Terapia ocupationala, ca si ergoterapia reprezinta forme prelungite si specializate ale kinetoterapiei, intre ele existind unele deosebiri de nuanta.
Terapia ocupationala este oficial definita ca "utilizarea cu motitie a miscarilor complexe, cu caracter recreativ, in afara perioadelor de program terapeutic intensiv (deci in timpul liber), cu scopul reeducarii functionale a deficientului" ( "Normele generale de organizare si functionare a unitatilor sanitare", 1974, pp. 302318).
Ca forma prelungita a kinetolerapiei, terapia ocupationala ramine deci o metoda medicala. Ea apeleaza la folosirea unei intregi serii de aparate, instalatii si utilaje in scopul reeducarii prin acte uzuale a autoservirii, a imbunatatirii posibilitatilor de deplasare cu mijloacele de transport (speciale sau in comun), a efectuarii unor munci si a deprinderii unor jocuri distractive.
Erqotrrapia, de asemenea oficial, este definita ca "folosirea muncii in scop terapeutic, pentru cresterea capacitatii functionale si de munca a organismului" ( "Normele generale de organizare si functionare a unitatilor sanitare", 1974, pp. 302 -..318).
Spre deosebire de terapia ocupationala, care urmareste resilirea capacitatii functionale si se desfasoara in afara orelor de program terapeutic intensiv, ergoterapia reprezinta o metoda specifica readaptarii socio-profesionale si urmareste, concomitent cu imbunatatirea capacitatii functionale, si pregatirea bolnavului pentru reluarea activitatii profesionale. Ergoterapia se desfasoara in cadrul orelor de program intensiv.

SCOPURILE ERGOTERAPIEI

Principalele scopuri ale ergoterapiei sint urmatoarele :

1) Contribuie la organizarea unui program zilnic riat de kinetoterapie dirijata in conditii de lucru, precum si la recuperarea "aplicati" a miscarilor. Devine astfel o forma instructi si noua de miscare controlata si dirijata ;
2) stimuleaza increderea in sine a bolnavilor si creeaza conditii optime pentru dezvoltarea fireasca a personalitatii lor. Acest scop urmarit de ergoterapie apare deosebit de pregnant ia bolnavii cu diferite deficiente majore (malformatii congenitale, IMC, sechele de poliomielita, paraplegii posttrauma-tice etc.) ;
3) Constituie un prim si important test practic asupra capacitatilor si inclinatiilor profesionale ale bolnavului, permi-tind astfel recoltarea informatiilor necesare orientarii profesionale viitoare ;
4) atenueaza socul psihic al bolnavilor la reintrarea lor in societate, ajutind astfel la depasirea cu mai multa usurinta a momentului de criza care apare daca se trece brusc de la inactivitatea profesionala fortata direct in cimpul muncii. Reactia psihica negati este foarte violenta mai ales la bolnavii care trebuie sa-si formeze noi stereotipuri (lucrul si scrisul cu mina stinga, executarea unor miscari cu alti muschi transtati in locul celor lezati, suturi nervoase etc.). De asemenea, ergoterapia reduce handicapul recuperabililor totali care prezinta incapacitati temporare de munca. Acestia, paralel cu recuperarea medicala, pot lucra in ateliere special amenajate pe profilul respectiv, pot instrui elevi in atelierele scolilor profesionale sau de cultura generala ;
5) materializeaza legatura dintre recuperarea medicala (facuta in sectii, spitale de reabilitare, sanatorii, ambulatorii, institute centrale de reabilitare si protezare) si cea profesionala, care plaseaza bolnavul din nou in circuitul productiv.

FORMELE ERGOTERAPIEI
Ergoterapia recunoaste trei forme de aplicare : functionala, orientati si retribuita.
Ergoterapia functionala are o larga aplicativitate in spitalele de ortopedie si centrele de reabilitare, in care trebuie sa se combine armonic cu restul programelor de kinetoterapie ;se suprapune, pina la un anumit punct, terapiei ocupationale_ Reprezinta o forma riata si atragatoare de kinetoterapie si nu are ca prim scop reeducarea profesionala, ci numai ameliorarea functionala a deficientului.
Obsertiile care se recolteaza asupra calitatilor psiho-tehnice ale bolnavilor nu constituie decit o baza de discutii asupra viitoarei profesiuni. Ergoterapia functionala se considera din acest punct de vedere o simpla forma de "preo-rientare" profesionala.
Ergoterapia orientati se poate aplica atit in spitalele de ortopedie si centrele de reabilitare, cit si in scolile profesionale specializate. Are ca scop educarea profesionala a deficientilor motori si orientarea lor catre anumite profesiuni.
Ergoterapia retribuita se aplica, in general, in centre specializate si are ca scop reeducarea profesionala a deficientilor motori scosi temporar sau definitiv din cimpul muncii. Deficientii motori care primesc ajutorul legal de boala sint pensionati temporar sau definitiv si pot profita in aceste centre nu numai de o forma de terapie prin miscare dirijata, ci au si posibilitatea de a fi remunerati in plus, conform cantitatii si calitatii produselor. De asemenea, aceste centre, prin sectiile specializate pe profiluri, pot degre anumite ramuri ale economiei de executarea unor piese, subansambluri, scule, utilaje simple etc. si pot constitui, in acelasi timp, locuri de munca cu programe de reciclare.

