Definitie
Acest termen se utilizeazA pentru a desemna situatia in care un copil inceteazA sA mai crescA in greutate sau prezintA chiar o scA-dere ponderalA. Esecul cresterii este mai frecvent intAlnit la sugari, insA el poate interveni la orice vArstA (a se vedea si "Malnutritia", in modulul 1).

Etiologie

Cauzele care duc la incetarea cresterii pot fi clasificate in: nonor-ganice si organice.

Cauzele nonorganice

1. Factorii socio-economicv

- familie cu venituri mici;

- mamA tAnArA necAsAtoritA;

- sarcinA nedoritA;
- alimentatie artificialA cu formule neadecvate vArstei si greutAtii;
- imunizAri incompletelcu infectii repetate.

2. Factori de mediu $i psiho-socialv

- indiferenta familiei fatAj de copil;

- copii traumaAzaA (abAzuri, stres);

- carente alimentAre (aport caloric neadecvat vArstei);

- copii ocrotiti in leagAne, privati de afectiune;

- anorexia nervoasA si bulimia urmatA de vArsAturi. Diagnosticul esecului cresterii datorat acestor cauze se face prin
anamnezA si prin examinarea atentA a copilului care va fi intemat si urmArit in condiAile suprimArii acestor factori.
Tratamentul esecului cresterii prin factori nonorganici este dificil si vizeazA suprimarea cauzelor care au condus la aparitia sa. Aceasta pre-supune: ajutor social personal, asistentA medicalA in teren care sA urmAreascA la domiciliu evolutia copilului.

Cauzele organice care conduc la aparitia esecului cresterii sunt reprezentate de totalitatea afectiunilor care impiedicA un aport nutritional adecvat, absorbtie normalA sau utilizare adecvatA la nivel tisular.
SistematizAnd circumstantele prin care se ajunge la esecul cresterii, putem afirma cA acesta se produce prin:
1. Lipsa de aport:

- subalimentatie;

- anomalii congenitale care impiedicA un aport adecvat (palatoschizis, sindrom Pierre Robin);
- dispnee de diferite cauze (cardiacA sau pulmonarA), care impiedicA alimentarea copilului;
- leziuni neurologice (encefalopatii, meningite, encefalite).

2. CreAterea pierderilor:

- vArsAturi cronice;

- diaree cronicA;

- afectiuni renale.

3. Utilizare neadecvatA la nivel tisular in caz de:

- infectii cronice;

- boli meolice;

- boli endocrine;

- boli congenitale.

Esecul cresterii poate fi prezent la copin sAnAtosi, dar agitati, care se odihnesc prost. Si anxietatea mamei poate avea ca rezultat esecul cresterii copilului.

ManifestAri clinice
Suprimarea cresterii ponderale in maniera prevlzibilA poate fi unicul semn al esecului cresterii. in tlmp, acest semn poate fl insotit de: retard in dezvoltarea mentalA, apatie, tulburAri de aport (mani-festate prin anorexie, apetit capricios, regurgitatii), spasticitate neu-romuscularA sau hipotonie. La copiil mal mari se semnaleazA o scAdere a dorintei de a pAstra igiena corporalA.

Diagnosticul pozitiv

Din cauza numeroaselor circumstante care conduc la falimen-tul cresterii, diagnosticul se face uneori cu dificultate.
Istoricul va incerca sA obtinA date privind aportul zilnic al copi-lului, formulele alimentAre folosite, pierderile prin vArsAturi sau diaree. Deoarece in multe cazuri mecanismul prin care se ajunge la aceastA situatie nu este relevant, reluarea anamnezei poate eviden^ia noi factori din mediul copilului care antreneazA esecul cresterii.
Examenul clinic completeazA diagnosticul prin mAsurarea taliei, a perimetrului cranian, perimetrului bratului, a tesutului adipos, prin cAntArirea copilului si area datelor obtinute cu curbele de referintA. Evolutia curbelor de crestere este suge-rtivA pentru diagnosticul de esec al cresterii. Intersectarea culoarului normal intr-un anu-mit punct al evolufiei sugereazA momentul debutului esecului cresterii. DacA curbele copilului sunt paralele, dar inferioare celor in care ar trebui sA evolueze, se va avea in vedere talia micA constitutionalA sau o afectiune endocrinA.
In cazul in care examenul clinic nu va decela o cauzA evldentA, ne vom gAndi la un factor de mediu care a declansat esecul cresterii. Pentru cA unele cauze organice au putine semne relevante la un examen clinic, acesta va fi completat cu investigatiile de laborator.
Spitalizarea unui copil a cArei evolutie ponderalA este precarA, este absolut necesarA, pentru a-l putea urmAri in timpul meselor, pentru aprecierea cantitativA a aportului sAu alimentAr, a vArsAturilor, a scaunelor si a felului cum se comportA in prezenta mamei.

MAsuri profilactice
MAsurile profilactice constau in principal in eliminarea pe cAt posibil a factorilor ce conduc la aparitia esecului cresterii. Se poate actiona asa cum am amintit asupra factorilor de mediu si celor familiali.
Diagnosticul si tratamentul precoce al unor afectiuni organice, vaccinArile pot preveni esecul cresterii.
ExistA cazuri in care cauza esecului cresterii nu poate fi evidentiatA. Starea generalA a copilului este bunA si comportamentul sAu este normal. Singura manifestare in acest caz o reprezintA stationarea curbei ponderale. La un moment dat acesti copii, fArA un motiv aparent, incep sA-si refacA handicapul at.