Virusurile reprezinta cauza cea mai frecventa de
pneumonie la copil. Exista o multitudine de virusuri care pot produce pneumonie, in functie de tropismul acestora si de terenul pe care se grefeaza infectia, acestea se subimpart in:
a) Virusuri care produc frecvent pneumonie: V. respirator sincitial (VRS); V. paragripale 1, 2 si 3; V. gripale A si B; adenovirusurile.
b) Virusuri care produc rar pneumonie: rinovirusuri, enterovirusuri, coronavirusuri, V. rujeolei, V. ricelei.
c) Virusuri care produc pneumonie la nou-nascut si imunodeficitari: V. citomegalic, V. herpetic, V. rubeolei.
Calea de contaminare a plamanului este aerogena pentru majoritatea virusurilor cu tropism respirator (VRS, V. paragripale, V. gripale, adenovirusuri). Contaminarea aerogena a
cailor respiratorii inferioare poate fi realizata fie direct, fie "din aproape in aproape" de la o infectie de cai respiratorii superioare. Pe cale hematogena se produce infectia pulmonara cu V.
herpes simplex, V. ricela~zoster, V. citomegalic, V. rubeolei.
De cele mai multe ori
pneumonia cu VRS, V. paragripale si V.gripale are caracter epidemic. O anumita epidemie este realizata de un singur virus, din cauza fenomenului de interferenta. Au caracter endemic
infectiile cu V. parainfluenzae 3 si cu adenovirusuri.
Procesul infectios produce distrugerea epiteliului ciliat de la nivelul cailor respiratorii inferioare mici si infiltrat inflamator preponderent cu mononucleare in interstitiu si la nivelul alveolelor. Detritusurile celulare si mucusul din bronsiile mici si bronsiole precum si procesul inflamator de la acest nivel vor produce
obstructia completa sau partiala a lumenului. Obstructia completa, in special la rsta de
sugar si copil mic, produce atelectazie.
Obstructia partiala realizeaza hiperinflatie, prin mecanism de supapa.
Relativ frecvent o infectia virusala precede pneumonia bacteriana. Bacteriile, de regula pneumococul sau H.influenzae, care colonizeaza naso-faringele, ajung la nivelul tesutului pulmonar pe doua cai: a) pe cale hematogena prin inzia mucoasei nazo-faringiene inflamate sau b) pe cale aerogena datorita perturbari i mecanismului de clearance al sistemului mucociliar.
Primoinfectia cu unul dintre virusurile cu tropism respirator realizeaza de cele mai multe ori pneumonie. Reinfectia cu acelasi virus produce forme mai putin severe de pneumonie sau infectie de cai respiratorii superioare.
Tablou] clinicoradiologic este frecvent cel de pneumonie interstitiala. Exista insa pneumonii virusale cu aspect clinicoradiologic de bronhopneumonie precum si pneumonie interstitiala de alta etiologie: bacteriana (stafilococica), alergica, colagenoza, tezaurismoza.
Pneumonia virusala poate evolua independent sau se poate asocia cu alte localizari ale infectiei la nivelul tractului respirator (laringita, traheobronsita, bronsiolita). Daca sunt prezente semnele si simptomele altor localizari ale infectiei respiratorii, diagnosticul de pneumonie este posibil doar radiologie.
Debutul pneumoniei poate fi brusc, in plina stare de sanatate, dar cel mai frecvent este precedat de o infectie de cai respiratorii superioare. in perioada de stare este prezent sindromul infectios si sindromul functional respirator: tuse, detresa respiratorie (tiraj, batai ale aripiorelor nazale). Sindromul de detresa respiratorie este mai frecvent la sugar si copilul mic. Examenul fizic pulmonar este sarac la sugar si copilul mic. La copilul mare se poate percepe accentuarea sau diminuarea murmurului cular, raluri bronsice, hipersonoritate. Daca se asociaza bronsiolita, este prezent wheezingul.
Examenul
radiologie pune in evidenta benzi opace hiliofuge, imagini reticulonodulare, rareori mici opacitati. Localizarea hilara si peri hilara precum si nedelimitarea neta a opacitatilor fata de tesutul pulmonar inconjurator sunt modificari sugestive pentru aceasta etiologie. Uneori pneumonia virusala se complica cu atelectazie subsegmentara sau de lob mediu ori superior drept.
Diagnosticul etiologic este uneori sugerat de simptomele asociate. Prezenta conjunctivitei si adenopatia sugereaza infectia cu adenovirus, prezenta semnelor si simptomelor de
bronsiolita prezinta indicii pentru infectia cu VSR, iar a celor de
laringita pentru etiologia paragripala. Diagnosticul de certitudine este posibil prin izolarea virusului din secretiile respiratorii. intrucat copilul nu este purtator
sanatos de virus, prezenta acestuia in secretiile naso-faringiene este patognomonica pentru etiologia pneumoniei. Exista tehnici rapide (ELISA,
anticorpi fluorescenti) care pun in evidenta antigeni virusali in diferite produse patologice. Reactiile serologice care rele cresterea in dinamica a titrului de anticorpi au o loare practica redusa deoarece diagnosticul etiologic este posibil doar in perioada de conlescenta a bolii.
Pneumonia cu VSR este cea mai frecventa forma etiologica de pneumonie virusala in primii 2-3 ani de viata. La sfarsitul celui de al treilea an aproape toti copin au anticorpi fata de acest virus. Infectia cu VSR produce epidemii anuale, in anotimpul rece. In primul an de viata infectia cu acest virus produce bronsiolita sau pneumonie. Reinfectiile cu acest virus realizeaza forme mai usoare de boala sau infectie de cai respiratorii superioare. Infectia poate sa afecteze mai multi membri ai familiei. in aceasta situatie
sugarul si copilul mic dezvolta simptomatologie de bronsiolita sau pneumonie in timp ce copilul mare si adultul prezinta infectie de cai respiratorii superioare. in situatiile in care pneumonia se asociaza cu bronsiolita diagnosticul de pneumonie nu este posibil fara examen radiologie. Uneori pneumonia se poate complica cu atelectazie segmentara, de lob mediu sau superior drept.
Pneumonia cu V. parainfluenzae. Tipurile 1 si 2 produc infectii cu caracter de epidemie (toamna). intrucat anticorpii materni realizeaza protectie, infectia se produce dupa luna a patra de viata. Uneori se asociaza laringita. Tipul 3 realizeaza infectie endemica si reprezinta a doua cauza de pneumonie la sugar si copilul mic dupa infectia cu VSR. Incidenta maxima se inregistreaza in primii 3 ani de viata.
Pneumonia gripala. Grupa A afecteaza toate categoriile de rsta. Acest virus produce epidemii care apar la interle de 4-5 ani. Realizeaza loul clinic al unei boli febrile cu afectarea cailor respiratorii inferioare, uneori si cu pneumonie. La sugar infectia poate produce convulsii febrile. Grupa B afecteaza mai frecvent scolarul. in loul clinic sunt prezente: mialgii, cefaleea, uneori dureri abdominale.
Pneumonia cu adenovirusuri. Majoritatea serotipurilor de adenovirusuri produc infectie de cai respiratorii superioare. Unele serotipuri pot produce pneumonie si bronsiolita. Dupa infectia cailor respiratorii inferioare cu aceste serotipuri exista riscul unor sechele: bronsiolita obliterati, sindromul plamanului hipertransparent unilateral.
Tratamentul pneumoniilor virusale. Antibioticele nu previn suprainfectia bacteriana. intrucat diagnosticul diferential cu pneumonia bacteriana este deseori dificil, in special pentru rsta mica, se poate administra un antibiotic eficient pentru Pneumococ, H. influenzae, iar la copilul mare pentru Mycoplasma. Terapia specifica cu medicatie antivirala este indicata in special la sugarul cu forme grave de pneumonie si la cei cu deficite imune. Ribavirina se utilizeaza in pneumonia cu VSR la sugarii cu cardiopatie congenitala sau displazie bronhopulmonara. Amantadina se foloseste pentru prevenirea sau terapia gripei A. Acyclovir se indica la imunodeficientii cu infectie cu virusurile ricela-zoster, herpes simplex.