MIJLOACELE ERGOTERAPIEI

In cadrul ergoterapiei pot fi folosite activitatile profesionale cele mai diferite. in cazul ergoterapiei functionale si, eventual, al celei orientative, spitalul de ortopedie sau centrul de reabilitare al deficientilor motori se transforma intr-o aripa a lui, intr-im veriil loc de munca, prin plasarea unei game cit mai largi de ateliere in camere special amenajate.In toate aceste ateliere, asigurarea unor conditii optime din punct de vedere al securitatii muncii este obligatorie. in spatele diverselor aparate de lucru se instaleaza cadre metalice fixate la perete sau la tan, de care bolnavul se prinde, la nevoie, in chingi, in pozitie sezind sau in picioare, pentru a-si asigura o pozitie corecta de munca, atit a corpului in general, cit si a diferitelor lui segmente.
Aparatele si instrumentele de munca se modifica in raport cu natura deficientei si scopul urmarit. La aparate se pot anexa extensoare sau dispozitive pentru a grada rezistenta pe care o intimpina bolnavii la efectuarea miscarilor. In organizarea spitalelor moderne, aceleasi ateliere sint organizate in functie de grupele de afectiuni (de exemplu, atelierul de dul-gherie sau timplarie este organizat la bolnavii cu afectiuni reumatice altfel decit la cei cu amputatii ale membrelor superioare sau cu paralizii).
Indicatia tipului de munca ce urmeaza a fi executata este data de medic. Supravegherea muncii in ateliere o fac monitorii, de inalta calificare, cu o buna pregatire tehnica in munca respecti, o larga cunoastere a aspectelor medicale si remarcabile calitati pedagogice. Ei trebuie sa supravegheze cu strictete actele de munca, respectind in totul indicatiile si contra-indicatiile medicale, ca si normele de protectie a muncii, in aceste conditii cu totul speciale.
Munca se efectueaza in echipa, conform specificului atelierului, dar activitatea fiecarui deficient trebuie bine individualizata. Aparatele si instrumentele de lucru se modifica potrivit caracteristicilor patologice ale fiecarui deficient.
Exercitiile de munca trebuie coroborate cu cele recomandate in cadrul celorlalte programe de kinetoterapie, pentru ca impreuna sa creeze stereotipuri motorii corecte, dirijate, pe cit posibil, in sensul satisfacerii viitoarei profesiuni a bolnavului.
Ritmul si intensitatea activitatilor cresc progresiv, in timp ce perioadele de repaus se scurteaza. Se ingreuiaza progresiv intregul proces al muncii, prin toate mijloacele corespunzatoare fiecarui caz : instrumente din ce in ce mai grele, plasarea ras-telelor de instrumente in pozitii din ce in ce mai dificile, materiale de prelucrat clin ce in ce mai rezistente, munci din ce in ce mai pretentioase etc. Se tinde astfel sa se redea progresiv deficientului o capacitate de munca si o calificare cit mai a-propiate de acelea ale unui om normal.
In dirijarea activitatilor de munca trebuie avut in vedere pe de o parte scopul urmarit si pe de alta parte caracteristicile morfo-functionale ale segmentului de recuperat. Astfel, atelierele de tesatorie, croitorie etc. vor cuprinde tipuri de masini diferite, de dimensiuni riabile, pentru controlarea amplitudinii miscarilor. Atelierele de mecanica, mecanica fina, electronica vor servi reeducarii miinii. Cifoscolioticii vor executa miscari care sa le amelioreze functia ventilatorie etc.
Pentru copin sau deficientii motori cu stagiu de lunga durata in centrele de reabilitare nu trebuie neglijata problema scolarizarii. Scolarizarea cuprinde programe asemanatoare scolilor de cultura generala, scolilor profesionale, precum si activitatii extrascolare recreative (muzica, desen etc).
Principalele ateliere sint :
atelierul de broderie si tesatorie, dotat cu razboaie de tesut adaptate cu gherghefuri, cu toate instrumentele si materialele necesare. Este utilizat in special de bolnavii cu deficiente motorii ale membrelor superioare sau ale miinii ;
-- atelierul de olarie si ceramica, inzestrat cu mese rotative si cuptoare, poate fi folosit pentru reeducarea deficientelor miinii .ti ale membrelor inferioare. Exceptie fac doar bolnavii cu leziuni nervoase periferice sau sculare, la care prelucrarea argilei este contraindicata, aceasta facindu-se in conditii de umiditate si temperatura scazuta ;
atelierid de desen si pictura poate fi folosit in reeducarea deficientelor membrelor superioare la indivizii cu aptitudini si interes pentru aceste preocupari, care educa miscarile fine, dozate ;
