Introducere in optometria functionala - modelul vizual specific (visual pattern)

INTRODUCERE IN OPTOMETRIA FUNCTIONALA

Optometria clasica considera ochiul o camera fotografica, el fiind organul principal al vederii. Consideratiile optice vizeaza emetropizarea si ortofonia. Se bazeaza pe o conceptie statica. In urma studiilor si cercetarilor practice, s-au concluzionat urmatoarele:

perfectiunea statica este foarte rara; refractia ochiului fluctueaza si se modifica in timp;

exista cazuri pentru care compensarea precisa a refractiei nu amelioreaza vederea (ambliopie, manifestari de astenopie, manifestari de dislexie);

emetropie si ortoforie nu inseamna si absenta unor probleme vizuale;

vechimea tulburarii vizuale este importanta pentru compensare;

cea mai mare parte a activitatii vizuale se realizeaza in vedere aproape;

mecanismele vizuale principale in vederea aproape, sunt acomodarea si convergenta; sinergia lor este importanta;

vederea este un proces dinamic;

trebuie sa se aibe in vedere intotdeauna eficacitatea vederii.

Vederea este un proces psiho - fiziologic complex, in care este implicat tot organismul, ce face apel la experientele trecute in vederea interpretarii mesajului vizual.

Revolutia industriala, scolaritatea obligatorie au impus spatii vizuale restranse, interpretari simbolice, activitati in ul apropiat (solicitand mult mai mult vederea aproape).

Constrangerile sociale impuse au creat zone de stres. In noile activitati, stereoscopicitatea nu mai este asa de necesara. Pentru omul medern, vederea implica si interpretarea din ce in ce mai rapida a simbolurilor abstracte. Activitatea vizuala devine proximo - esoterica si face apel in principal, la componente cerebro - tonice.

Activitatea in vederea aproape impusa de societate, cantitatea de informatii variate si complexe pe care vederea trebuie sa le integreze in minimum de timp, constituie o constrangere la care evolutia fiziologica lenta nu a pregatit mecanismele vederii. Adesea aceasta sarcina este biologic inacceptata si devine izvorul problemelor vizuale, ce pot produce scaderea randamentului vizual, abandonarea activitatii profesionale sau scolare si chiar accidente sau modificari de structura ale mecanismelor vizuale.

Modelul vizual specific (visual pattern)

Comportamentul individului este rezultatul experientelor trecute acumulate de creier. Creierul elaboreaza modele de comportament care dirijeaza activitatea neuromotrice a organismului si dau comportamentului individului un stil personal. Unul din aceste modele de comportament se numeste model vizual' (pattern vizual).

Vederea este simtul dominant al omului. Ochii sunt doar receptorii externi, prima veriga in lantul de integrare senzori - motrice de cel mai inalt nivel. Principalele componente ale pattern-ului vizual sunt pattern-ul acomodativ si paitern-ul de convergenta.

Pattern-ul acomodativ controleaza sistemul dinamic refractiv de punere la punct pe diferite obiecte. Acomodarea este un proces lenticular - retinian - cortical. Acomodarea este dirjata de sistemul nervos vegetativ.

Pattern-ul de convergenta controleaza mecanismul vederii binoculare simple si centrarea intregului organism in mediul inconjurator. Controlul se face prin intermediul sistemului nervos central.

Aceste doua modele sunt profund integrate. Este necesara coordonarea sistemului nervos vegetativ cu sistemul nervos central. Echilibrarea stimularilor care provin de la aceste modele constituie pentru organism o problema particulara.

In general nivelurile nervoase ale celor doua sisteme nu sunt egale. Unul il domina pe celalalt si aceasta dominanta variaza si alterneaza functie de perioadele zilei. Aceste fluctuatii de dominanta forteaza organismul sa isi asigure arii temporare', capabile sa absoarba excesul de stimulare care provine de la sistemul nervos dominant, pentru a proteja mecanismul dominant. Aceste arii tampon au fost denumite si arii de compensare'. Scopul lor este de a mentine vederea binoculara simpla si neta in ciuda fluctuatiilor tonusului nervos.

Aria de compensare in interiorul pattem-ului acomodativ este hipermetropia.

Aria de compensare in interiorul pattern-ului de convergenta este exoforia.

Daca exista conditii excesive de dominanta, aceste arii de compensare pot fi total absorbite. Astfel de conditii creeaza emetropia si ortoforia.

Daca stimularea creste si mai mult in ciuda absorbtiei totale a ariilor de compensare, va trebui sa inhibe activ excesul de stimulare pentru a pastra performanta. Aceasta inhibitie activa functioneaza la nivel cortical ridicat, cu pretul unei mari oboseli.

Starea de inhibitie in pattern-ul acomodativ se numeste proiectie concava.

In pattern-ul de convergenta aceasta inhibitie activa creeaza conditia de esoforie.

Organismul incearca sa elimine esoforia si proiectia concava prin:

restabilirea ariei de compensare (esoforie sau hiperforie);

restructurarea esoforiei sau proiectiei concave la un nivel neurologic inferior, pentru a le face suportabile de catre organism.

Optometria functionala considera hipermetropia si exoforia de dorit pentru eficacitatea organismului. Optometria functionala defineste problemele vizuale functie de criteriul eficientei. Civilizatia actuala obliga omul sa-si restranga activitatea vizuala la un apropiat si limitat in spatiu.

Evolutia problemei vizuale poate avea urmatoarele faze:

dezorganizarea: perioada scurta cu schimbari maxime;

reorganizarea: perioada mai lenta in care organismul cauta sa regaseasca capacitatile originale prin adaptare sau concesii tacute mediului inconjurator.

Pentru a trata o problema vizuala este necesara o analiza si apoi o sinteza care va informa asupra gradului de organizare a pattern-ului vizual.

Optometria are rol preventiv si curativ. Ea se ocupa de aparatul vizual dar si de mediul in care omul lucreaza, asa incat:

sa permita omului sa se adapteze nevoilor sale vizuale si sa indeplineasca obligatii sociale;

sa ii furnizeze aptitudini vizuale superioare exigentelor acitivitatii sale.

Optometria functionala cuprinde ansamblul de metode si mijloace, fara agresarea directa a ochilor, care permit analiza performantelor vizuale si influentei lor asupra comportamentului in mediu real, stabilirea problemelor si apoi a celor mai bune solutii pentru realizarea confortului vizual.