TULBURARILE MOTORII ALE LARINGELUI

Sunt reprezentate de leziuni neuro-motorii care determina scaderea sau abolirea miscarilor corzilor vocale. In functie de gradul leziunilor se poate vorbi de: pareze miopatice ale corzilor vocale si paralizii neurogene ale corzilor vocale, paralizii asociate ale corzilor vocale cu paraliziile altor nervi cranieni.

1 PAREZELE MIOPATICE ALE CORZILOR VOCALE

Parezele

miopatice ale corzilor vocale sunt relativ frecvente, determinate de o scadere a puterii de contractie a muschilor corzilor vocale, aparute dupa inflamatii acute laringiene insuficient tratate, in cadrul unor leziuni cronicizate dupa leziunile de tip reumatic. Numitorul comun al acestor leziuni il reprezinta afectarea potentialului de contractie a muschilor intrinseci si aparitia insuficientei glotice in cursul fonatiei insotite de o disfonie moderata cu caracter permanent si care se accentueaza permanent dupa un efort vocal. Tratamentul vizeaza excluderea factorilor favorizati cum ar fi efortul vocal, fumatul si alcoolismul cronic. Se recomanda de asemenea tratament cu faradizari sau diadinamice sincopate latero-cervical, tratament cu vitamina B1+B6+sulfat de stricnina, tratament foniatric

2 PARALIZIILE NEUROGENE

Paraliziile neurogene ale corzilor vocale pot fi determinate de leziuni complexe la nivel cortical, bulbar sau periferic. Paraliziile laringiene de origine periferica sunt mai frecvente si sunt determinate de lezarea nervului vag in urma unor nevrite infectioase sau toxice prin sectiunea nervului (agresiune, accidente, chirurgical) sau prin compresiune.

Monoplegia recurentiala poate sa apara in urma unor traumatisme cervicale, toracice cu interesarea nervului recurent, tumori esofagiene sau traheale, tumori tiroidiene sau mediastinale, adenopatii perihilare, anevrisme aortice sau prin cord global marit, leziuni iatrogene posttiroidectomie, leziuni pulmonare apicale. Aceasta paralizie indica adesea un diagnostic de gravitate si se manifesta din punct de vedere clinic printr-o disfonie cu caracter permanent, relativ accentuata (voce bitonala) atunci cand paralizia se realizeaza in abductie. In situatia unei paralizii a corzii vocale in adductie, disfonia este usoara sau moderata, accentuata de efortul vocal sau de cantat. Examenul endoscopic laringian evidentiaza imobilitatea corzii vocale afectate (in fonatie si in respiratie), cu un aritenoid basculat usor anterior. Se mai poate constata o tendinta la atrofie a corzii vocale afectate, produsa in timp. Diagnosticul se stabileste clinic, radiologic, neurologic, si endoscopic. Tratamentul aplicat este in functie de etiologie.

Paralizia recurentiala bilaterala sau diplegia recurentiala este cauzata de leziuni cortico-bulbare de tip meningo-encefalitic, polioencefalitic viral, sifilis nervos, accidente vasculare cerebrale, scleroze amiotrofice laterale, siringobulbie, traumatisme bulbare. Paraliziile recurentiale bilaterale pot fi realizate si prin leziuni periferice neoplazice care intereseaza glanda tiroida, esofagul, plamanii, adenopatiile perihilare sau pot fi iatrogene post-operatorii. Aceste paralizii pot fi reprezentate de:

Paralizia recurentiala in adductie sindromul Gerhardt.

Examenul laringoscopic evidentiaza o paralizie a corzilor vocale fixate pe linia mediana, cu un spatiu redus intre ele si cu imposibilitatea de mobilizare a lor in inspiratie. In aceste conditii, bolnavul prezinta o fonatie buna si o insuficienta respiratorie evidenta care impune traheostomia. In functie de etiologia

paraliziei, se poate efectua un tratament medicamentos sau chirurgical. Etiologia benigna a acestei paralizii permite efectuarea unei operatii de cordopexie (fixarea laterala a corzii vocale) sau recalibrarea laringiana dupa procedeul chirurgical al lui Rethi.

Paralizia recurentiala in abductie - sindromul Ziemssen. Examenul laringoscopic constata imobilitatea corzilor vocale situate in abductie si o glota larg deschisa. In aceste conditii, bolnavul este afon, prezinta o respiratie normala si este supus in permanenta riscului de aspirare a alimentelor sau a lichidelor ingerate spre caile respiratorii.

Paralizia recurentiala in pozitie intermediara poate fi prezenta mai rar.

Prognosticul acestor paralizii este conditionat de etiologie.

3 HEMIPLEGIILE LARINGIENE ASOCIATE

Hemiplegiile laringiene asociate sunt produse de leziuni complexe inflamatorii, traumatice sau tumorale care determina leziuni cortico-bulbare. Unele tumori maligne rinofaringiene pot determina astfel de leziuni prin invazie endocraniana sau prin metastaza. Cele mai frecvente leziuni ale nervilor cranieni pot fi determinate insa de meningo-encefalite, meningite specifice (TBC, lues), tumori de unghi ponto-cerebeos, tumori bulbare, cerebeloase sau ale ventriculului IV, fracturi cranio-bazale, tumori para-faringiene. In functie de nervii cranieni afectati, exista urmatoarele sindroame:

Sindromul Avellis reprezentat de paralizia nervilor cranieni IX-X bulbar si afectarea hemivalului palatin si hemilaringelui. Examenul obiectiv evidentiaza monoplegie recurentiala asociata cu devierea valului palatin de partea sanatoasa.

Sindromul Schmidt reprezentat de paralizia nervilor cranieni IX-X bulbar si XI spinal. Bolnavul prezinta o monoplegie recurentiala asociata cu hemiplegie de val palatin si paralizia muschiului sterno-cleido-mastoidian + muschiul trapez. Bolnavul nu va putea in acest caz ridica umarul si bratul, avand capul rotat cu barbia spre partea bolnava.

Sindromul Jackson - realizat de paralizia nervilor cranieni X-XI-XII (hipoglosul). La manifestarile neurologice anterioare se constata o deviatie a limbii spre partea lezata cand limba este proiectata in afara cavitatii bucale.

Sindromul Vernet numit si sindromul de gaura rupta posterioara-reprezentat de leziuni ale nervilor cranieni IX-X-XI. Paralizia nervului gloso-faringian determina o deviatie a peretelui faringian posterior in timpul contractiei determinate de atingerea peretelui, dinspre partea paralizata spre cea sanatoasa.

Sindromul Collet-Sicard este un sindrom complex determinat de paralizia nervilor cranieni IX-X-XI-XII.

Sindromul Villaret - cuprinde paralizia nervilor IX X XI - XII si paralizia simpaticului cervical, cu aparitia unui sindrom asociat Claude-Benard-Horner (enoftalmie+mioza+micsorarea fantei parpebrale).