Inflamatia acuta a amigdalelor palatine poate evolua de sine statator ca o infectie de cai respiratorii superioare sau poate reprezenta simptomatologia inaugurala intr-o boala generala infectocontagioasa. Incidenta maxima se inregistreaza la categoria de varsta 4-7 ani. Este rara sub varsta de 1 an, in aceasta perioada infectia cuprinzand si mucoasa nazala, realizand aspectul de rinofaringita.
Etiologie:
a) rusuri: adeno, V. Ebstein-Barr, gripale, paragripale, rino, sincitial respirator, coxsackie B,
herpes simplex;
b) Streptococul beta-hemolitic reprezinta cea mai frecventa etiologie bacteriana; 1/3 din totalul anginelor dupa varsta de 3 ani sunt de etiologie streptococica;
c) Mycoplasma pneumoniae, agentul etiologic in 5 % din anginele adolescentului;
d) alte bacterii care produc rar angina: Francisella tularenis, streptococi nonA, Corynebacterium difteriae, Neisseria meningitis.
Sinptone:
a febra;
a dureri faringiene, permanente, exacerbate la deglutitie;
a modificarea starii generale, adenopatie submandibulara sau laterocercala (simptome inconstante);
a modificari locale la nivelul faringelui.
Forme clinice in functie de examenul local:
a) Angine eritematoase sau eritemo-pultacee. Amigdalele sunt hiperemice, marite in volum, deseori
hipertrofia este asimetrica, uneori sunt prezente depozite albicioase la nivelul criptelor. Aceasta forma clinica de angina este evocatoare pentru etiologia streptococica si pentru cea rusala.
b) Angine pseudo-membranoase. Amigdalele sunt congestionate, marite in volum si tapetate de un exudat alb-galbui, aderent. Acest aspect este intalnit in:
a mononucleoza infectioasa, in care se asociaza: astenia, hepatosplenomegalia, adenopatia generalizata, limfocitoza cu celule mononucleare cu citoplasma hiperbazofila, reactia Paul-Bunnell pozitiva.
a difterie, diagnostic care va fi evocat la cei nevaccinati. in angina difterica falsele membrane depasesc amigdalele, se asociaza astenia, paloarea, tahicardia si adenopatia dureroasa. Tratament: seroterapie, antibiotice (penicilina, eritromicina).
c) Angina cu microcule este de etiologie rusaia:
a v. Coxsackie A: microculele sunt localizate pe valul palatin si pe stalpii amigdalieni, boala apare la copilul de varsta mica;
a v. herpetic: culele sunt situate pe pilieri si mucoasa jugala, in evolutie se ulcereaza si se acopera cu false membrane;
d) Angina ulceronecrotica este cel mai frecvent produsa de anaerobi (fusospirili), punctul de plecare fiind un focar infectios dentar, deseori este unilaterala si se asociaza halena fetida. Acest tablou clinic poate fi intalnit si in leucemie, agranulocitoza, situatie in care leziunile sunt bilaterale.
Complicatii:
1. Loco-regionale;
a) Flegraonul periamigdalian, supuratie care se dezvolta intre amigdale si musculatura faringelui. Se exteriorizeaza cel mai frecvent la nivelul pilierului anterior prin tumefierea si bombarea acestuia, la care se asociaza trismusul. Mai frecvent se izoleaza streptococul si anaerobii. Pentru confirmarea diagnosticului se practica punctie. Tratament: antibiotice (penicilina), drenaj prin incizie si dupa 3-4 saptamani amigdalectomie.
b) Adenita acuta se caracterizeaza prin tumefierea ganglionilor angulomandibulari, care sunt durerosi si pot colecta.
2. Generale:
a)
reumatismul articular acut;
b) glomerunonefrita acuta poststreptococica.Intrucat marea majoritate a anginelor la copil sunt de etiologie rusaia sau streptococica si deoarece este o patologie foarte frecventa, medicul practician trebuie sa cunoasca: criteriile de diagnostic etiologic, intr-o
angina streptococica si care sunt situatiile care reclama tratament antibiotic pentru prevenirea unor complicatii. Unele date clinice sunt evocatoare pentiu etiologia streptococica a unei angine (el 4).Intrucat anginele acute sunt foarte frecvente, recoltarea secretiei faringiene pentru o eventuala etiologie bacteriana este indicata in urmatoarele situatii:
a) prezenta falselor membrane;
b) dupa varsta de 3 ani, daca exista semne si simptome evocatoare pentru etiologia streptococica, in conditii de epidemie sau daca au existat antecedente de
reumatism articular acut.
Strategia investigarii si terapiei intr-o angina acuta este prezentata in algoritmul din ura 3.
Terapia anginei streptococice:
a) de electie: Penicilina G, 800.000-l.200.000 Ui/zi in 3-4 subdoze, i.m., timp de 10 zile. Desi este foarte eficienta, administrarea i.m. a penicilinei este foarte dureroasa, motiv pentru care uneori complianta la tratament este redusa b) alternativa:
a Penicilina V, aceleasi doze si durata;
a Benzatin
penicilina G 600.000 UI sub 30 kg, respectiv 1.200.000 UI peste 30 kg, i.m. in doza unica;
a Eritroraicina 40 mg/kg/zi, fara a depasi 1 g/zi, per os, in 4 doze, 10 zile. Aceasta terapie se utilizeaza la cei alergici la penicilina sau daca terapia cu penicilina nu a influentat favorabil evolutia dupa 2-3 zile de tratament. in acest din urma caz se presupune asocierea in flora faringiana a unui stafilococ secretant de beta-lactamaza, care inactiveaza penicilina.
Interpretarea rezultatului secretiei faringiene cand semnele de boala nu sunt nete, sau cand aceasta a fost efectuata cu ocazia unor investigatii de bilant, va avea in vedere frecventa mare a purtatorilor sanatosi de streptococ beta-hemolitic. La purtatori titrul ASLO nu se modifica, in timp ce intr-o infectie streptococica autentica titrul ASLO creste (peste 250 U) dupa 7 zile de la debutul infectiei, inregistreaza valoarea maxima dupa 3-4 saptamani si rene la normal in 2-4 luni.