atelierul de dulgherie si timplarie trebuie dotat cu toata gama de fierastraie si rindele (de mina sau mecanice), actionate prin intermediul pirghiilor sau mecanic. Actionarea lor directa se face cu membrele superioare sau inferioare. De asemenea, miscarile membrelor superioare si prehensiunea diferentiata se educa prin lucrul cu celelalte unelte (dalti, ciocane etc.) ;
atelierul de impletituri; impletitul rachitei si confectionarea de mese, scaune, urete, cosuri etc. reprezinta un bun exercitiu pentru recuperarea deficientelor membrelor superioare ;
- atelierul de mecanica si strungarie poate fi folosit pentru recuperarea atit a membrelor superioare, cit si a celor inferioare. Lucrarile in acest atelier presupun o anume forta musculara si precizie in miscari. Atelierul fi dotat cu instrumente si materiale necesare lucrarilor de lacatuserie, mecanica, mecanica fina, strungarie etc. ;
atelierul de foto si tipografie; culegerea manuala a literelor, miscarile executate la linotip si rotative, lucrarile de zincografie etc. reprezinta tot atitea mijloace ergoterapice ce se pot folosi cu succes ;
a atelierul de electricitate, radiofonie si electronica presupune o activitate ce se recomanda in special paraplegicilor definitivi, care, lucrind in pozitia sezind, isi pot folosi membrele superioare ;
atelierul de cizmarie reprezinta inca un mijloc de reeducare a fortei musculare si a miscarilor de precizie ;
atelierul de protezare si orteze poate fi deservit in mare masura de deficientii motori, mai ales dupa ce acestia au trecut prin celelalte ateliere de pregatire (cizmarie, strun-garie, mecanica, croitorie etc).
Orice fel de activitate de munca poate fi de asemenea folosita, chiar in afara atelierelor. Astfel, gradinaritul s-a dovedit a fi un mijloc recreativ si util al ergoterapiei. Pentru marii deficienti, preocuparile filatelice, la pat sau in cadrul unui cerc filatelic, ofera numeroase resurse de reeducare a miinii (lucrul cu penseta, trierea timbrelor, plasarea lor in posetele albumelor etc). in multe servicii de recuperare se organizeaza echipe de activitate la bucatarie, formate din deficienti, pe grupe de afectiuni (reumatici, paraplegici etc), cu aparatura adaptata la afectiunea respecti.
Mergind mai departe, unele ateliere pot deveni productive, deficientii fiind retribuiti. Anexe in acest caz vor fi cabinetele medicale, de fizio- si kinetoterapie, acestea avind ca scop supravegherea si ingrijirea lucratorilor.
Centrele de reabilitare ale deficientilor motori bine organizate dispun si de o scoala pluriprofesionala pentru pacienti, dotata cu aparatura complexa si incadrata cu instructori tehnici de inalta calificare. in aceasta scoala se practica in continuare ergoterapia, care devine insa, din functionala, orientati. Un internat anexat scolii gazduieste deficientii greu deplasabili. in plus, centrele au legaturi cu toate scolile profesionale sau toate tipurile de alte scoli speciale, unde ii pot indruma pe deficientii cu aptitudini deosebite.
O caracteristica importanta a terapiei prin munca o reprezinta necesitatea unui anume climat psihic favorabil. Monitorii trebuie sa manifeste continuu o atitudine de intelegere deplina fata de deficienti.
Deficientii, cu starile lor psiho-emotionale deosebite, suporta greu indrumarile sau criticile facute cu asprime. Ei trebuie stimulati permanent prin incurajari si corectari pline de comprehensiune. Treptat, deficientii trebuie stimulati in directia creatiei proprii, trebuie sa li se dea responsabilitati. Cind lucreaza in ateliere productive, nu trebuie incorsetati in norme sau, daca acestea se silesc cu scop stimulator, trebuie sa-si mentina un caracter strict individualizat.
Evolutia psihotehnica a deficientilor este controlata periodic. Metodele obiective de investigatie a capacitatii functionale, electrografia, testarile psihologice etc. se folosesc in acest scop. Interesul, calitatile, spiritul inventiv, starile emotionale speciale si orice alte caracteristici ale bolnavului, ce pot folosi orientarii profesionale, se noteaza in dosarul deficientului.
Munca din cadrul ergoterapiei se duce in colectiv si in colaborare cu kinetoterapeutul, fizioterapeutul, psihologul sl asistentul social, sub acelasi comandament unic al medicului recuperator. Sub aceasta forma, ergoterapia este pe deplin eficienta si se incadreaza ca un mijloc loros al reabilitarii.