de 10-8 - 10-l2 mol/l.
- Moleculele semnal se comporta ca efectori alosterici. Fixandu-se pe receptor, ligandul determina o modificare a conuratiei tertiare a acestuia ceea ce are ca urmare activarea sa. La randul sau, ligandul sufera modificari complexe la scara moleculara. Prin acest proces se formeaza complexul ligand-receptor activat, care porneste etapa a doua a mecanismului biologic de transmitere a semnalului.
Modul de interactiune ligand-receptor poate fi clasificat in:
agonism - legarea ligandului de receptor este urmat de raspunsul fiziologic specific in proportie de 80-l00%;
agonism partial - legarea ligandului de receptor este urmata de raspuns fiziologic de tip agonist numai in proportie de 10-40%.
antagonism - legarea ligandului de receptor nu mai permite ca raspunsul fiziologic sa aiba loc (agonism 0%).
competitiv - antagonistul se fixeaza cu mare afinitate pe situsul agonistului, impiedicand formarea complexului agonist-receptor;
alosteric - antagonistul se fixeaza pe un alt situs decat cel al agonistului, dar modifica conformatia spatiala receptorului, urmata de perturbarea proceselor moleculare care asigura formarea complexului agonist-receptor activat.
|
|
|
|
|
|
|
|
||
| ||||
|
Sistemul cardiovascular include inima (prefixul cardio), sangele, vasele de sange (sistemul vascular) si circulatia. Inima este cel mai activ orga [...] |
a) Valori fiziologice: 1. Productia de T4 este de aproximativ 90 mg/zi. 2. Productia de T3 este de aproximativ 30 mg/zi. 3. Nivelele normale al [...] |
a) Valori fiziologice: 1. Productia de T4 este de aproximativ 90 mg/zi. 2. Productia de T3 este de aproximativ 30 mg/zi. 3. Nivelele normale al [...] |
Copyright © 2010 - 2024
: eSanatos.com - Reproducerea, chiar si partiala, a materialelor de pe acest site este interzisa!
Informatiile medicale au scop informativ si educational. Ele nu pot inlocui consultul medicului si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale la un medic specialist.
Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact